Libertatea:Cum aţi trăit concursul de la Londra?
Ilie Izbaşa: Suntem o pereche de bunici fericiţi şi iubitori. Bucuria este imensă şi oricâte superlative am căuta, e greu să găseşti unul care să corespundă cu starea noastră de acum.
Aţi avut emoţii?
Ştefan Ciucă: Da, sigur. Nu ai cum să nu ai emoţii, dar contează modul în care reuşeşti să le controlezi. Ca sportiv, dacă ai emoţii şi ştii să le ţii în frâu, ele contribuie la realizarea performanţelor. Eu cred că tocmai asta e principala calitate a Sandrei: ea are puterea de a se concentra bine în timpul concursurilor. Pentru asta eu o felicit, o îmbrăţişez şi, dacă nu am suficientă putere, îl rog şi pe celelalt bunic să o strângă şi el în braţe.
Aţi fost de acord ca Sandra să facă gimnastică, un sport atât de greu?
I.I.: Eu chiar am propus ca părinţii să o ducă la gimnastică, pentru că era o fetiţă cu foarte multă energie, ca un băieţoi. S-a acomodat foarte repede la gimnastică, deşi eu cred că ar fi putut face orice sport ar fi vrut, pentru că e foarte ambiţioasă.
Ş.C.: Da, a fost un copil cuminte şi inteligent. Mergeam în parc împreună şi recitam poezii. Ea memora foarte repede versurile şi cântecele.
Ilie Izbaşa este bunicul dinspre tată al sportivei. Acesta, care luni şi-a aşteptat nepoata la revenirea în ţară de la Olimpiadă, este şi omul datorită căruia Sandra a ajuns să practice gimnastica (foto stânga) / Ştefan Ciucă (foto dreapta) , bunicul Sandrei din partea mamei. El a avut un rol important în cariera sportivei, fiind omul care a convins-o să nu se retragă după Olimpiada din 2008, de la BeijingAţi făcut sport în tinereţe?
Ş.C.: Eu am fost întotdeauna un iubitor de sport şi un practicant amator. Am fost colonel de pompieri. Acum, Sandra este legitimată la CSA Steaua, aşa că duce mai departe, în felul ei, legătura cu carierele noastre militare.
I.I.: Eu am făcut box timp de 10 ani, până la nivelul la care trebuia să trec la profesionişti, dar, în 1947, s-a desfiinţat boxul profesionist în România. Ulterior, am fost 25 de ani pilot interceptor, pe avioane de vânătoare, apoi am fost pilot pe avioane comerciale. Nu sunt meserii grele, dacă munceşti mult şi le cunoşti în amănunt. Acum sunt doar vânător şi pescar.
Sandra a declarat că după Olimpiada de la Beijing a vrut să se retragă, dar unul dintre bunici a făcut-o să se răzgândească în această privinţă...
Ş.C.: Eu am fost. Nu am bătut- o la cap, nu sunt omul care să o sâcâi. E un copil extrem de inteligent, pe lângă faptul că e corectă, frumoasă şi zâmbitoare. Sunt subjugat de dragostea pentru ea. Sunt extraordinar de încântat de Sandra, îi iubesc foarte mult pe ea şi pe părinţii ei.
Nepoata dumneavoastră îl are ca iubit pe fiul Marianei Bitang. Vă aşteptaţi în curând la căsătorie şi la un nepot?
Ş.C.: Nu are nici un fel de presiune din partea familiei. Această hotărâre personală le aparţine lor, au independenţă totală. Eu, când m-am căsătorit, i-am zis tatălui meu doar atât: “Tată, în ziua de..., la ora de..., sunteţi invitaţi la...”. Şi cu asta, basta! Important e să faci o alegere. L-am cunoscut pe Andrei şi pot spune că este un om serios. Nu sunt eu în măsură să fac evaluări de alt gen, pentru că ar fi nedrept, dacă ea îl iubeşte.
Sandra Izbaşa va primi suma de 122.500 de euro pentru locul 1 la sărituri, locul 3 în concursul pe echipe şi locul 5 de la individual compus, plus două automobile, un Renault Latitude (37.000 de euro) şi un Renault Twingo (11.000 de euro), pentru cele două medalii cucerite. La această sumă s-ar putea adăuga şi o primă din partea CSA Steaua, club la care este legitimată gimnasta. Pentru Jocurile Olimpice de la Londra, sportivii noştri au avut promise următoarele premii: medalia de aur - 70.000 de euro, medalia de argint - 56.000 de euro, medalia de bronz - 42.000 de euro, locul 4 - 14.000 de euro, locul 5 - 10.500 de euro şi locul 6 - 7.000 de euro.
foto: Gabriel Pătruț