Paul Papp, fundaşul care a dus-o pe Astra în ultimul act al Cupei României: «Visez deja trofeul!»

Paul Papp (24 de ani) a făcut 2-1 pentru Astra Giurgiu în minutul 4 al prelungirilor returului din semifinalele Cupei României şi a barat intenţiile Petrolului de a juca din nou cu trofeul pe masă (0-0 în tur). Jucătorul antrenat de Florin Marin abia aşteaptă finala programată pe 23 mai.
Libertatea: E mai uşor să faci antrenament de refacere după victorie?
Paul Papp: (râde) Sunt foarte bucuros că am câştigat. Şi mă simt bine şi că am marcat. Am ştiut tot timpul că putem trece de Petrolul. Chiar şi la pauză, când eram conduşi. Am fost foarte motivaţi, cred că s-a văzut asta, mai ales că nu aveam nimic de pierdut.
Aţi fost băgaţi în şedinţă de antrenor la finalul primei reprize?
La pauză era linişte în vestiar. A fost ciudat, puţin, momentul ăsta de calm, fără zgomot. Nea Florin (n.r. – antrenorul Florin Marin) ne-a spus că trebuie să credem în noi în continuare, chiar dacă eram conduşi, că încă putem obţine calificarea.
V-a ajutat faptul că Petrolul a refuzat jocul după ce a deschis scorul?
Consider că noi am jucat şi prima repriză bine, ei au avut doar o singură ocazie. S-au retras pentru că am pus noi presiune mare pe ei, chiar dacă a părut că au făcut-o deliberat. Am jucat foarte bine, nu ne-am grăbit, nu ne-am hazardat, nu ne-am speriat, nici nu aveam de ce pentru că suntem în faţa lor în clasament, şi astfel ne-a ieşit tot ce am vrut.

Recomandări

Anularea alegerilor prezidențiale din România, în presa de la Moscova: „Decizie luată după ce candidatul prorus câștigase primul tur, iar renumărarea voturilor îi confirmase victoria”

I-a dedicat viitoarei soţii golul calificării

Sincer, în prelungiri vă mai aşteptaţi să faceţi 2-1?
S-a crezut tot timpul că echipa poate marca golul victoriei şi al calificării. Cu un minut sau două înaintea golului meu, ne tot ziceam unul altuia că putem să înscriem, că putem întoarce totul în favoarea noastră.
A fost întâmplare sau ştiinţă că ai fost omul potrivit la momentul potrivit şi că ai adus calificarea Astrei?
(râde) A fost puţin noroc. Şi, în plus, au fost şi credinţa, şi speranţa că se poate marca chiar şi în ultimele secunde de joc. Când ai toate astea, vine şi golul.
E suficient că aţi ajuns până aici?
Nu o să mergem în finală doar să fim prezenţi. Visez deja trofeul! Va fi primul din istoria Astrei şi suntem la un meci distanţă de a-l avea. Nu ştii când ajungi din nou în ultimul act, aşa că trebuie să profităm.
Cui îi dedici golul?
Viitoarei mele soţii, Mihaela. O să ne căsătorim la o săptămână după finală şi sper ca la nuntă să am cupa acasă. (râde)

Urmărește-ne pe Google News