Anul şi ministrul, după 1989: 26 de titulari de portofolii importante din Guvern în 29 de ani, dublu față de Europa

• Mulţi dintre miniştrii care au început anul în funcţie nu îl mai şi termină, fiind remaniaţi.
• Este un trend care a început acum aproape 30 de ani, odată cu primul Guvern democratic, şi care nu a încetinit în niciun fel: ministerele-cheie au avut o schimbare aproape în fiecare an.
• Este dificil de dus la capăt o strategie coerentă în domenii precum Sănătatea sau Educaţia atunci când miniştrii se succed pe bandă rulantă.
• Peste tot în lume miniştrii vin şi pleacă odată cu partidele lor, însă ritmul României este dublu, chiar triplu faţă de ţările dezvoltate.
• Libertatea a verificat exemplele Marii Britanii, Franţei şi Germaniei; pentru a vedea cum se compară aceste ţări cu România.
  

  ---

Am ales câteva ministere-cheie pe care le-am verificat, atât în România, cât şi în alte trei state europene. Domeniile alese sunt Educaţia, Sănătatea, Transporturile, Munca şi Finanţele – printre cele mai importante dintr-o ţară, dar şi cele în care înregistrăm şi marile probleme şi decalaje. Unele dintre acestea pot fi puse pe seama schimbărilor haotice din ultimii aproape 30 de ani. În calculul făcut nici nu am mai pus la socoteală miniştrii interimari. Statistica este îngrijorătoare.

O medie de 26 de miniştri în 29 de ani

Pentru aceste domenii-cheie pe care le-am ales, media a fost de 26 de miniştri pe an, plus sau minus unul. Să începem cu Educaţia. Nu mai puţin de 26 de persoane au deţinut acest portofoliu.

Unii dintrei ei chiar de mai multe ori, precum Ecaterina Andronescu. Ea a revenit anul acesta în fruntea Educaţiei pentru a patra oară.

Cel mai lung mandat a fost pe la începutul anilor ’90. Atunci, istoricul Liviu Maior a reuşit performanţa să încheie un mandat întreg, de 4 ani, între 1992 şi 1996.

Cel mai scurt mandat a fost cel al lui Anton Anton, actualul ministru al Energiei. A stat 3 luni, între octombrie şi decembrie 2008.

Şi în celelalte ţări s-au schimbat mulţi miniştri, dar la jumătate faţă de România. În Marea Britanie şi în Franţa, în aceeaşi perioadă de timp, s-au succedat 14. Comparaţia devine mai dureroasă dacă o facem cu Germania: în 30 de ani, destinele Educaţiei au fost conduse de 7 miniştri, adică de aproape 4 ori mai puţini decât în România.

Traian Băsescu, ministru cu repetiţie

Fiecare domeniu are un ministru „preferat”. Cum la Educaţie tot apare numele Ecaterinei Andronescu, aşa se întâmplă şi la Transporturi, când vorbim despre Traian Băsescu. De trei ori a ocupat această poziţie în ultimii 30 de ani, pentru un total de cam 5 ani. A pus umărul ca şi acest domeniu să se poată lăuda cu 27 de miniştri.

Şi aici, ritmul nostru de a schimba miniştri este cel puţin dublu faţă de cel al altor ţări. În Marea Britanie s-au succedat 16, în Franţa 12 şi în Germania 11

La fel se întâmplă şi la Sănătate. 26 de miniştri începând cu 1989. Aici se apropie cel mai mult de noi Franţa, cu 18 miniştri. Marea Britanie a avut 13, dar Germania doar 8.

Pe scurt, iată cum stă în domeniul Muncii: România a schimbat 25 de miniştri, Marea Britanie şi Franţa 19, iar Germania dă din nou dovadă de stabilitate, cu doar 8 miniştri.

La Finanţe, România a schimbat 26 de miniştri, pe când Franţa doar 18, Marea Britanie 7 şi Germania 6.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE