Deşi n-a fost, poate, genul de jucător pe care copiii să şi-l aleagă drept idol, Lupescu junior a jucat ca titular în toate partidele pe care România le-a disputat la întrecerea de peste Ocean. A lipsit de pe teren doar în ultimele 5 minute ale celui de-al doilea meci din grupă, pierdut, scor 1-4, în faţa Elveţiei.
În ”sfertul” cu Suedia, la loviturile de departajare, Ionuţ a transformat cel de-al treilea penalty al tricolorilor, dar drumul spre semifinale avea să fie barat de ratările de la punctul cu var ale lui Dan Petrescu şi Belodedici. Deşi au trecut 20 de ani de atunci, eşecul cu suedezii îl întristează şi astăzi pe Ionuţ Lupescu.
”Mă învăţasem în Bundesliga cu antrenamentele dure”
SportNews.ro: Ionuţ, ce a însemnat pentru tine Mondialul din 1994, din SUA?
Ionuţ Lupescu: A fost o experienţă deosebită. Eu şi alţi colegi aveam experienţa Mondialului din urmă cu patru ani, din Italia, eram mai maturi, şi de aceea cred că am şi reuşit să obţinem acele rezultate în SUA. E adevărat că am fost nevoiţi să ne schimbăm stilul, să adoptăm un joc de contraatac pe care nu-l făcusem până atunci, dar a ieşit, în general, bine.
Mai mulţi jucători s-au plâns de pregătirea dură efectuată de Anghel Iordănescu înaintea turneului final. Tu cum ai suportat antrenamentele?
Sincer, eu n-am avut probleme. A fost, într-adevăr, o pregătire fizică intensă, dar am suportat-o uşor. Mă învăţasem în Bundesliga cu antrenamentele dure (n.r. – din 1990 şi până în 1996, Ionuţ Lupescu a jucat la formaţia germană Bayer Leverkusen). Poate că alţi jucători nu erau obişnuiţi cu astfel de antrenamente, dar eu le făceam în Germania.
”Am avut şi noroc împotriva Columbiei”
Ţi-a fost teamă de Columbia, în primul meci de la Cupa Mondială?
Recunosc că da. Columbia era atunci în mare formă, era privită ca una dintre favoritele la câştigarea trofeului. În plus, primul meci la un turneu final este întotdeauna foarte important, contează foarte mult la o astfel de competiţie cum începi. Ţin minte că stadionul „Rose Bowl” era aproape plin de suporteri columbieni, foarte mulţi dintre ei purtau pe cap peruci a la Valderama. Am reuşit să învingem, dar am avut şi noroc împotriva Columbiei. Dacă ar fi marcat ei primii, nu ştiu care ar fi fost deznodământul partidei!
De ce aţi pierdut atât de drastic al doilea meci din grupă, cu Elveţia?
Se pare că aşa suntem noi, românii, nu putem juca la intensitate maximă din trei în trei zile! Ne-am crezut favoriţi, după ce învinsesem Columbia, şi poate că n-am intrat la fel de concentraţi pe teren şi împotriva Elveţiei. Am avut şi ghinion, arbitrul n-a sancţionat un henţ clar la cel de-al doilea gol al elveţienilor. Bine că am învins după aceea SUA şi ne-am calificat în „optimi”.
Unde aţi dat peste Argentina, campioana şi vicecampioana ultimelor două ediţii ale Cupei Mondiale…
Argentinienii aveau o trupă bună, dar nu ne-am temut aşa de tare de ei. Căpătasem ceva încredere în noi şi, mai mult, eram încurajaţi de faptul că în 1990, când aveam mai puţină experienţă ca în SUA, terminasem neînvinşi (n.r. – scor 1-1) meciul eu ei. A fost o partidă de care pe care, am ratat şi noi, au ratat şi argentinienii, bine că am marcat cu un gol mai mult ca ei! Acel joc a fost votat cel mai frumos meci de la Cupa Mondială din SUA.
Dan Petrescu şi Belodedici nu rataseră niciun penalty la antrenament!
A fost tristeţe mare după eşecul cu Suedia, din „sferturi”?
Bineînţeles. Adevărul este că am fost fraieri în meciul cu Suedia! Am avut atâtea şanse, am egalat pe final, când puţini se aşteptau, am preluat conducerea în prelungiri, suedezii au rămas cu un om în minus, dar… Chiar şi la loviturile de departajare, ei au ratat primul penalty, dar n-am reuşit să profităm nici de această oportunitate. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în sac!
Ai transformat atunci cea de-a treia lovitură de la punctul cu var a tricolorilor. Ai avut emoţii în momentul execuţiei?
Nu, deloc. M-am concentrat, am tras şi am marcat. Interesant este că, la antrenamentul dinaintea meciului cu Suedia, am exersat intens loviturile de la 11 metri, iar eu am transformat atunci doar trei penalty-uri din şase, în timp ce Dan Petrescu şi Belodedici (n.r. – jucătorii români care au ratat penalty-urile) au reuşit şase din şase!
Ai făcut schimb de tricouri cu vreun adversar la Mondialul din 1994?
Eu n-am alergat niciodată după alţi jucători ca să fac schimb de tricouri. Totuşi, ţin minte că, după meciul cu Suedia, am schimbat tricoul cu Patrick Andersson. Am mai venit cu un tricou, dar nu mai ştiu acum cu al cui.
2 turnee finale de Cupă Mondială a bifat Ionuţ Lupescu în cariera de jucător: în 1990, în 1994.
I s-a făcut rău după meciul cu Columbia!
Ionuţ Lupescu ne-a mărturisit că cel mai greu adversar al lui la Cupa Mondială din SUA a fost căldura! „Kaiserului” i s-a făcut rău la sfârşitul meciului cu Columbia, iar la sfârşitul turneului final avea 6 kilograme în minus faţă de cum venise în State.
„Am jucat toate partidele pe o căldură foarte, foarte mare. Jocurile n-au fost programate seara, în nocturnă, că atunci poate ar fi fost mai bine, ci ziua. La sfârşitul meciului cu Columbia, m-am numărat printre cei desemnaţi să meargă la controlul antidoping. Eram atât de deshidratat încât nu reuşeam deloc să furnizez proba. Nu ni s-a dat atunci bere, cum se întâmplă de obicei în astfel de situaţii, ci Gatorade (n.r. – o băutură energizantă folosită de sportivi). Abia după vreo trei sau patru ore am reuşit să fac…
Când am plecat, în sfârşit, de la controlul antidoping, m-a luat cu frig şi parcă simţean cârcei în tot corpul! Iar în drum spre hotel am vomitat! Mâncasem cu puţin timp înainte o jumătate de ciocolată, ca să-mi revin, dar am dat afară tot”, ne-a povestit „Kaiserul”.
”Când ne-am întors din SUA, aveam cu şase kilograme în minus faţă de greutatea cu care sosisem. După meciul cu Suedia mă simţeam enorm de slăbit! Până atunci, nu mă simţisem astfel, jucasem, probabil, cu inima, cum se spune”, a mai precizat Lupescu.
Carte de vizită
Ionuţ Lupescu
Data şi locul naşterii: 9 decembrie 1968, Bucureşti;
Postul pe care a jucat: mijlocaş;
Echipe la care a evoluat: Mecanică Fină Bucureşti (1979-1982), Dinamo (1982-1990), Bayer Leverkusen (1990-1996), Borussia Monchengladbach (1996-1998), Dinamo (1998-2000), Bursaspor (2000), Dinamo (2000-2001), Al Hilal (2001), Dinamo (2001-2002);
Meciuri/Goluri în naţionala României: 74/6;
Echipe antrenate: FCM Bacău (2004), FC Braşov (2004)
În perioada 2005-2011 a ocupat funcţia de director general al FRF;
În prezent este şeful Comisiei Tehnice a UEFA.