Capcana din Ormuz. Taxe de 2.000.000 de dolari și coridoare militare pentru eliberarea celor 2.000 de nave din Golf: „Iranul ține încă degetul pe trăgaci”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Experții spun că armistițiul a schimbat foarte puțin spre deloc situația transportului maritim în Strâmtoarea Ormuz. Analiștii se așteaptă doar la o creștere limitată a transportului maritim, deoarece navele vor trebui în continuare să solicite permisiunea Iranului pentru a tranzita.
Cuprins:
Doar patru nave au trecut prin Strâmtoarea Ormuz
În ultimele 24 de ore, de la începutul armistițiului de două săptămâni dintre Iran și Statele Unite, niciun petrolier sau gazier nu a tranzitat Strâmtoarea Ormuz, un total de patru nave de marfă vrac tranzitând strâmtoarea miercuri, cel mai mic număr de traversări zilnice de până acum în aprilie, conform datelor furnizate ziarului The New York Times de firma globală de urmărire a navelor Kpler.
In the last 24 hours, since the start of the two-week long ceasefire between Iran and the United States, not a single oil or natural gas tanker has transited the Strait of Hormuz, with a total of four bulk cargo vessels transiting the strait on Wednesday, the lowest number of… pic.twitter.com/a79PiXSkq8
— OSINTdefender (@sentdefender) April 9, 2026
Acest lucru se întâmplă, în ciuda mai multor afirmații ale Casei Albe, conform cărora a existat o „creștere a traficului” prin Strâmtoarea Ormuz, în timp ce canalele media de stat iraniene amenințau din nou să „închidă complet” strâmtoarea din cauza atacurilor continue și intensificate ale Israelului asupra infrastructurii civile din Liban, soldate cu moartea a cel puțin 254 de persoane și rănirea altor 1.165.
Richard Meade, redactor-șef al Lloyd’s List Intelligence, a declarat că acordul nu modifică controlul iranian asupra strâmtorii. „Acest armistițiu impune navelor să ceară permisiunea Iranului pentru tranzit, ceea ce înseamnă că, în esență, nimic nu s-a schimbat. Fără permisiune, nu există tranzit”, a explicat Meade, citat de The Guardian.
2.000 de nave, blocate în Golf
De la începutul conflictului în februarie 2026, aproximativ 2.000 de nave și 20.000 de navigatori au rămas blocați în Golf, potrivit datelor ONU. Printre navele afectate se numără petroliere, gaziere, vrachiere și șase nave de croazieră turistice.
Majoritatea navelor au rămas ancorate pentru a proteja echipajele de riscurile atacurilor. Stephen Cotton, secretarul general al Federației Internaționale a Lucrătorilor din Transport (ITF), a subliniat că încrederea în siguranța tranzitului este crucială. „Dorim garanții clare de siguranță. Detaliile privind cine pleacă primul și ce tipuri de nave sunt esențiale pentru a testa încrederea”, a spus Cotton.
Iranul a deviat traficul naval către un coridor nordic prin apele sale teritoriale, între insula Larak și continent. Această rută permite autorităților iraniene să monitorizeze și să aprobe tranzitul. Totuși, analiștii avertizează că acest coridor îngust reduce și mai mult capacitatea traficului naval, iar o revenire la volumele normale dinaintea conflictului este improbabilă în perioada armistițiului.
„Numărul de nave care tranzitează strâmtoarea rămâne semnificativ mai mic decât media zilnică de 140 de traversări dinainte de război”, notează Guardian. Navele care au tranzitat în ultimele zile sunt în principal încărcături legate de Iran, iar traficul general rămâne redus.
Două milioane de dolari per navă pentru tranzit
Planul de armistițiu al Iranului prevede perceperea unei taxe de până la două milioane de dolari per navă pentru tranzit, o măsură care ar putea descuraja unele companii maritime. Nicolas Tirogalas, președintele Tufton Investment Management, a declarat că nicio navă din flota companiei sale nu se află în Golf. „Am instruit echipajele să evite zona și această politică rămâne neschimbată, indiferent de armistițiul actual”, a afirmat Tirogalas.
În pofida armistițiului, puțini experți cred că traficul naval va reveni la normal în perioada de încetare a focului. Condițiile impuse de Iran, inclusiv solicitarea permisiunii și taxele suplimentare, continuă să complice situația. Fără garanții clare de siguranță, industria maritimă rămâne precaută, iar navele continuă să evite această zonă strategică, dar periculoasă.
Guvernele Indiei, Pakistanului și Thailandei au colaborat cu Iranul pentru a asigura trecerea în siguranță a navelor. Într-o declarație comună de miercuri, liderii a șapte națiuni europene, Canada, Comisia Europeană și Consiliul European au declarat că guvernele lor „vor contribui la asigurarea libertății de navigație” în strâmtoare.
Președintele Donald Trump a sugerat miercuri că SUA ar putea controla în comun strâmtoarea cu Iranul.
„Statele Unite ale Americii vor ajuta la creșterea traficului în Strâmtoarea Ormuz”, a declarat Trump într-o postare pe rețelele de socializare. „Vor fi multe acțiuni pozitive! Se vor face mulți bani.”
ABC News a relatat miercuri că Trump i-a spus unuia dintre reporterii săi că SUA ar putea opera transportul maritim în strâmtoare „ca într-o societate mixtă” cu Iranul.
Analiștii spun însă că Iranul poate continua să acționeze ca un paznic dacă numărul de nave care trec prin strâmtoare rămâne relativ mic. Dar nu ar putea gestiona cele peste 100 de nave pe zi care treceau prin strâmtoare înainte de război.
„Este puțin probabil ca Iranul să poată implementa acorduri de trecere generală, din cauza constrângerilor de capacitate legate de identificarea navelor și a cerințelor continue de ghidare a navelor prin coridor”, a declarat Jack Kennedy, șeful departamentului de risc de țară din Orientul Mijlociu și Africa de Nord la S&P Global Market Intelligence, într-un e-mail.
De asemenea, amenințarea războiului va persista dacă Iranul va continua să limiteze strâmtoarea. Statele din Golful Persic nu doresc ca Iranul să aibă o astfel de putere asupra căii navigabile. Omanul, țara de cealaltă parte a strâmtorii, ar putea invita nave să treacă aproape de coasta sa, dar o astfel de mișcare ar putea determina Iranul să atace navele.
Având în vedere că peste 100 de nave comerciale mari au trecut prin strâmtoare de la începutul războiului, unii operatori de nave sunt dispuși să negocieze cu Iranul și chiar să plătească milioane de dolari pentru o trecere. Companiile de transport maritim pierd bani pe navele care așteaptă să treacă prin strâmtoare, așa că ar putea fi dispuse să plătească sume mari pentru a-și scoate navele în Oceanul Indian și a le permite să funcționeze normal.
Asigurările de risc de război pe care puțini și le permit
Totuși, companiile de transport maritim mai mari și mai consacrate ar putea decide că a face afaceri cu Iranul reprezintă un risc juridic prea mare, în special dacă SUA continuă să impună sancțiuni Iranului.
„Problema sancțiunilor împotriva Iranului face ca procesul să fie foarte complicat, deoarece implică tranzacții financiare cu un regim sancționat”, a spus Raydan.
Când a început războiul, costul asigurării „de risc de război” pentru navele și mărfurile care traversează strâmtoarea a crescut vertiginos. Câteva companii de transport maritim au cumpărat-o și a fost disponibilă uneori în timpul războiului, a spus Seikaly. Dar fragilitatea armistițiului a redus cererea de asigurări.
„Nu este momentul potrivit și toată lumea știe asta”, a spus el.
