Amintiri de la Revoluție: ”Rambo” de la Steaua ”a tras 2.732 de cartușe crezând că lumânările din cimitirul Ghencea sunt teroriști”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În volumul său de memorii, fostul fotbalist și conducător de club Marcel Pușcaș povestește, printre altele, cum a fost șoferul de ocazie al celor care au făcut parte din completul de judecată al soților Ceaușescu și amintește un dialog enigmatic și acum cu fostul general Victor Athanasie Stănculescu. Un alt episod îl are ca protagonist pe fostul comandant al Stelei de dinainte de 1989.
Cuprins:
Cartea de memorii a ex-președintelui Stelei, Marcel Pușcaș, ”Fotbalul în cârje”, lansată în această săptămână împreună cu Gazeta Sporturilor, cuprinde câteva referiri spectaculoase la zilele Revoluției, când, în calitate de ofițer, se afla la dispoziția unității militare sub umbrela căreia funcționa gruparea din Ghencea.
Marcel Pușcaș a fost șeful clubului de fotbal Steaua în perioada 1996-1998, dar decembrie 1989 l-a prins într-un moment în care își căuta un alt drum în viață, la 29 de ani, după ce fusese nevoit să renunțe prematur la cariera de jucător din cauza unei fracturi de tibie și peroneu suferită în toamna lui 1985.
Acesta povestește că, pe 23 decembrie 1989, ”ajung tiptil dimineața cu mașina în fața clubului, pe bulevardul Ghencea. Parcasem exact între club și cimitir, acolo unde noaptea știam c-a fost un «masacru». Intru în club și mi se desfășoară în fața ochilor un peisaj demn de SF”.
Clădirea clubului era neatinsă. În schimb, toate mașinile angajaților din parcare și gardul dinspre bulevard făcute țăndări. N-au scăpat de cartușele «teroriștilor» niciun cauciuc, capotă, parbriz, geam.
«Gata, au murit toți!», îmi zic.Pasaj din cartea lui Pușcaș:
„Dacă nu-l opream, trăgea și cu tunul”
Apoi Pușcaș relatează un dialog pe care l-a avut în sediul clubului cu comentatorul radio Octavian Vintilă, și el ofițer.
Marcel Pușcaș: Ce s-a întâmplat, mânca-v-aș gura? A murit cineva?
Octavian Vintilă: Ne-au omorât doar mașinile, n-a murit nimeni.
- Păi, cum?
- A tras azi noapte 2.732 de cartușe și ne-a făcut praf mașinile.
- Cine? Teroriștii?
- Dobitocul de Rambo, comandantul. Dacă nu-l opream, trăgea și cu tunul. Apucase să dea ordin.
- Păi, de ce a tras?
- A zis că sunt teroriști în cimitir și, când colo, erau luminile de felinare, candele și lumânări.
- A mai tras cineva din club?
- Doar el! La plecarea din unitate am numărat 47 de mașini distruse complet de 2.732 de cartușe, executate de un singur om”.
Vintilă m-a băgat în birourile dinspre cimitir. Mi-a arătat pervazele. Erau praf. Rambo - comandantul Constantin Tănase, trăsese de sub geam și se mutase dintr-un birou în altul ca să deruteze
inamicii-felinar aflați în cimitirPasaj din cartea ”Fotbalul în cârje”:
Promisiuni de televizoare și aparate video pentru jucători
Colonelul Constantin Tănase a apucat să conducă doar câteva luni CSA Steaua, la sfârșitul anului 1989 și începutul lui 1990, dar Revoluția l-a prins pe post. Originar din Târgoviște, el povestea într-un interviu acordat pentru Adevărul în 2010 că ”am fost înnebunit după sport. Am făcut scrimă, handbal, volei. Am câştigat medalia de argint cu echipa Casei Centrale a Armatei, la Leipzig, în anul 1958. Am avut şapte carnete de antrenor. Câştigam peste tot”.
Tănase își mai amintea că ”imediat după Revoluție am fost într-un cantonament în Franța cu echipa de fotbal. Urma să avem un meci amical. Jucătorii mă întreabă: «Pe ce jucăm mâine?». Am băgat mâinile în buzunare şi le-am întors pe dos. Le-am spus că jucăm pe Fondul Libertatea. În final, le-am promis câte un televizor color şi un aparat video pentru victorie şi, la alegere, video sau televizor, în caz de egalitate. M-au luat pe sus. Erau bucuroşi. Când am ajuns la Bucureşti, nu le-am mai dat nimic. Fusesem schimbat din funcţie”.
Tănase s-a stins în februarie 2015, la vârsta de 82 de ani. Devenise general de brigadă în rezervă.
Șofer de ocazie pentru oamenii care l-au condamnat pe Ceaușescu
De asemenea, Pușcaș a mai apărut într-un rol special în timpul Revoluției: pe 25 decembrie 1989, spre seară, i-a preluat cu o mașină de la Stadionul Ghencea pe componenții Tribunalului Militar Excepțional, care deciseseră suprimarea soților Ceaușescu în procesul de la Târgoviște.
”La ora 17:30 a aterizat un elicopter. Vreo zece oameni aveau să intre la cantina de la stadion. Îl cunoșteam doar pe generalul Victor Stănculescu. Au băut un whisky și apoi au mâncat. Pe la ora 19:00, șase dintre ei, și cu domnul Țopescu șapte, au urcat la mine în mașină. Generalul Stănculescu în față, restul înghesuiți în spate. Mi-a ordonat să-i duc la minister și să o iau pe la Tricodava”, scrie Marcel Pușcaș.
Pe drumul ocolit au fost șase baricade. Mă c…sem pe mine de frică. La fiecare oprire, Stănculescu, îmbrăcat în uniformă, a coborât la soldați. Toți s-au conformat, permițând trecerea. Mă gândeam că pot fi teroriști pe blocuri, pe stradă, care la simpla vedere a unui general ceaușist ar fi putut trage. N-a tras nimeni! Pasaj din cartea ”Fotbalul în cârje”:
Propoziția misterioasă a generalului Stănculescu
Pușcaș susține că ”la coborâre, gen. Stănculescu spune: «Acum am să-i las mai liberi». ”M-am tot gândit ce însemna asta. Pe cine? Pe atacatori sau pe atacați? Se pare că nu era vreo diferență. Peste două zile, Cristian Țopescu ajungea președintele TVR, iar eu, doar cu mașina în service”.
El subliniază că n-a știut pe cine a dus în mașină și a realizat componența grupului abia după câteva ore, când informațiile despre moartea lui Ceaușescu și Tribunalul special de la Târgoviște au apărut la Televiziunea Română.
Foto: Profimedia
