Avertizat în privința românilor, un catalan mutat acum 10 ani la București a descoperit ceva neobișnuit la noi: „Am întâlnit aici oameni ai extremelor. Și nu înțeleg de ce suferiți de frică”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Javier Humet, 32 de ani, barcelonez care a jucat la cele mai tari echipe de handbal din România, reprezintă și naționala tricoloră, a creionat portretul oamenilor pe care i-a găsit la Constanța și la București, dar a vorbit și despre tradiții și despre detaliile din viața de zi cu zi.
Cuprins:
- „Nu suntem reci, ca nemții, ca nordicii”
- „Deja nu mai vorbesc spaniola”
- „La noi turismul e mai dezvoltat, la voi mai scump”
- Barcelonezul preferă muntele
- „Oameni ai extremelor”
- „Cred că aveți pământ mai bun, au gust natural, de roșii”
- De ce îi place să participe la tăierea porcului
- „M-a făcut să fiu un om mai bun”
Javier Humet se simte mai român decât spaniol! Da, el însuși, catalanul de 32 de ani, a mărturisit acest detaliu, într-un interviu acordat Libertatea, imediat după ce s-a întors din vacanța sa de vară, la fratele său, în Mexic. Javi a sosit în urmă cu un deceniu în România, și-a construit un cămin aici, are mulți prieteni, fie la Constanța, fie la București, a jucat pentru cele mai tari echipe din handbalul masculin de la noi. Uriașul de 1,96 de metri a evoluat pentru HCM Constanța, pentru CSM București, pentru Steaua, iar de doi ani a trecut la Dinamo, alături de care a cucerit ultimele două campionate. Din 2017 are cetățenia română, reprezintă naționala tricolorilor.
Libertatea: Javier, cu ce să începem?
Javier Humet: Cu ce vreți. Gata, am încheiat vacanța, am reintrat în programul de antrenamente, în rutina zilnică.
- Îți mai aduci aminte ce știai despre români înainte de a ajunge aici?
- Grea întrebare. Păi, adevărul era, este, nu știu cum mai e acum, că românii nu erau bine văzuți la Barcelona. Venea multă lume rea acolo, astfel că s-a creat o impresie greșită. Știu că mergeau și merg mulți oameni buni în vacanță la Barcelona, mult mai mult decât oamenii răi, dar, din păcate, se formează o idee, apoi e greu să schimbi percepția oamenilor. Totuși, înainte de a veni în România, am vorbit cu mulți oameni, mi-au zis că românii sunt primitori, sunt oameni OK.
„Nu suntem reci, ca nemții, ca nordicii”
- Și ce ai găsit aici?
- A doua mea casă.
- Te așteptai?
- Nu cred că-mi imaginam că voi sta atâția ani, poate pentru totdeauna. Am fost primit foarte bine, oamenii sunt calzi, ospitalieri, oriunde ai merge. De aceea am rămas, am format o familie, cu o româncă, Ana. Copiii au dublă cetățenie, română și spaniolă.
- De ce ați apelat la această idee?
- Am zis că este mai bine așa, la un moment dat, vom alege cu ei ce vom considera că este mai bine pentru ei.
- Ce diferențe sunt între români și spanioli? Dacă ar fi să alegi câteva detalii.
- Sunt diferențe culturale, de mentalitate, câte și mai câte. Te lovești de o lume nouă când pleci din țara ta, mai ales prima oară, mai ales la 22 de ani. Dar, una peste alta, după ce te obișnuiești, te simți bine. Și-atunci, realizezi că nu suntem foarte diferiți, ne place să socializăm, suntem deschiși. Nu suntem ca nemții, ca cei din nordul Europei, oameni mai reci.
„Deja nu mai vorbesc spaniola”
- După atâția ani aici, timp în care ai luat și cetățenia, ai început să joci și pentru naționala României, cât la sută poți să zici că ești român?r
- Vorbesc și, mai ales, gândesc românește. Dacă-mi zici ”Javier, tu ești român”, nu mă deranjează, mi se pare firesc. Aș zice că sunt 50-50 la sută, spaniol și român, pentru a fi respectuos față de ambele țări ce mi-au oferit tot. (râde) Deja nu prea mai vorbesc spaniola, doar când mai discut cu ai mei și atât. În România stau de mult timp și de foarte mult.
- Te vei stabili aici, te-ai gândit?
- Nu știu ce voi face. Sunt din 2012 aici și îmi văd viața aici în continuare, dar chiar nu știu ce voi face.
- Cum s-a schimbat România în ultimul deceniu?
- Da, s-a schimbat evident. Cred că s-ar putea și mai bine, la drumuri, pe mine mă termină asta. Nu pot să înțeleg cum orașele mari nu pot fi conectate cu autostrăzi. În Spania chiar e peste tot. Am trăit în Constanța și în București, pot spune că am sesizat o evoluție. Spre bine.
„La noi turismul e mai dezvoltat, la voi mai scump”
- Care ar fi diferențele între litoralul românesc și Costa Brava?
- Avem și ocean, și Mediterană, o zonă de plajă uriașă. Marea e diferită, aici e mai puțin sărată, mai liniștită. Turismul în Spania ne dă o grămadă de bani, mulți trăiesc din turism. La noi mai dezvoltat, la voi mai scump. S-ar putea să fie și mai bine în România, dacă ați vrea.
- Ție unde-ți place mai mult? Un barcelonez care a trăit ani buni la Constanța, are atâția prieteni în acest oraș…
- Hai să-ți zic un lucru! Eu de mic am mers în nordul Spaniei, cu familia mea. Între Cantabria și Țara Bascilor, acolo mi-a rămas inima, undeva aproape de Bilbao. De acolo am amintiri extraordinare. Norocul meu este că având și casă în Constanța, prieteni, mi-e mai ușor să merg la mare. Nu simt că e scump. Sunt socrii mei la Constanța, ca să fiu cu familia, cu prietenii, mi-e mai simplu. Dar prețurile sunt piperate rău. Unii exagerează, alții încearcă să fie mai corecți. În zona de nord e mai scump.
Barcelonezul preferă muntele
- Până la urmă, unde e acasă pentru Javier Humet?
- București aglomerat, stresant, nu mă simt rău, de trăit e foarte OK, are de toate. În Constanța, mă relaxez mai mult. Nu știu ce-aș alege, Constanța e tristă iarna, totuși. Aș alege București să trăiesc tot anul, dar să evit canicula din timpul verii. Care te năucește.
- Un alt loc din România pe gustul tău?
- Mie îmi place mai mult la munte decât la mare, în România, mai ales Brașov și stațiunile de pe Valea Prahovei. Cluj și Brașov îmi plac foarte mult, zona de Moldova n-am avut ocazia să o vizitez, dar este pe lista de priorități.
„Oameni ai extremelor”
- Cum ți se par românii după atâția ani?
- Am găsit oameni ai extremelor. Oameni extrem de buni și extrem de răi. Eu încerc să rămân cu cei buni, care m-au ajutat. Am mulți prieteni care m-au ajutat la greu, de aceea pot să spune doar de bine despre români. Eu aleg partea bună din români, este majoritară.
- O chestie a românilor pe care să o observi? Precum au spaniolii debitul verbal, specific…
- Și eu vorbesc repede (râde, n.red.). Cred că aș alege chestia asta: sunt mai tradiționaliști. Masa de Crăciun sau nunta, cu alai, cu chef, cu obiceiuri vechi. Chestii care mie îmi plac.
- Ce nu-ți place la români în afară de drumuri?
- Poate că am exagerat când am zis extrem de răi, până la urmă am rămas cu cei buni. Uite: românii suferă mult de frică! Adică această frică te oprește să faci anumite lucruri, curajul te trage înapoi! Românii să aibă mai mult încredere în ei, mai mult tupeu pozitiv, să mergeți înainte, să depășiți chestiile care vă limitează.
„Cred că aveți pământ mai bun, au gust natural, de roșii”
- După atâția ani aici, ce mâncare îți place?
- Și noi, spaniolii, avem mâncare bună acolo, dar e diferită. Îmi plac legumele de sezon, sunt minunate. Roșiile sunt roșii, perele sunt pere, merele mere! Îmi plac sarmalele, papanașii, pot să mănânc câțiva când găsesc buni, ciorbele îmi plac toate, eu care nu mâncam până să vin aici. Uneori, poftesc să mănânc o slăninunță, iarna, dar acum roșii cu brânză, atât mănânc, e minunat.
- Cum ți se par legumele?
- Cred că aveți pământul mai bun, roșiile au gust natural, de roșii, orice din grădină mi se pare extraordinar. România ar trebui să-și facă o imagine mai bună în acest domeniu, întrucât are lucruri de calitate.
De ce îi place să participe la tăierea porcului
- Ce tradiții îți plac sau te amuză?
- Îmi place că se taie porcul iarna.
- De ce?
- Ideea de a te aduna, familie, prieteni, e ceva deosebit. Îmi place că voi țineți mai mult la tradiții. Și la nunți, și la botezuri, am participat la câteva, e ceva extraordinar.
- La voi se taie porcul?
-În Spania doar în satele mici, îndepărtate, chiar îmi place.
„M-a făcut să fiu un om mai bun”
- Ți-a luat mult să înveți româna?
- Nu. Am deprins relativ repede, apoi m-am dezvoltat. Ți-am zis, am ajuns să gândesc totul în română acum.
- Ce influență a avut soția asupra ta?
- M-a ajutat în multe feluri, sunt un om mai bun datorită ei… Nu ea m-a ținut în România, nu mi-a pus o condiție să rămân aici. Așa am simțit. Dar ea m-a făcut să fiu ca acasă, am făcut familia mea aici. Am devenit român.
- Copiii știu spaniolă?
- Da, da. Au mers de atâtea ori în Spania. Cel mic înțelege tot, fetița vorbește fluent. Le place să se joace cu verișorii lor. La un moment dat, vom alege, pentru ei, România sau Spania.
- Care este cea mai importantă chestie pe care ai învățat-o în România?
- Capacitatea de a mă adapta, am găsit un alt fel de a gândi, de la oameni la mâncare. M-am adaptat cu schimbarea din viața mea, m-a ajutat ca om. Mi-a deschis ochii în multe privințe. Practic, în România, m-am maturizat ca bărbat. De aceea spun: „Mulțumesc”.
