Ma asteptam, deci, la: sirop, muzica lesinata, bune sentimente, "tot in familie e mai bine", s.a.m.d. Exista un pic din toate astea, dar nu cat sa ti se faca greata. Sincer sa fiu, eu l-as fi lasat pe Will/Hugh Grant asa cum era la-nceput (ce e rau sa fii singur, ce e rau sa faci misto de rate si - pentru Dzeu! - ce e rau sa nu ai o ocupatie la 38 de ani?), dar am inghitit galusca povestii, mai ales ca era dulce si zburase atat de frumos tot filmul... Grant e mortal (cel mai bun rol din cariera sa!), pustiul e mortal (pe bune, chiar credeti ca exista in realitate?), scena in care canta amandoi "Killing Me Softly" e mortala (ai nevoie de-o batista la indemana), iar replicile sunt geniale! "Totul despre baieti" (care se petrece in Anglia, e dupa un roman al englezului Hornby si - totusi - nu ploua intruna in film...) nici macar nu e facut de un regizor englez, ci de (doi) americani: fratii Weitz. In timp ce "Drumul spre pierzanie" se petrece-n America (anii ’30, Mafia irlandeza, barbati incruntati si - mai ales - foarte ocupati cu impuscaturile) si-i regizat de Sam Mendes. Care e englez, si-a fost combinat cu Rachel Weisz care joaca-n "Totul despre baieti"...! Eu nu mai inteleg nimic.