ADEVĂRUL DESPRE EVANGHELIE, PE CARE BISERICA L-A ŢINUT ASCUNS! Ce descoperire au făcut cercetătorii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Evanghelia după Iuda este un text scris în limbă coptă în care Iuda este considerat principalul apostol al lui Iisus, un apostol fără de care nu s-ar fi putut înfăptui misiunea lui Iisus pe Pământ, imagine cu totul diferită de cea a trădătorului care și-a vândut sufletul pentru 30 de arginți din evangheliile recunoscute de bisericile creștine. Conform acestei evanghelii, Iuda îl da pe Iisus pe mâna autorităților la solicitarea expresă a acestuia, în cadrul unui plan menit să-i elibereze spiritul din corp.
În cadrul unei analize a documentului apocrif coordonată de National Geographic Society, o echipă de cercetători coordonată de Joseph Barabe, de la McCrone Associates din Illinois, a analizat cerneala cu care a fost scrisă această evanghelie, potrivit Agerpres. Unele substanțe chimice din cerneală au părut să nu corespundă până în momentul în care Barabe și colegii săi au putut analiza comparativ o serie de documente egiptene din secolul III d.Hr., păstrate la Muzeul Luvru, documente ce datează din aceași perioadă cu această evanghelie apocrifă.
"Ceea ce am aflat din analiza unor studii realizate de cercetători francezi asupra documentelor din acea perioadă este că tehnologia de obținere a cernelii trecea printr-o perioadă de tranziție", a declarat Barabe pentru LiveScience, iar în aceste condiții, ciudățenia amestecului chimic ce compune cerneala cu care a fost scrisă Evanghelia după Iuda a devenit explicabilă.
Echipă coordonată de Joseph Barabe are experiență în acest domeniu, reușind să identifice drept un fals o evanghelie denumită "Archaic Mark", despre care se spune că este un manuscris din secolul XIV și care s-a dovedit a fi un fals modern.
Joseph Barabe a organizat o echipă formată din oameni de știință cu o varietate de specializări, care au supus această evanghelie unor seturi intensive de analize, atât prin microscopie cât și spectroscopie.
Primele concluzii ofereau puține speranțe că textul ar fi fost autentic din secolul III d.Hr. Documentul a fost scris cu două cerneluri, una neagră și una maro, amestecate. Cerneala neagră se numea "negru de lampă" și corespundea scrierilor egiptene din Antichitate și până în secolul III d.Hr. Cerneala maro rămânea, însă un mister. Era o cerneală bogată în fier, folosind pigmenți din fiere, dar nu conținea sulf, substanță întâlnită de obicei în cernelurile de acest fel.
Alte indicii susțineau însă autenticitatea documentului. Cel mai greu de infirmat era faptul că cerneala nu era adunată în pliurile papirusului, ceea ce sugera faptul că documentul a fost scris înainte de a apărea pliurile, ca semn de îmbătrânire. Dacă cineva ar fi încercat să scrie pe un papirus pe un papirus pliat în prealabil, în fel și chip, pentru a părea vechi, cerneala s-ar fi adunat în aceste pliuri - un semn sigur că este vorba de o contrafacere. În schimb, Evanghelia după Iuda a fost scrisă pe un papirus nou, neted, care apoi a îmbătrânit natural.
Pentru a elucida misterul cernelii maro, Barabe a căutat și alte studii despre cernelurile folosite în Egipt. Studiul asupra certificatelor de căsătorie egiptene și al documentelor de proprietate s-a dovedit salvator pentru a susține autenticitatea evangheliei apocrife.
Astfel, contractele din Egipt, la mijlocul secolului III d.Hr., erau într-adevăr scrise în cerneală "negru de lampă", în stilul egiptean tradițional, dar erau înregistrate oficial în stilul tradițional grecesc, folosind cerneală maro bogată în fier. Existența ambelor tipuri de cerneală pe documente din aceeași perioadă de timp explică misterul celor două tipuri de cerneală cu care a fost scrisă evanghelia apocrifă. Mai mult decât atât, cernelurile pe bază de metal din acea perioadă conțineau foarte puțin sulf, la fel că și cerneala cu care a fost scris documentul apocrif.
