2.942 de oameni au murit în București, pe 4 aprilie 1944. 82 de ani de la bombardamentul american din Capitală

Ținte strategice și distrugeri masive în primăvara anului 1944, în București

Obiectivele principale ale atacului au inclus Gara de Nord, triajul CFR Chitila și atelierele Grivița – infrastructuri esențiale pentru transportul petrolului din zona Ploiești.

Zona de nord și centrul orașului au fost puternic afectate, cu pagube majore în cartierele Grivița, Giulești, Steaua și Cotroceni. Printre clădirile avariate s-au numărat și simboluri ale orașului, precum hotelurile Athénée Palace și Ambasador, dar și numeroase locuințe civile.

Potrivit datelor oficiale, bilanțul raidului este terifiant: 2.942 de morți, majoritatea civili, și 2.126 de răniți. În plus, sute de locuințe au fost complet distruse, iar alte mii au suferit avarii. Pagubele materiale și pierderile umane au provocat o criză profundă în oraș, complicând eforturile de salvare și refacere a infrastructurii.

Mărturii din mijlocul tragediei

Maria (Maruca) Cantacuzino-Enescu, aflată împreună cu soțul său, compozitorul George Enescu, în Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, a descris scenele apocaliptice trăite în acea zi. „Pe cerul senin de primăvară, huruit, salve de artilerie neașteptate, explozii care ne smulg ușile din balamale, detonări formidabile făcând țăndări geamurile în locul în care George Enescu își compunea cvartetul în mi bemol major. Alt cutremur, provocat de această dată de nebunia ucigătoare a oamenilor, răstoarnă și dărâmă peste tot în jurul nostru casele peste locatarii lor, porumbeii zboară înnebuniți în strălucirea metalică a rachetelor luminoase”.

Cuplul a urmărit de pe terasa palatului cum groaza se dezlănțuia în oraș: „La cincizeci de metri distanță, ardeau oamenii pe acoperiș, unde se refugiaseră văzând că imobilul – hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje – ia foc, fără putință de scăpare; mașini în flăcări, cu șoferul mort la volan, cu ocupanții mașinii calcinați în adâncul ei, trecând în zigzag cu o viteză nebună, prin fața porții noastre, zdrobindu-se la prima cotitură a străzii”.

În mijlocul haosului, spionul britanic vor Porter, deținut la Comandamentul Jandarmeriei alături de colegul său A.G. Chastelain, a trăit raidul dintr-un adăpost improvizat. În memoriile sale, Porter a relatat cum a trăit atacul aerian american din București din închisoare.

„Pe la ora 13.45 am auzit avioanele de vânătoare trecând deasupra noastră, dar nu le-am dat nici o importanță; zece minute mai târziu, primul covor de bombe a căzut în direcția Gării de Nord. Ne-am uitat pe fereastră până a sunat telefonul și i s-a spus subofițerului să ne conducă la adăpost. Prima oară am stat acolo doar patruzeci de minute”, a scris Porter în memoriile sale.

Adăpostul în care erau ținuți nu era altceva decât „un coridor la subsol”, unde femei plângeau pentru soarta rudelor lor din zonele bombardate.

„Gardienii simțeau nevoia să iasă să vadă ce se întâmplă, dar erau obligați să stea cu noi; ca prizonieri eram în aceeași barcă cu ei”, adaugă Porter.

Pentru locuitorii Capitalei, 4 aprilie 1944 a rămas o zi de coșmar. Raidul aerian al Forței a 15-a Aeriene a SUA, deși justificat strategic, a lăsat urme adânci în istoria orașului și în memoria colectivă a celor care au trăit acele momente.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro