Povestea extravagantei campioane, care a șocat lumea la vremea ei prin comportament și stil, este relatată pe larg de Cătălin Oprișan, jurnalistul de la Gazeta Sporturilor care reînvie în fiecare weekend personaje de legendă ale sportului.
„E 1919, finala feminină a turneului de la Wimbledon, dintre Suzanne Lenglen şi Dorothea Lambert Chambers, când prima dintre jucătoarele menţionate aici desface o sticlă cu coniac de calitate, toarnă într-un pahar şi începe să bea. I-a rugat pe organizatori să programeze ultimul act niţeluş mai pe seară, pentru că nu-i place să se trezească aşa, cu noaptea-n cap, dar, pentru că a ratat prânzul, trebuie să se delecteze cu licoarea magică”, notează autorul.
Suzanne Lenglen a câștigat meciul și a ridicat atunci pentru prima dată trofeul pentru care luptă azi și jucătoarea noastră, Simona Halep. Franțuzoaica a repetat isprava în 1920, 1921, 1922, 1923 și în 1925. În total are șase trofee la simplu, plus alte şase la dublu pe iarba londoneză.
„La Wimbledon a participat, prima dată, în 1919. A apărut cu rochii ceva mai scurte – o blasfemie pentru acele vremuri, a început să servească precum bărbaţii, aruncând mingea în sus”, se mai arată în articol.
Cum decurgeau antrenamentele pentru marea performanță în tenis în 1910? Antrenorul uda nişte batiste, le „odihnea” pe jos, pe teren, apoi mingea trebuia să cadă fix acolo.
„La Divine”, cum a botezat-o presa franceză la acea vreme, s-a retras după ce medicii au sfătuit-o că e bine să nu forţeze. În iunie 1938, Suzanne a aflat că are leucemie, iar pe 4 iulie, la vârsta de 39 de ani, s-a stins.
Citește întreaga poveste a marii campioane a Franței pe GSP.ro.
Sursă foto: Northfoto
Citește și:
Simona Halep – Serena Williams, finala de la Wimbledon. Se joacă sâmbătă, de la ora 16.00