Au trecut sarbatorile si inca un an. Eu cresc si durerile nu ma lasa. De la 4 ani, de cand am vrut sa-mi salvez papusa de la incendiu, am ars… o data cu ea.
Acum am 6 ani. Papusa nu mai exista. Eu exist si sufar. Cresc si ranile nu se vindeca.
Suntem saraci. Foarte saraci. Mai am o sora. Tata castiga putin, mama munceste cu ziua, dar de saracie nu scapam. Nu avem lumina, casa e mica si rece, mancarea o pregateste mama pe vatra. Nu mai spun de haine, pentru ca mi se pare ca iarna parca nu se mai termina. In serile lungi de stat sub plapuma, tremurand de frig, ma rog la Dumnezeu ca strigatul meu de ajutor sa fie auzit de oamenii buni, care sa ma ajute sa merg la doctor. As vrea sa nu mai am dureri, sa nu-mi mai crape pielea, ca ma arde la suflet.
Va astept in fiecare zi, in fiecare ceas. Cand suferi, timpul trece greu, asteptatea e grea. Ajutati-ma si ma voi ruga pentru voi!
Silvia Oprea, com. Calugareni

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Urmărește cel mai nou VIDEO
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.