Avertizat să nu vină în România, un tânăr din exotica insulă Martinica a aterizat la Arad și se consolează cu un gând după câteva luni: „Nu e Franța, asta e sigur. Dar...”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un internațional din exotica insulă caraibiană, Wesley Jobello, 28 de ani, a semnat în această vară cu UTA și este plăcut impresionat de primele lucruri descoperite la Arad, în ciuda faptului că în Franța, unde și-a trăit o mare parte din viață, i s-a transmis să evite România.
La peste 8.000 de kilometri depărtare de România este Martinica, o exotică și paradisiacă insulă franceză, denumită „Parisul din Caraibe”. Acolo își are originile și Wesley Jobello, fotbalist ofensiv de 28 de ani, care a sosit în această vară la UTA, una dintre grupările de tradiție din România. Internațional al acestei țări, jucătorul care a crescut la juniorii lui Olympique Marseille a mai evoluat la diverse cluburi din Hexagon, Clermont, GTC Ajaccio și Boulogne, dar și în Anglia, la Coventry, înaintea de a sosi la Arad.
Primul impact cu Aradul, cu România, a fost pozitiv pentru bărbatul care primise referințe negative despre această țară. Mai departe a explicat el într-un interviu pentru Libertatea.
- Wesley, cum îți merge la Arad, în România, până acum?
- Până acum, totul este bine pentru mine, pot spune că toată lumea a fost foarte bună cu mine, ajutându-mă să mă adaptez.
- Ce știai despre România, până să ajungi aici?
- Am avut niște prieteni care au evoluat în țara voastră, Michel Espinosa și Baptiste Aloe, ambii la Dinamo, ei mi-au recomandat să vin să joc în prima ligă de aici. Atunci, am studiat și eu un pic despre țară, despre Arad, mi-a plăcut ce informații am găsit. Am mai jucat în Franța, bineînțeles, în Anglia, și România pare o țară dezvoltată. Aradul este un oraș mic, de provincie, dar nu am nevoie de mult zgomot. Ca fapt divers, tot ceea ce fac este pentru fiica mea, de 4 ani, nu mă interesează altceva decât să am o echipă unde să joc, să fiu plătit conform contractului, să fiu corect, să fie lumea corectă cu mine.
- Cum este viața ta aici?
- Antrenamente și stau la hotel, unde vorbesc cu familia. Am intrat în magazine de puține ori. Din ceea ce am interacționat cu oamenii, mi s-au părut foarte OK. Nu se uită urât, doresc să te ajute, mi-a plăcut fiecare reacție a lor. Probabil, am dat și peste mulți suporteri de la UTA, am văzut că am fost primit cu multă simpatie.
- Cum sunt oamenii de aici față de francezi? Prima impresie.
- Mai deschiși. Asta e bine. Am și doi coechipieri care vorbesc franceză, moldoveanul Postolachi și românul Keșeru, e mai ușor să mă adaptez la Arad, eu vorbind franceză și engleză, așa și-așa.
- Originile tale sunt în exotica Martinica, ți-e teamă de perspectiva frigului din Transilvania?
- Ooo, sper să vină cât mai târziu acel moment. Să ne bucurăm de soare, de vremea frumoasă, de vară. Îmi place cum este acum. Câțiva oameni mi-au povestit de frigul de aici, îmi doresc ca până atunci să nu am probleme de adaptare, să fiu OK cu vremea de aici. Cât despre Martinica, deși sunt parizian, practic, după atâția ani petrecuți în Franța, vă recomand să vizitați țara părinților mei. Este un mic paradis, iar asta spune totul. Chiar și peste Cote d’Azur.
„Dacă mănânci bine, vezi viața altfel!”
- Ce știi acum despre România?
- București și Arad, că există aceste orașe. București e capitala, Arad e orașul meu de acum. Nu prea multe.
- Ce ți s-a spus despre România până să ajungi în Ardeal?
- Îți dai seama… Ce se mai aude despre țara voastră… „Aaa, stai departe, mai bine nu!”, chestii de acest gen. Nu le-am luat în seamă, până acum nu se identifică afirmațiile unora cu ceea ce observ eu cu ochii mei. „Stai în Franța, nu merge în România!”, mi-au spus, eu zic că este o idee bună că am venit la Arad.
- Până acum este bine că ai semnat cu UTA și ai venit în România? Mă refer, mai degrabă, la viața din afara gazonului.
- Fotbalul e fotbal și-n Franța, și-n România. Despre ceea ce e în afară, viața mi se pare ca în Franța. La chestii de care mă lovesc zi de zi. Nu pot face mari comparații între orașe, nu am venit pentru turism. Prețurile sunt foarte bune, găsești orice de mâncare, iar bucătăria voastră este de top. (râde) Știi cum e, dacă mănânci bine, vezi viața altfel! În România e cam aceeași mâncare ca în Franța. Am fost în Anglia și nu mă împăcam deloc cu ceea ce era acolo.
- Ce era așa diferit?
- „Cădeam” la micul dejun, care era unul cu mâncare prea grasă pentru gusturile mele. Cu cârnați, cu fasole. În România, totul este bun.
Își aduce apropiații la Arad
- Îți vei aduce și familia la Arad?
- Da, vor veni și cei din familie, și prietenii, imediat după ce mă voi muta într-un apartament. Momentan, stau la hotel. Cred că le va plăcea și lor România.
- Ești surprins de România?
- Nu e Franța, asta e sigur, dar mai mult sau mai puțin viața este bună aici. Nu sunt diferențe așa de mari. OK, Arad nu e Paris, orașe total diferite. Dar important e că mă simt bine în România, e confortabil, am venit să fac fotbal și să-mi continui cariera, nu am nevoie de lumini și viață exuberantă.
- Cum ești tu în afara sportului?
- Sunt o persoană care se ia pe sine drept model. Este viața mea, o trăiesc așa cum consider eu de cuviință. Iau viața așa cum este, zi de zi, încerc să o fac mai frumoasă și să mă bucur de cât mai multe momente.
