După anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, dezinformările Rusiei în spațiul public românesc au crescut în amplitudine. Deși rețetele manipulării prin social media au rămas relativ aceleași, numărul agenților de influență ai Rusiei s-a mărit, consideră experta în spațiul ex-sovietic Ileana Racheru.
Cuprins:
Într-un interviu pentru Libertatea, Ileana Racheru explică cât de dificil este pentru un român să identifice narațiunile care favorizează agenda Kremlinului și principalele teme politice pe care le exploatează grupurile de interese proruse.
„După anul 2024, mi se pare că s-a mărit numărul de proxy ai Rusiei în România. Sunt persoane publice, care de multe ori nu își exprimă deschis atitudinea pro-Kremlin, dar care acționează coordonat cu propagandiștii cei mai odioși ai regimului Putin. Chiar săptămânile trecute, am citit pe Russia Today (contul de Telegram), TASS, Moskovskii Komsomolet o știre falsă despre faptul că Ucraina ar fi atacat cu dronă civili aflați pe o plajă din Rusia (în realitate, drona fusese doborâtă din greșeală într-o zonă populată).
Într-un timp record, fake-ul a apărut pe conturile de FB ale unei senatoare și unei „jurnaliste” din România, precum și într-o declarație a unui politician extremist marginal din Finlanda, reprodusă în presa din Rusia”, a spus Ileana Racheru.
Libertarea: Cum a evoluat propaganda rusă în spațiul public românesc, după anularea alegerilor din decembrie 2024?
Ileana Racheru: Aș vrea să clarific ce sunt propaganda și dezinformarea (prin definiții din dicționare), ambele fiind folosite de Rusia ca mijloace de interferență în alegeri, pentru subminarea democrațiilor occidentale. Propaganda presupune difuzarea de știri, opinii, zvonuri, mesaje care sunt favorabile unui singur partid, candidat, stat și care ignoră poziții contrare. Propaganda are ca obiectiv cultivarea anumitor emoții, sentimente, atitudini față de un anumit candidat, idee politică etc. În contextul alegerilor din 2024, cred că propaganda a avut ca obiectiv amplificarea sentimentelor de ură și revoltă împotriva establishmentului politic existent, precum și crearea unor așteptări false legate de candidatul „providențial” Călin Georgescu.
În prezent, propaganda se concentrează foarte mult pe stârnirea unor sentimente de ură împotriva Ucrainei, cetățenilor și președintelui acesteia. În 2025, propaganda rusă a rulat în tandem cu propaganda AUR pentru a crea sentimente de ură la adresa cetățenilor Republicii Moldova și a Maei Sandu.
În schimb, dezinformarea se bazează pe o minciună care este difuzată (de multe ori masiv) cu scopul de a manipula. Ca să rămânem tot la exemple legate de Republica Moldova: Maia Sandu este acuzată că ar fi fraudat alegerile prezidențiale din România, deși matematic e absolut clar că diferența de aproximativ 800 de mii de voturi nu a fost dată de cei aproximativ 150 de mii de alegători din Republica Moldova.
Revenind la întrebare, obiectivul major al propagandei și dezinformării nu s-a schimbat și vizează erodarea democrației și securității României prin crearea sau inflamarea clivajelor din societatea românească, sporirea neîncrederii în instituțiile naționale și în partenerii occidentali (UE și NATO), promovarea intensă a discursului extremist, xenofob, rasist.
Ce cred că s-a schimbat este cantitatea imensă de dezinformare care este deversată zilnic în spațiul online. Începând din decembrie 2024, dezinformarea a explodat, ne-a invadat. În ceea ce privește propaganda (deși nu mai e la fel de mult amplificată), mi se pare că după anul 2024 e și mai nocivă, în sensul că ura, diviziunea pe care încearcă să le stârnească în mințile românilor au ca scop crearea unui nou clivaj în politica românească: extremism și izolaționism vs democrație și proeuropenism NATO.
Apoi, propaganda prorusă încearcă să creeze Rusiei o imagine pozitivă la nivelul populației. Presupun că au văzut în sondaje că ar putea exista un bazin de 5-10% favorabil Rusiei pe care ar putea să încerce să îl exploateze politic. În acest sens, a sporit în spațiul public numărul influencerilor, „jurnaliștilor”-propagandiști sau al simplilor „idioți utili” care prezintă o imagine pozitivă a Rusiei. Imaginea pozitivă a Rusiei se construiește pe două paliere: politic și cultural. Astfel, pe palierul politic, unii îl laudă deschis pe „patriotul”, „credinciosul” Putin și regimul politic represiv din Rusia, sunt favorabili unui parteneriat strategic între România și Rusia, aderării României la BRICS.
Sunt invitați la evenimentele organizate de Ambasada Rusiei la București și nu sunt deloc deranjați atunci când ambasadorul omite să spună că, după 1945, României i-a fost impus un regim totalitar comunist de către URSS. Sau participă la forumuri, cursuri pe teme de comunicare digitală/fact checking și fake news organizate în Rusia.
Pe palierul cultural, am observat pe TikTok tot felul de personaje care încearcă să-și sporească numărul de urmăritori (probabil și sumele obținute) prin promovarea unor obiective turistice din Rusia (însoțite de mesaje de tipul „Putin și regimul politic din Rusia nu sunt rele, așa cum ne spune Occidentul”, „Rusia nu suferă din cauza sancțiunilor”). Tot pe palierul cultural sunt evenimentele organizate de Clubul Rus din București, care promovează atât clasici ai literaturii ruse, cât și filme de propagandă, un discurs în care istoria celui de Al Doilea Război Mondial și cea a comunismului sunt denaturate în favoarea Rusiei.
Pe lângă ce am enumerat mai sus, există și numeroase relatări (sub format video) despre „viața fericită” a rușilor (care achită facturi mai mici la gaz decât românii, care își permit să cumpere mai multe produse din supermarketuri decât românii).
Ce s-a mai schimbat după 2024 ține de faptul că în spațiul public au apărut sau au devenit mai active ONG-urile cu profil extremist care amestecă discursul naționalist, legionar, fundamentalist religios cu dezinformarea și propaganda Rusiei.
Tot după 2024, mi se pare că s-a mărit numărul de proxy ai Rusiei în România. Sunt persoane publice, care de multe ori nu își exprimă deschis atitudinea pro-Kremlin, dar care acționează coordonat cu propagandiștii cei mai odioși ai regimului Putin. Chiar săptămânile trecute, am citit pe Russia Today (contul de Telegram), TASS, Moskovskii Komsomolet o știre falsă despre faptul că Ucraina ar fi atacat cu dronă civili aflați pe o plajă din Rusia (în realitate, drona fusese doborâtă din greșeală într-o zonă populată). Într-un timp absolut record, fake-ul a apărut pe conturile de FB ale unei senatoare și unei „jurnaliste” din România, precum și într-o declarație a unui politician extremist marginal din Finlanda (reprodusă în presa din Rusia).
-Cât de dificil este pentru un român să identifice narațiunile care favorizează agenda Kremlinului?
-Destul de dificil, din mai multe motive. Manipularea se produce pe fondul unor probleme sociale preexistente: nu toți românii au beneficiat de pe urma aderării la UE (nu e greu să vedem din statistici că regiunile economice cele mai dezvoltate sunt marile orașe și zonele limitrofe), nu toți beneficiază în mod real de educația și sistemul de sănătate oferite de stat, foarte mulți au familii ce trăiesc în afara României. În orașele mici și la sate, majoritatea au salariul minim sau se întrețin foarte greu din munci agricole prost plătite.
În plus, populația României nu a beneficiat de un sistem de educație care să favorizeze gândirea critică. În plus, nu există campanii publice antidezinformare, nu există programe de formare profesională pentru educație digitală, dezbaterile despre regimuri nedemocratice, xenofobie/rasism/instrumentalizarea politică a religiei sunt foarte puține și restrânse în cercuri intelectuale....
Dificultatea e generată și de faptul că o parte a politicienilor și partidelor din România preiau narativele de propagandă ale Rusiei, considerând că acestea le aduc voturi și câștiguri în lupta cu adversarii politici. În realitate, au contribuit la creșterea extremismului.
-Cum s-ar putea apăra democrația românească de dezinformare, fără însă a fi alterat dreptul românilor la libertatea de expresie?
-Libertatea de exprimare este unul dintre fundamentele democrației. În decembrie 1989, românii au murit tocmai pentru a avea dreptul de a contesta deciziile politice, de a dezbate liber pe teme setate la nivel intern... și nu pe o agendă care este stabilită de Rusia prin manipularea rețelelor de socializare, prin minciuni menite să influențeze emoțiile, opțiunile electorale.
Rusia folosește in extenso instrumentele tehnologiei informației pentru a-și amplifica propaganda și dezinformarea. Cred că ar trebui eliminat din mediul online comportamentul inautentic coordonat, conturile false. Maia Sandu spunea că libertatea de exprimare este pentru oameni, nu pentru boți, troli... România are la dispoziție în acest sens Digital Service Act.
Personal, cred că modelul finlandez de combatere a propagandei și dezinformării ar fi cel mai potrivit pentru România. Se concentrează pe „efortul întregii societăți” și presupune un întreg ansamblu de acțiuni:
- care încep cu educația timpurie pe teme ca fake news, folosirea AI, educație digitală, gândire critică.
- continuă cu un efort din partea fiecărui cetățean de a deconstrui o știre falsă în faza incipientă.
- creșterea încrederii în instituții (în special în cele care oferă servicii de bază pentru populație - educație, sănătate etc.).
- un efort comun, sub un centru unic de coordonare al instituțiilor care au atribuții directe în combaterea propagandei și dezinformării, atacuri cyber (CNA, ANCOM, Directoratul pentru Securitate Cibernetică). Acest efort nu este posibil în absența amendării legislației (cel puțin în cazul CNA).
- transparență prin publicarea de rapoarte, comunicarea periodică cu privire la campaniile de interferență, sabotaj, atacuri ale Rusiei.
-Care sunt, mai exact, temele politice pe care le exploatează grupurile de interese proruse?
-Ucraina și sprijinul Occidentului (implicit al României) mi se pare că sunt tema principală. Apoi mai e conspirația sistemului (acesta fiind instituțiile românești și europene, politicieni cu viziuni democratice) împotriva românilor.
Propaganda rusă încearcă (cu foarte mare succes) să reducă sprijinul populației României pentru Ucraina. Statul vecin, președintele Zelenski și ucrainenii, în general, sunt prezentați ca fiind vinovați pentru foarte multe probleme ale României (de exemplu, situația economică proastă, faptul că a fost oprită centrala de la Cernavodă sau atacurile cu drone ale Rusiei).
Nu știu dacă mai e nevoie să reproduc narativele potrivit cărora românii sunt săraci pentru că guvernul dă bani Ucrainei, că autoritățile ucrainene au luat apă din Dunăre, prin Canalul Bîstroe, sau că toate dronele care ajung în România sunt ucrainene, trimise special ca să ne atragă în război. Toate aceste narative pot fi infirmate ușor din surse oficiale la o simplă căutare pe Google. De exemplu în perioada 2022-2025, România a oferit Ucrainei 1.5 mld. euro, echivalentul a 0,2% din PIB pe an. O carte de geografie de clasele primare ne arată că ucrainenii nu puteau să ia apă din Dunăre.
-Ce înseamnă o agendă politică prorusă?
-O agendă care favorizează regimul criminal de la Kremlin și care de cele mai multe ori nu se bazează pe fapte reale, care conține interpretări denaturate ale unor evenimente. O agendă care subminează democrația românească. De exemplu, poți să fii instrumentul Rusiei în România prin simpla promovare a unor măsuri care restrâng drepturile unor minorități, prin distribuirea unui discurs fascist fără să ai absolut nicio legătură cu regimul Putin.
-A fost conservatorismul capturat de Moscova? Ce mai înseamnă a fi conservator proeuropean?
-Cred că a fost denaturat, nu capturat. Putin promovează ca valori tradiționale ale Rusiei - o ortodoxie intrumentalizată politic, folosită absolut abominabil pentru a justifica războiul împotriva Ucrainei:
a. O istorie care glorifică personaje precum Felix Djerjinski (conducătorul Ceka), Stalin;
b. Instituții represive;
c, Stabilitatea socială întreținută prin reprimarea oricărei forme de opoziție, a presei libere;
A fi conservator proeuropean înseamnă în primul rând să promovezi valori tradiționale compatibile cu democrația.
BabaVanda 29.08.2026, 01:05
Maestrul C e unul dintre cei mai profesionisti propandisti putinisti.