Jarrod Skalde, antrenorul naționalei de hochei a Japoniei, și-a botezat copiii „Adevăr” și „Patină”. Povestea cutremurătoare din trecutul său | INTERVIU

Prima oară în România

Libertatea: Mister Skalde, bine ați venit în România. Întrebarea clasică despre cum vi se pare competiția, organizarea?
Jarrod Skalde: Totul e OK bine pus la punct. Mai puțin rezultatele noastre! Dar mai sunt 3 meciuri…

– Care este obiectivul pentru această competiție?
– Toate turneele sunt importante, chiar dacă țelul nostru cu bătaie lungă este Olimpiada de iarnă de anul viitor. Am în lot niște băieți tineri, pe care i-am adus ca să câștige mai multă experiență, să se dezvolte, să progreseze. Evident, obiectivul aici este să câștigăm orice meci putem și să ne menținem în Divizia 1A.

• Ultima prezență niponă la JO este în 1998. Ca o paralelă, România a fost prima și ultima dată în Grupa Mondială în 1977, iar la Olimpiadă – din 1980.

– În trecut, mulți japonezi cu origini canadiene se regăseau în lot. Acum îl aveți doar pe Jiei Halliday. E o strategie de promovare jucătorilor autohtoni sau doar o coincidență?
– Nu, cred că doar regulamentele s-au schimbat, se obține cetățenia ușor în Europa. Noi ne dezvoltăm intern. Dar avem și 3 jucători în America, doi sunt în Italia, Hirano a jucat în liga secundă din Germania.

Oricine poate câștiga acest turneu. Polonia, care a coborât din prima divizie, este puternică. Ucraina, care promovat din Divizia 1B, este o echipă foarte bună. România, Italia și Marea Britanie, am jucat cu ele și campionatul de anul trecut. Nu cred că există o favorită clară la accederea în Grupa Mondială.

– Ați mai fost vreodată în România?
– Sunt pentru prima dată aici. Este frumos, ospitalitatea e la ea acasă, cazarea excelentă, mâncarea bună…

Globetrotter: 29 de echipe, 7 țări!

– Vă întrebam de România, fiindcă sunteți un globetrotter, ați jucat la atâtea echipe, practic la un pas de Guinness Book! N-ați ajuns și pe aici…
– Știam câte ceva despre România de la maghiarul Daniel Koger. L-am avut jucător când antrenam la Cincinnati Cyclones.

– Să vorbim despre cariera dv., mai ales că ați fost ales într-un draft, cel din 1993, când suedezul Mats Sundin a fost nr. 1, mai erau în față cehul Bobby Holik și portarul german Olaf Kolzig, iar dv., pe 26. în fața lui Ted Drury or Adam Foote.
– Știi, de fapt, în sinea mea credeam că voi fi pe 10-11, nu pe 26!

„Eram tânăr și credeam că voi juca pentru totdeauna la Devils, chiar am vrut să-mi fac un tatuaj”

– Este adevărat că ați vrut să vă faceți un tatuaj cu sigla celor de la New Jersey Devils, cei care v-au ales?
– Da, a fost mai mult o joacă, era tânăr, credeam că voi fi „diavol” for ever și eu să arăt loialitate. Până la urmă, n-am mai făcut desenul. Deși am câteva tatuaje, nu e și Devils. Sincer, cum au spus, ar fi trebui să am 29 de tatuaje, dacă-mi făcea cu toate echipele pentru care am jucat. Ha-ha-ha! este așa o onoare să fii draftat și să fii cu tot timpul.

E o probabilitate foarte mică să începi într-un loc și să termini în același loc. În cazul meu au fost multe, multe locuri și foarte multe timpuri.

– Vă amintiți primul gol în NHL?
– A fost foarte frumos, ceva special, am marcat golul victoriei în poarta lui Mike Richter, în Madison Square Garden, una dintre cele mai mari arene din lume. și capitala mondială a entertainment-ului. Sunt încă vii în memorie acele momente…

De la Chelios, Modano și Brodeur, la Bill Houlder și Mike Craig

– Care sunt cei mai buni 3 adversari cu care v-ați confruntat?
– Trece așa: Chris Chelios, Mike Modano, Scott Stevens. Și Martin Brodeur, marele portar canadian, un „zid”, l-am avut în față când am jucat în ligile minore

– Dintre coechipieri?
– Billy Holder, Dave Lowry, Todd Gill, Mike Craig. Cu ei am cele mai frumoase amintiri din hocheiul profesionist.

– Am citit despre numele copiilor dv…
– Nu eu sunt „de vină”, ci Erin, soția mea! Pe fiica mea o cheamă True, are 26 de ani. Fiul meu e Skate, 21 de ani. Joacă hochei în Italia, la Merano.

– Adică „Adevăr” și „Patină”, în românește.
– Așa, dacă zici tu!

Antrenorul principal i-a molestat soția. El era „secund”

În 2020, Jarrod și Erin Skalde i-au dat în judecată pe cei de la Pittsburgh Penguins la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Mijlociu din Pennsylvania, susținând că Clark Donatelli, fostul antrenor principal de Wilkes-Barre/Scranton a molestat-o ​​pe Erin în timpul unei deplasări din 2018, relata CBC. Jarrod era „secund”. Echipa este afiliată a echipei din NHL.

În proces, familia Skalde a susținut că Donatelli a agresat-o sexual pe Erin Skalde de două ori, în noiembrie 2018. Acesta ar fi făcut avansuri sexuale nedorite, i-a ridicat cămașa și i-a atins sânii, iar apoi, în spatele unei mașini, cu soțul ei pe scaunul din față, fără să știe ce s-a întâmplat, i-a pus mâna pe pantaloni și i-a atins părțile intime, în ciuda eforturilor ei de a-l opri.

Se presupune că Donatelli a trebuit să o fi agresat inițial pe Erin Skalde după o cină în timp ce era separată pentru scurt timp de Jarrod, care era plecat pentru a aranja transportul la hotel pentru echipă.

Cei doi soți au susținut, de asemenea, că fostul mare jucător Bill Guerin, care era director general pentru Wilkes-Barre/Scranton și asistentul director general de la Penguins la acea vreme, i-a cerut lui Jarrod să păstreze în tăcerea în cazul Donatelli și că clubul l-a pedepsit pe Skalde pentru raportarea atacului și, ulterior, sub pretextul pandemiei, a fost îndepărtat.

Avocatul familiei a explicat faptul că acest caz nu a fost raportat imediat la poliție „din cauză că nu au experimentat niciodată un astfel de atac și nu erau siguri ce să facă”.

„Cazul este închis, n-aș vrea să mai comentez despre asta”, a spus Jarrod Skalde, la Covasna.

Pentru noi, e ceva de domeniul trecutului. A fost regretabil, dar s-a terminat!

Cum s-a îndrăgostit de Japonia

– Globetrotter, globetrotter, dar cum ați ajuns în Japonia?
– A fost un meci de NHL organizat în Japonia, la Tokyo, în 1998. Eram la San Jose Sharks, am jucat cu Calgary Flames, cred că am pierdut, 3-5. A fost prima mea vizită în Japonia și pur și simplu m-am îndrăgostit de țară. Am stat atunci cam o săptămână și a fost uimitor. Când m-am întors, i-am spus soției mele…

– Și aproape 10 ani mai târziu ați semnat!
– Da, în 2006, am jucat un sezon pentru Oji Eagles. Ne-a plăcut timpul petrecut în Japonia și mi-am dorit dintotdeauna să mă întorc în hochei, să lucrez cu federația japoneză și a apărut acest job. Sunt foarte încântat să antrenez această echipă. Este o mare onoare și un privilegiu.

„Sincer, nu am crezut niciodată că cineva se va apropia de ceea ce a făcut Wayne Gretzky, dar rusul Ovecikin e mașină de goluri”

– Ultima întrebare, ce părere aveți despre performanța grozavă a lui Aleksandr Ovecikin, care a doborât recent recordul istoric de goluri în NHL al lui Wayne Gretzky? Rușii au politizat performanța, titrând propagandistic că „a fost o reușită contra NATO”.
– Știți, e amuzant, pentru că eu crescut ca fan Gretzky. Avem postere cu Gretzky în camera mea. Sincer, nu aș fi vrut să văd acel record doborât! Oricum, e minunat pentru hochei și când îl ai pe cel mai mare jucător din lume, canadianul Wayne Gretzky. Nu m-am gândit niciodată că Ovecikin va ajunge aici, e „mașină de goluri!”.

Sincer, nu am crezut niciodată că cineva se va apropia de ceea ce a făcut Wayne Gretzky, dar Ovecikin continuă să marcheze, să marcheze, să marcheze… Nu s-a oprit încă…

– Îl putem separa pe Ovecikin de liderul rus Vladimir Putin, cu care are relații apropiate?
– Știți cum este acum, în această situația cu războiul din Ucraina, totul este politizat!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE