Am coborât 315 metri sub pământ, în mină

Ca ziarist, nu poţi coborî în subteran decât după o vizită medicală destul de amănunţită şi un temeinic instructaj care durează peste o oră. Ni se arată apoi modul de utilizare a măştii de gaze, în caz de accident în subteran, precum şi cel de folosire a lămpii cu acumulatori, celebrul lămpaş.

Suntem conduşi (reporterul şi fotoreporterul – n.r.) spre încăperea în care îmbrăcăm echipamentul obligatoriu: salopetă, cască de protecţie, centură şi cizme de cauciuc. “Jos e umezeală şi frig. Vă sfătuiesc să vă luaţi câteva bluze pe sub jacheta salopetei”, ne spune Puiu Petrescu, inginer-şef securitate minieră. Suntem sfătuiţi, de asemenea, ca, înainte de a ne încălţa cu cizmele de cauciuc, să ne înfăşurăm tălpile într-un soi de piele. “Cizmele pot trage umezeală. Veţi merge mult prin nămol”, ne spune acelaşi Petrescu.

315 metri sub pământ. “Colivia” se opreşte şi ne strecurăm în galeria principală, către abataje, spre fronturile de lucru. Iluminatul este asigurat de tuburi cu neon, amplasate la circa 100 m distanţă între ele. Avem însă lămpile cu acumulatori, pe care suntem sfătuiţi să le orientăm către picioare, pentru a nu-i deranja pe cei care vin din sens opus. Din timp în timp, ne intersectăm cu echipe de doi, trei sau patru mineri care se îndreaptă către colivia care îi va scoate la lumină. Oamenii sunt murdari pe faţă şi pe haine, obosiţi, merg agale şi în tăcere. Găsesc totuşi puterea să ne zâmbească. “Noroc bun!”, ne spune fiecare, în timp ce ne întinde mâna bătătorită şi înnegrită de cărbune.

Obiceiul aminteşte de două echipe sportive, la începutul unui joc, în care absolut toţi participanţii se salută între ei. În subteranul de la Vulcan, e vorba despre jocul cu moartea. Se spune că strângerea de mână şi urarea în subteran sunt de bun augur. Însoţitorii noştri, persoane din cadrul Exploatării Miniere Vulcan, poartă metanometre cu care măsoară în permanenţă concentraţia de metan. Când gazul devine periculos, metanometrele emit un puternic semnal acustic. La Petrila, acest gaz a ucis, în noiembrie anul trecut, 14 oameni.

La coborârea din colivie, concentraţia este zero, pentru că ne aflăm într-o zonă cu aer proaspăt. Pe măsură ce înaintăm către abataje şi fronturi de lucru, proporţia de metan creşte, pe alocuri, alarmant. Când se apropie de 0,4 la sută, suntem sfătuiţi să renunţăm la fotografii. Orice scânteie poate aprinde acumulări de gaz şi genera o catastrofă de proporţii. După 0,5 la sută, gazul este periculos şi poate exploda, deci se ia măsura evitării producerii unor surse de aprindere. În cazul în care concentraţia metanului atinge valoarea de 2%, mina trebuie evacuată urgent.

Simpla deplasare în mină e un calvar. Galeriile sunt săpate la niveluri diferite. Pentru a trece dintr-o galerie în alta, sunt folosite aşa-numitele “suitoare”, de fapt nişte puţuri verticale extrem de înguste. Minerii pot urca numai unul câte unul. Când nu urcă prin “suitor”, străbat sute de metri de galerii cu grad mare de înclinare pentru a ajunge dintr-un abataj în altul. Abatajul e punctul fierbinte al minei. Locul de muncă grea, aproape inumană. Murdari, transfiguraţi, oamenii lovesc peretele minei cu ranga sau înfig în stratul de cărbune, într-un zgomot infernal, ciocanele pneumatice.

Tavanul galeriei este susţinut de stâlpi hidraulici, dar, deşi atât tavanul, cât şi pereţii sunt înveliţi cu o plasă de sârmă, bucăţile de cărbune se încăpăţânează să cadă peste mineri, mai ales atunci când totul vibrează sub acţiunea picamărului. Minerii ne spun că, din cauza vibraţiilor, pericolul surpării galeriei pândeşte la fiecare pas. Odată desprins de pe pereţi, cărbunele cade pe o bandă transportoare, care îl duce către suprafaţă. Pentru a sublinia efortul inimaginabil al acestor oameni, trebuie precizat că, la Mina Vulcan, un singur miner trimite zilnic către suprafaţă circa 1,2 tone de huilă.

Se lucrează în patru schimburi a câte şase ore

În acest moment, la Exploatarea Minieră Vulcan sapă în huilă 800 de ortaci. Minerii lucrează la foc continuu, în patru schimburi de câte şase ore. Cei din conducerea E.M. Vulcan ne-au explicat că a fi miner reprezintă calificarea supremă pentru lucrul în subteran. Din spusele însoţitorilor noştri, calificarea de miner se obţine cam după 10 ani. Trebuie să fii întâi necalificat, apoi vagonetar… Neoficial, cel mai mare venit al unui miner din Valea Jiului este, incluzând sporurile şi orele suplimentare, de circa 2.500 de lei.

14 oameni au murit în mina Vulcan, în 2001

Din 1993 şi până azi, în mina Vulcan, unde am coborât şi noi, au murit 47 de mineri. Cea mai mare catastrofă din această perioadă a avut loc în 2001, când, în urma unei explozii, au pierit 14 oameni.

Conform Oanei Stoicuţa, purtător de cuvânt al Companiei Naţionale a Huilei, cei mai “negri” ani din istoria minei Vulcan au fost însă 1986 şi 1989, când, după explozii ale metanului din subteran, au murit 25, respectiv 29 de ortaci. În toate minele Văii Jiului, în perioada 1993-2008 au murit 251 de mineri.

«Colivia» minerilor coboară cu viteza de 4m/s

“Colivia” este vehiculul spre subteran. N-o poţi numi oricum. “Lift” în nici un caz, întrucât, ni se explică, minerii s-ar simţi jigniţi. Este de fapt o cuşcă paralelipipedică, ruginită, în care încap cinci-şase oameni, suspendată de câteva cabluri. Cei care o manevrează la suprafaţă spun că viteza cu care vom coborî este de aproximativ 4 m/s, dar poate creşte cu încă pe atât.

Cu această cuşcă se transportau către lumina zilei, până acum câţiva ani, şi vagonetele cu huilă, două câte două. Acum, e oarecum mai simplu. Pentru transportul cărbunelui se foloseşte un sistem mecanizat de benzi transportoare, care pleacă din burta pământului şi se opreşte la suprafaţă.

În colivie curge neîncetat apă, care se infiltrează prin armătura puţului. Nu e tocmai lesne să “circuli” cu colivia, aceasta lovindu-se puternic de pereţii găurii imense prin care coboară. Reuşim să ne menţinem echilibrul agăţându-ne de o “balustradă” aflată în cuşcă, la 1,80 m înălţime.

fotografii: Cosmin Barbu

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE