România are potențial, dar cine știe de el și ce facem pentru a-l valorifica? Gânduri pentru aniversarea României
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La orice eveniment la care am participat în ultimii ani am auzit mereu aceeași afirmație: România are potențial. Are potențial să atragă mai mulți turiști, are potențial să atragă mai multe investiții, are potențial de inovare.
Cuprins:
Are potențial, dar cine știe de el? De ce nu avem o identitate coerentă care să ne poziționeze în primul rând în mintea noastră ca români și mai apoi în mintea celorlalți? Sunt multe întrebări care au răspuns îndeosebi în lipsa de interes și viziune a celor care au condus România până acum.
Eu personal am început să mă preocup această temă după ce am citit un articol despre Nation Brands Index și de atunci am dedicat timp să înțeleg ce beneficii aduce crearea unui brand de țară. O imagine puternică și credibilă a unei națiuni atrage mai mulți turiști, îmbunătățește relațiile cu alte guverne, aduce investiții și studenți străini, ne face mai vizibili la nivel global și, cel mai important, contribuie la o viață mai bună pentru toți cetățenii.
Unii zic că ne trebuie un logo și un slogan, s-a încercat și încă pe bani mulți, dar brandul de țară nu este doar despre cele două elemente, ci este o strategie națională coerentă, apolitică, care lipsește, avem bucăți ici și colo în alte așa zise strategii, dar nimic care să arate direcția pe termen lung.
Eșecuri Costisitoare: Istoria Proiectelor de Brand de Țară ale României
Până ajungem la prezent și viitor vă invit să facem o scurtă incursiune în istoria încercărilor de a avea un brand de țară. În 2013, Andreea Sepi, în lucrarea Nation Branding. The Case of Romania, analiza eforturile de statului de a crea o imagine țării noastre din 1995 până în 2020:
- „Eterna și fascinanta Românie” (1995) — prima încercare oficială, un proiect de aproape 6 milioane de dolari, care s-a dovedit un eșec major: din 97.000 de exemplare planificate, au fost tipărite doar 10.000.
- „Fabricat în România” (2000) — o inițiativă public-privată menită să recâștige încrederea românilor în produsele locale, printr-o campanie de branding intern.
- „Dracula Park” (2001) — proiectul menit să atragă un milion de turiști pe an, dar care nu s-a materializat niciodată din lipsă de fonduri.
- „România, mereu surprinzătoare” (2004) — prima campanie amplă de branding turistic, difuzată internațional, dar criticată pentru lipsa de consistență și claritate.
- „România – Fabulospirit” (2006) — o tentativă de a defini specificul românesc, abandonată după demisia ministrului, deși avea un buget de 5 milioane de euro.
- „Români în Europa” (2008) — o campanie destinată îmbunătățirii imaginii românilor din Diaspora, compromisă după ce s-a aflat că spoturile foloseau actori.
- „România, țara posibilităților” (2009–2010) — campanie cu ambasadori neoficiali precum Nadia Comăneci și Gică Hagi, menită să facă România mai vizibilă la nivel global.
- „România. Explorează Grădina Carpaților” (2010) — brandul turistic lansat cu un buget de 75 de milioane de euro, umbrit încă din start de scandalul legat de logoul acuzat de plagiat.
Zeci de milioane de euro cheltuite pentru ca după 35 de ani să vorbim încă de potențial, asta pentru că a lipsit coerența și mesajele transmise au fost inconsistente și mai ales pentru că nu a existat voință pentru a crea o strategie în care egoul politic este mai prejos de interesul național.
Și totuși, de ce avem nevoie de un brand de țară?
Răspunsul foarte simplu: pentru că un brand puternic reflectă și prezice un mediu social, economic, politic și de afaceri favorabil. Iar brandul îl construim în primul rând pentru noi, oamenii care trăim în România și mai apoi pentru exterior.
Ca România să treacă de la stadiul de avem potențial la avem rezultate care ne fac viața mai bună și care creează o reputație credibilă și de încredere în exterior, are nevoie de voință politică, privată și academică pentru a dezvolta și implementa o strategie care să ia în considerare cele șase dimensiuni ale unui brand de țară: guvernanță, adică un guvern competent, onest și care să se preocupe de calitatea vieții cetățenilor; populație, și anume reputația pe care o au cetățenii cu privire la competență, deschidere față de străini, atitudinea prietenoasă, dar și figuri proeminente și respectate din sport, artă, media, știință și politică; cultură și patrimoniu; investiții, turism și export, respectiv imaginea publică a produselor și serviciilor unei țări - acest model a fost de Simon Anholt unul din pionierii dezvoltării conceptului de brand de țară.
Cine ar trebui să gestioneze brandul de țară?
Un minister va fi supus întotdeauna jocurilor politice de moment, își va asuma scrierea unei strategii pentru a primi validarea electorală, dar nu va implementa strategia, au trecut 35 de ani și rezultatul îl știm cu toții.
Cred însă că un consiliu public-privat ar putea fi o soluție, cu responsabilități clare, cu termene de implementare, cu obiective care să aducă rezultate, inclusiv cu buget multianual public-privat.
România are nevoie de un brand autentic, nu de proiecte scumpe și efemere
Poveștile eșecurilor de branding din ultimii 35 de ani, de la Dracula Park la logouri plagiate, sunt o dovadă clară că un brand de țară autentic nu se cumpără cu zeci de milioane de euro, ci se construiește pe termen lung, cu viziune și coerență.
Dacă ne dorim cu adevărat ca România să treacă de la stadiul de potențial la cel de rezultate care ne îmbunătățesc viața și ne aduc reputație credibilă în lume, trebuie să depășim gândirea de tip “dacă nu tai eu panglica nu fac”, gândirea pe termen scurt și jocurile politice de moment.
Soluția stă în asumarea unei strategii naționale de către un Consiliu public-privat, independent, care să aibă în componență profesioniști care să planifice și să implementeze activitățile care vor construi brandul de țară cu un buget multianual, să fie un organism care dincolo de crearea strategiei să aibă autoritatea de a atrage atenția asupra comportamentelor care deviază guvernanța de la misiunea de a contribui la bunăstarea oamenilor care trăiesc în România.
La mulți ani, români! La mulți ani, România!
Să onorăm aniversarea României prin angajamentul de a ne defini în sfârșit identitatea, nu doar pentru exterior, ci mai ales pentru noi înșine, acest angajament este o formă cu fond a patriotismului.
