Bia TRS, influencerița care se luptă cu leucemia și inspiră o comunitate întreagă: „Perioada asta este și cea mai urâtă, dar și cea mai frumoasă de până acum și vreau să împărtășesc cu voi”

Bianca Niculescu, despre Bia TRS

Libertatea: Spune-ne mai multe despre tine. Cine ești și cu ce te ocupi?
Bia TRS: Numele meu este Bianca Niculescu, dar eu sunt doar Bia. Sunt content creator pe TikTok și Instagram și sunt Ambasador West Gate Studios – cel mai mare campus studențesc privat din țară, în București.

-Cum a fost pentru tine vestea că ai leucemie și cum faci față?
-Vestea că am leucemie m-a lovit groaznic. Nu eram oricum în cel mai bun loc din punct de vedere psihic, iar diagnosticul de leucemie a fost „bomboana de pe colivă”, cum s-ar spune. Am văzut negru în fața ochilor și am început să plâng și să tremur din toate încheieturile. A fost cel mai negru lucru care mi s-a întâmplat vreodată și așa va rămâne. 

-Ai spus la un moment dat că ți s-a tăiat filmul când ai aflat. Ce te-a făcut să apeși din nou „play”?
-Nu există pentru mine personal varianta de a renunța, mai ales la a îmi continua viața și a face tot posibilul să fie viața la care visez. Imediat după ce m-am descărcat, după ce am plâns toate lacrimile pe care a fost corpul meu în stare să le producă, m-am spălat pe față, m-am uitat în oglindă și am zis: OK, aici sunt în acest moment al vieții mele, hai să trecem prin asta și să vedem ce e după.

„Visez nespus la momentul în care voi veni acasă, Cancer Free”

-Este ceva ce visezi să faci?
-Visez la foarte multe lucruri, viața pentru mine abia se pregătește să înceapă. Visez nespus la momentul în care voi veni acasă, Cancer Free, și îmi voi vedea toți prietenii. Visez la momentul în care voi avea șansa să întâlnesc măcar câțiva dintre oamenii din comunitatea mea și să stau cu ei de vorbă, să-i iau în brațe. Și cel mai nebun vis al meu: visez la o lume în care să domine fericirea, o lume în care să fim mai blânzi, mai buni, mai fericiți.

-Cum reușești să îți menții mereu o stare pozitivă?
-Viața m-a pus la încercare de multe ori, însă am încercat mereu să înțeleg ce lecție reprezintă obstacolul respectiv, în loc să mă întreb de ce mi se întâmplă mie. Cred foarte mult în puterea gândului și mi-am și demonstrat că este reală, astfel consider că felul în care privim problemele este cheia rezolvării acestora, practic „atragi ceea ce gândești”.

-Care e cel mai frumos lucru pe care l-ai auzit în toată această perioadă ?
-Cel mai frumos lucru pe care l-am auzit în perioada asta l-a spus tata. Eram în mijlocul unei discuții, râdeam și povesteam și la un moment dat mi-a spus că el nu ar schimba nimic din trecut pentru că tot ce s-a întâmplat a rezultat în faptul că eu sunt copilul lui și nu ar schimba asta niciodată. Vreau să menționez că ăsta este cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodată, nu doar în perioada asta.

-Cum arată acum speranța pentru tine, în comparație cu speranța dinaintea bolii?
-Nu se compară nimic din ce trăiesc, ce simt și ce cred acum cu viața mea dinainte să aflu diagnosticul de leucemie. Înainte aveam frici, chiar dacă aveam un foc în minte care avea tupeul să spere și să creadă că totul este posibil, îmi limitam speranța stingând-o cu rațiune, cu „real”. Acum însă, consider că absolut orice este posibil și că „realitatea” este rezultatul a ceea ce eu sper, cred și vreau, făcând tot posibilul să am.

„Am descoperit că sunt mult mai puternică decât știam oricum că sunt”

-Există ceva ce ai descoperit la tine abia după ce ai început lupta cu boala?
-Da, foarte multe lucruri. Am descoperit că sunt mult mai puternică decât știam oricum că sunt. Am descoperit că pot trece prin orice dacă îmi pun în gând că sunt capabilă și cred în mine. Am descoperit sincer că sunt omul meu de bază, că, indiferent cât de singură m-aș simți vreodată, mă am pe mine și asta e tot ce contează.

-Cum te simți acum și cum merge cu tratamentul?  
-Tratamentul merge foarte bine, mă simt minunat. Viața mea s-a schimbat total, dar nu într-un sens negativ neapărat.  Urmează să mă internez pentru transplantul de măduvă și voi sta internată aproximativ o lună. Am emoții, dar sunt constructive, aș spune eu, pentru că nu e neapărat ceva ce știu sigur exact cum va decurge – contează mult cum răspunde organismal meu la tot tratamentul care urmează: chimioterapie, radioterapie și transplant. Sunt sigură că o să fie totul bine, că o să fie mult mai bine decât m-aș aștepta pentru că am încredere în mine, în corpul meu și în tratament. 

-Te-ai privit altfel în oglindă în ultimele luni? 
-Sincer, când mă uit în oglindă, mă simt incredibil de mândră de persoana pe care o văd. Văd cea mai puternică persoană pe care o cunosc, dar cel mai important văd persoana care visam să fiu atunci când eram copil, sunt acel om de care avea Bia mică nevoie și ăsta este cel mai important titlu pe care aș putea să-l port pentru mine personal. 

-Ce simți când deschizi TikTok acum, după tot ce ai împărtășit? Te-ai simțit mai aproape de comunitatea ta? 
-Mereu am iubit ceea ce fac în online, de la videoclipuri, la reacții pe care le primeam de la oameni. Acum însă, sunt recunoscătoare pentru comunitatea pe care o am, pentru că e plină de oameni care mă susțin, care au început să mă cunoască cu adevărat. Mă bucur că online-ul pentru mine este un safe space (spațiu sigur) în care pot să fiu și vulnerabilă, nu doar funny (amuzantă). Social media e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, mai ales în perioada asta.

-Cum arată „vindecarea” în mintea ta?
-Sincer, nu am ajuns acolo în mod complet, dar visez la momentul în care voi ajunge să pun capul pe pernă seara, la mine acasă, nopți la rând, și să zâmbesc gândindu-mă că și astăzi am avut ceva de oferit și că sunt recunoscătoare pentru viața pe care o am.

Vindecarea consider că se întâmplă atunci când îți canalizezi energia pe lucruri constructive, pe oameni cu intenții pure și pe ce te face fericit. Totuși, e greu de atins mai ales în punctul în care mă aflu acum, dar merg pe drumul acesta și sigur voi ajunge și în acel moment în care să mă simt vindecată atât din punct de vedere fizic, cât și mental. 

Sfaturi despre ce nu vrea să audă un bolnav de cancer

-Ce ți-ai dori ca oamenii să nu mai spună niciodată unei persoane bolnave, chiar și cu intenții bune?
-Sunt foarte multe lucruri care îmi trec prin minte, dar o să încerc să le scot în evidență pe cele mai importante: 

• Nu îi spui unei persoane bolnave (mai ales când boala respectivă este agresivă și cunoscută pentru rata de mortalitate ridicată) că știi și tu pe cineva cu aceeași boală care a murit.
• Nu îi spui unei persoane bolnave care urmează să înceapă un tratament să nu înceapă tratamentul respectiv pentru că e toxic și mai bine nu îl face. Uneori, singura cale să te faci bine este să-ți fie și mai rău (o zic din experiență).
• Și cel mai important: nu îi spui unui om bolnav că l-a bătut Dumnezeu pentru păcatele lui. Este cel mai urât lucru pe care l-am auzit, mi s-a spus asta foarte des, evident că nu este adevărat și că pe mine nu m-a afectat treaba asta, dar sunt unii oameni care pot fi foarte afectați de o astfel de afirmație, total falsă, de altfel. 

-Ce sfaturi ai pentru persoanele care trec prin ceva asemănător și simt că nu mai au putere?  
-Să aibă răbdare cu ei, să se lase să simtă tot, dacă simt nevoia să plângă, să o facă fără să se ascundă, să se descarce și să lupte în continuare. Unul dintre secretele mele este că mi-am concentrat startul în această luptă pe o anume motivație. Îi sfătuiesc și pe ei să își găsească motivația, oricare ar fi aceea, și să se gândească la lucrul respectiv de fiecare dată când le este greu. Le transmit, totodată, toată puterea, sănătatea și răbdarea. 

-Este ceva ce nu te-am întrebat și ai vrea să împărtășești cu noi?
-Da, o să spun aici, în exclusivitate, că în următoarea perioadă, în timpul internării, voi începe să postez și pe YouTube. Urmează un proiect total nou pentru mine și pentru oamenii din comunitatea mea, urmează o serie de content diferit față de ce am făcut până acum. Ce urmăresc este să reușesc prin acest content să fac măcar câțiva oameni să realizeze niște lucruri pe care le realizez eu acum trecând prin asta, ei doar stând pe canapea acasă, fiind bine. Perioada asta este și cea mai urâtă, dar și cea mai frumoasă de până acum și vreau să împărtășesc ce învăț din ea cu voi. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.