Iubirea pentru cunoaștere și dorința continuă de autodepășire nu au termen de expirare. Charley Pritchett, un fost profesor universitar, veteran de război și fost controlor de trafic aerian în vârstă de 100 de ani, demonstrează că vârsta este doar un număr. În fiecare toamnă, centenarul simte ceea ce el numește „dorința” de a învăța lucruri noi, așa că se înscrie la cursurile Universității din West Florida, potrivit Today.
Cuprins:
Charley Pritchett locuiește într-o comunitate de pensionari aflată chiar vizavi de campusul universitar din Pensacola, Florida.
Facilitățile din statul american le permit rezidenților de peste 60 de ani să frecventeze cursurile universitare fără să plătească taxe de școlarizare.
Cu peste 51 de cursuri absolvite după pensionare, bătrânul continuă să meargă la prelegeri alături de tineri de 20 de ani, fiind o prezență îndrăgită atât de studenți, cât și de profesori.
„Este o parte atât de importantă a existenței mele”, spune el, atribuind longevității sale, printre alte valori, dragostea sa pentru învățare.
Una dintre cele mai importante reguli de viață ale centenarului este smerenia.
Deși este mult mai în vârstă decât unii dintre profesorii săi și are o carieră didactică impresionantă în spate, Pritchett refuză să domine discuțiile din clasă.
El consideră că atenția trebuie să se îndrepte către tinerii studenți care au nevoie de note și de afirmare, poziționându-se mereu ca un simplu observator dornic să asimileze informații.
„Sunt de două ori mai în vârstă decât profesorii de acolo”, spune bărbatul.
O altă lecție valoroasă oferită de fostul profesor este deschiderea către experiențe complet noi.
De-a lungul anilor, el s-a înscris la cursuri despre sociologia sportului sau despre rolul femeilor în lumea musulmană, domenii care i-au schimbat complet percepțiile.
„Doamne, a fost minunat!”, a spus centenarul despre cursul de sociologia sportului.
Curajul de a fi începător nu se oprește însă la sala de curs: la 100 de ani, Pritchett a luat pentru prima dată în mână un tac de biliard și învață pașii acestui joc alături de vecinii din comunitate.
Păstrarea conexiunilor sociale joacă un rol crucial în menținerea sănătății mentale.
Centenarul își face cu ușurință prieteni de toate vârstele, de la oameni cu care împărtășește aceluiași tip de umor, până la profesori și antrenori din campus.
„Pur și simplu mă bucur să fiu aici. Este o viață foarte plăcută.”, spune Pritchett, despre căminul de bătrâni din Florida, în care locuiește.
Pasiunea sa pentru muzică l-a determinat chiar să înființeze o orchestră formată din șapte pensionari. Veteranul din al doilea Război Mondial și-a cumpărat o trompetă veche dintr-un magazin de amanet pentru a cânta din nou.
„Întotdeauna mi-am dorit să am propria mea trupă”, a povestit bărbatul.
„Dar, din păcate, și pe bună dreptate, dacă nu reînnoiești membrii trupei, aceștia mor. Și COVID-ul ne-a cam omorât.”, a adăugat acesta.
Sănătatea fizică este susținută de mișcare constantă.
Pritchett beneficiază din plin de infrastructura campusului universitar, unde merge la piscină de două ori pe săptămână.
Ședințele de 45 de minute de aerobic acvatic și turele de înot reprezintă o rutină pe care o așteaptă cu nerăbdare și care îi menține mobilitatea musculară și articulară.
Charley Pritchett avea doar 17 ani când s-a înrolat în Marina SUA pentru a lupta în al Doilea Război Mondial.
„M-am uitat la Podul Golden Gate și m-am gândit: «Oare mă voi mai întoarce vreodată să-l văd? Oare voi trăi?»”, își amintește el că s-a gândit în timp ce părăsea SUA la bordul navei care transporta trupe de luptă spre Okinawa.
Bărbatul a fost operator radio în Marina SUA, în al Doilea Război Mondial. Pritchett a servit în Marină doar doi ani și s-a întors la San Francisco la începutul lunii august 1945, conform Pensacola News Journal.
Deși recunoaște că genetica a fost de partea sa, mama sa a trăit până la 101 ani, bunicul până la 101, iar mătușa sa până la 103 ani, Pritchett rămâne ancorat într-un pragmatism senin.
„Situația este că am 100 de ani. Câți ani vor mai trece? Voi mai avea unul sau doi? Sau nu știu.”
„Îmi place pur și simplu să fiu aici”, spune Pritchett.
Bărbatul alege să trăiască activ fiecare zi pe care o are la dispoziție.
„Sunt foarte aproape de a muri”, își amintește el. „Păi, da, dar la fel e toată lumea.”
Astfel, alege să se bucure de timpul pe care îl mai are: „Trăiești ziua de azi. Îmi place ce fac și, deși pare că sunt ocupat tot timpul, îmi place și sper să mai am încă câțiva ani înainte.”
Bucuria de a fi ocupat, curiozitatea intelectuală neobosită și capacitatea de a găsi satisfacție în lucrurile mărunte reprezintă, în viziunea sa, adevăratele secrete ale unei vieți lungi și împlinite.
O femeie din SUA, care a împlinit 100 de ani, mănâncă în fiecare zi același fruct, în timp ce o altă centenară preferă aceeași cină în fiecare seară: un hotdog alături de o Coca Cola dietetică.