„4 iulie 1977: Cutremurul neștiut”, spectacolul de teatru jucat în aceeași sală în care Ceaușescu a dat „ordinul criminal” la patru luni de la cutremurul din 1977
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În urmă cu 46 de ani într-o ședință în fața a 300 de arhitecți, Nicolae Ceaușescu cerea oprirea oricăror intervenții pe clădirile afectate de cutremurul devastator din 1977, mai puțin a reparațiilor pentru fisurile vizibile. O piesă de teatru a reconstituit marți ședința, în ziua în care urma să se dea verdictul final în cazul inginerului Gheorghe Ursu, cel care a contestat decizia lui Ceaușescu și a murit mai apoi bătut în închisoare.
Pentru a marca borna de 46 de ani de la ordinul lui Ceaușescu după cutremurul din 1977, Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic (Re:Rise) alături de Fundația „Gheorghe Ursu” au organizat o conferință de presă în întâmpinarea verdictului cazului inginerului Gheorghe Ursu, mort în urma bătăilor din arestul Securității. Verdictul a fost însă amânat pentru 27 iulie.
Evenimentul la care au fost prezenți, Matei Sumbasacu, inginer specializat în cutremure și fondator al Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic (Re:Rise), alături Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu și fondator al Fundației, a fost urmat de o piesă de teatru, în regia lui Carmen Lidia Vidu, care a pus în scenă ședința ținută de Ceaușescu în 1977 în aceeași Sală Plenară a Comitetului Centrală, cunoscută astăzi sub numele Sala Omnia.
Sala Omnia în care s-a desfășurat atât ședința de acum 46 de ani, cât și evenimentul de marți, a fost redeschisă pentru ultima dată înainte de a intra într-un amplu proces de renovare.
O piesă de teatru cu Ceaușescu
Cu actori în uniforme ale miliției plimbându-se printre participanți încă de la intrarea în clădire, spectatorii au putut intra în atmosfera celor ce au participat la adunarea de acum 46 de ani.
Spectacolul începe prin inventarierea instituțiilor și spațiilor comerciale închise în cursul celor patru luni de la cutremur și situația fiecărui sector în parte, alături de mustrările lui Ceaușescu, adus la viață de actorul Vlad Pânzaru, în fața măsurilor „risipitoare” luate în Capitală. Ședința continuă prin ordinul ferm ca toate „reparațiile” să înceteze, mai puțin cele în zonele afectate vizibil, iar orașul să revină la normal până la 23 august. Distribuția i-a avut alături și pe Irina Artenii, Andrei Barbu, Denis Imbrescu și Răzvan Mîndruță în rolurile reprezentanților de sector trași la răspundere de „tovarășul secretar general de stat”.
Conversația personajelor a avut loc la pupitrele luminate din fața sălii, spectatorii devenind și ei personaje, în pielea inginerilor și proiectanților ce au ascultat din aceleași scaune, ordinul lui Ceaușescu. Sala, vizibil degradată de-a lungul timpului, cu rânduri de scaune distruse și scoase din podea și tavanul pe jumătate deteriorat, e salvată totuși de modelul lambriurilor de lemn care tapetează toată încăperea.
După încheierea ședinței, spectatorii au putut asculta o discuție în care Gheorghe Ursu a povestit ce s-a întâmplat la ședință, despre sentimentul de lașitate pe care nu și l-a iertat niciodată că nu s-a împotrivit public, în ciuda faptului că-și pregătise un scurt discurs care esențializa riscul sistării consolidărilor.
Verdict amânat pentru finalul lunii
Andrei Ursu a declarat la finalul spectacolului, printre altele, că miza procesului e de asemenea de a arăta „criminalitatea regimului lui Ceaușescu și a Securității” și dreptatea adusă astfel pentru sute mii de alte cazuri de oameni bătuți și torturați din închisorile comuniste ale anilor ‘70-’80. O altă miză, continuă Ursu, este cea a dovedirii brutalității regimului astfel încât „să nu se mai repete în societatea românească”.
Noul termen a fost amânat pentru 27 iulie, însă Ursu speră că amânarea se datorează faptului că judecătorii vor să studieze „temeinic” toate probele și documentele.
