Avertizat în privința României, un suedez se uită în jur și mai că nu-i vine să creadă. „Românii pot mânca sarmale înainte de a merge la un restaurant de fițe”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Valmir Berisha, 26 de ani, a revenit în România, la Oțelul Galați, după 18 luni petrecute la Târgoviște. Kosovar la origini, dar crescut și educat la Halmstad, în Suedia, atacantul a explicat într-un interviu acordat Libertatea ce a observat la conaționalii noștri.
Cuprins:
Valmir Berisha, 26 de ani, s-a întors în această vară în România. Nu mai este în Liga 1, la Chindia Târgoviște, acolo unde a jucat între ianuarie 2020 și septembrie 2021, a ales să contribuie la succesul fostei campioane din 2011, Oțelul Galați. Copilul care a fost obligat să fugă din calea războiului, la numai 2 ani, alături de familie, din Kosovo-ul natal, a învățat din greutățile adaptării într-o țară străină, în goana după documentele legale.
Atacantul a fost golgheterul Campionatului Mondial Under 17 în 2013, a fost și la Roma Primavera, și la Panathinaikos, și în toate țările nordice.
Valmir Berisha a povestit de ce a ales să se întoarcă în România și de ce-i apreciază pe oamenii în mijlocul cărora trăiește și joacă fotbal.
Libertatea: Valmir, ai jucat în România, ai plecat, te-ai întors. De ce?
Valmir Berisha: În primul rând, mă bucur că m-am întors în România. De fapt, am dorit să revin încă din iarnă, dar au apărut complicații la negocieri, doar că eram sub contract cu celălalt club și a trebuit să-mi duc angajamentul dinainte la capăt.
- Ce reprezintă România pentru tine?
- Îmi creează ideea de acasă.
- Cum?
- Prin micile detalii. Și e vorba de ceea ce simți tu ca om.
„Românii sunt autentici, pot mânca sarmale înainte de a merge la un restaurant de fițe”
- Ce știai despre România până să ajungi aici?
- Ce știi despre țările din Balcani până ajungi acolo? Multe lucruri rele. Despre români? Că fură, că fac lucruri rele, dar am văzut că sunt lucruri care nu sunt comune cu realitatea. Le-am zis și celor din familia mea că sunt minciuni, i-am adus și pe ei în România și le-am schimbat părerea. România e frumoasă, aveți de toate, natură, istorie, mare, munte, mai multe culturi.
- Cum ți se par românii?
- Prietenoși, sunt ei înșiși, autentici și au încredere mare în propriile forțe.
- Adică?
- Sunt oameni care se pot adapta în multe situații. Sunt originali. Pot mânca sarmale înainte de a merge la un restaurant de fițe.
- Ce nu-ți place?
- E dificil de spus. Sunt nereguli ca peste tot în lume. Dar balanța e bună. Nu poți cataloga o țară după niște oameni răi. Mie îmi place România.
„Am 26 de ani, dar am ajuns la mintea unuia de 40”
- Ai un loc preferat?
- E greu de spus, îmi place și la mare, gen la Mamaia, și la munte, la Brașov. Nu sunt eu cu petrecerile, îmi place să stau într-un loc unde e mâncare bună, cu prieteni de calitate.
- Dar ai văzut viața exuberantă de la Mamaia sau roabele de șampanii?
- Auuu! Nu sunt genul acela de om. Poate, cândva, am făcut și eu greșeli, dar am învățat rapid din ele. Fiecare om are propriile lui defecte ascunse în dulap, bine că am ajuns experimentat și știu să fac diferența. Am 26 de ani, dar oamenii îmi zic că sunt mai matur decât o arată vârsta, unii îmi zic că parcă am 30 de ani sau chiar 40 de ani, la modul cum gândesc situațiile.
- Ai spus că îți place să mănânci bine. Ce anume?
- (râde) Nu mă întreba asta, va citi antrenorul meu! Glumesc. Mâncarea din Balcani este aproximativ la fel, și aici, și în Albania, și în Kosovo. Îmi plac sarmalele, fasolea, mămăliga.
- Acum, locuiești în Galați, cum ți se pare orașul?
- Drăguț. Nu știam cum e, doar despre club am aflat că a fost echipa campioană a României în 2011. A fost un mare documentar în Suedia, că a fost o mare surpriză, cucerind titlul, apoi a dispărut, ajungând la faliment, iar acum este pe un trend ascendent. Într-un deceniu, le-a trăit pe toate.
- Orașul preferat din România?
- București. Oamenii par foarte fericiți.
- Poate ți s-a părut, ai fost prin anumite zone, dar sunt și oameni nemulțumiți...
- Așa o fi. Sau poate vreau eu să-i văd pe oameni mulțumiți.
Copilărie teribilă
- Ce ai preluat de la suedezi?
- Am sânge balcanic, iar acest lucru e mai greu decât apa! Dar am mentalitatea căpătată în școlile suedeze. Cred că este un mix potrivit. Am inima de om puternic, de a nu ceda niciodată, Aceasta și datorită faptului că am avut o copilărie dură, după ce-am ajuns din Kosovo în Suedia. Am scăpat de război, însă nu a urmat lapte și miere. Până când părinții mei au făcut rost de acte, 8 ani, a fost crunt.
- Ce diferențe sunt între România și Suedia, sunt atât de mari?
- Știți și voi... Dar există o diferență în care sunteți foarte dezavantajați. Suedia e o țară scumpă, la tot, de la restaurante la magazine, dar salariile oamenilor de acolo sunt în concordanță cu prețurile. Aici, în România, e nasol, prețurile cresc, dar salariile rămân mici.
Cea mai dură lecție de viață din care a învățat
- Care este cea mai grea lecție pe care ți-a dat-o viața și ai învățat din ea?
- Probabil, o lecție mare de viață este că este foarte greu să pui mâncarea pe masă ție și familiei, am trăit și văzut multe. Astfel, apreciezi tot ceea ce-ți oferă viața.
- Ai fost obligat să fugi cu familia din Kosovo, acum este război în Ucraina. Ce simți?
- Sunt antirăzboi, dar nu putem închide ochii nici față de atrocitățile din Orient sau din Africa. Sau ceea ce a fost în Europa acum mai mulți ani. Doar că în Orient sau în Africa nu e îndeajuns de „atractiv” precum Europa.
- Mai mergi în Kosovo?
- Da, acum doi ani am fost ultima oară, toți verii mei sunt acolo. Vara mai merg. Țara e în avânt, dar ar trebui să se miște mai repede.
„A fost greu până ai mei au făcut rost de acte legale”
- Ce-ai fi putut deveni dacă nu erai fotbalist?
- Bună întrebare. Fotbal deloc? Întotdeauna am fost interesat în sport. Poate că mental coach pentru sportivi. Îmi place să lucrez cu 3-4 oameni maximum.
- Ce lecție ți-a oferit meseria ta?
- Mă face să apreciez lucrurile pe care le am și le capăt. Noi, fotbaliștii, suntem privilegiați să facem ceva ce iubim și mai suntem și plătiți pentru asta. Alți oameni muncesc mult mai mult, dar nu sunt așa de bine plătiți, nu au atenție deosebită, nu au notorietate sau facilitățile noastre. Și nu uit prin ceea ce am trecut.
- Cum ești tu ca om?
- Relaxat, smerit, amuzant. Mulți zic că sunt arogant, asta doar până mă cunosc. Nu sunt nici arogant, nici agresiv. Probabil, a fost o mască a copilăriei foarte dure. Am plecat de la 2 ani din Kosovo, nu-mi aduc aminte prea multe, am fugit cu familia mea din cauza războiului, am ajuns în Suedia, iar acolo a venit realitatea crudă. Părinții nu aveau acte, noi, eu, fratele și sora mea, am trăit în case diferite ca să nu ne deporteze! A fost greu de tot până când au făcut rost de acte, să intre în legalitate. În copilărie, am făcut multe prostii, dar acum, dacă pot evita conflictele, o fac foarte ușor. În vacanțe mai fac sporturi de full contact sau lovesc sacul de box, doar pentru a rămâne în formă.
