Un român cu 13 ani de experiență în industria eoliană spune că un om care pornește de la zero poate ajunge, în mai puțin de patru ani, la venituri de până la 15.000 de euro pe lună. Munca se face însă la înălțimi amețitoare, uneori la peste 160 de metri de sol, câte zece ore pe zi și șase zile pe săptămână. Tehnicianul spune că domeniul are nevoie de oameni și că veniturile cresc rapid odată cu experiența, dar avertizează că „este un domeniu periculos”. Povestea sa, publicată pe Reddit și preluată de Adevărul, a stârnit sute de reacții.
Cuprins:
Românul spune că a intrat în industria eoliană în urmă cu 13 ani, după ce lucrase într-un șantier naval. Criza economică redusese comenzile de nave, în timp ce proiectele eoliene începeau să se dezvolte, așa că a decis să schimbe complet direcția. A început ca angajat al unei companii daneze și spune că, la început, românii erau plătiți mai puțin decât colegii din alte țări. A continuat însă să învețe și să schimbe rolurile pentru a acumula cât mai multă experiență.
„Am lucrat ca tehnician de instalare, pe toate rolurile, am lucrat la mentenanță, pe partea de teste LV & HV (low voltage și high voltage), la upgrades și ca supervisor, electric și mecanic. Celor care vor să aibă un loc de muncă bine plătit și destul de sigur pentru următoarele decenii le recomand domeniul”, a scris utilizatorul în postarea sa pe Reddit.
În timp, a ajuns să lucreze la instalarea și mentenanța turbinelor, teste electrice și coordonarea lucrărilor electrice și mecanice. Astăzi lucrează pe cont propriu.
Diferențele de câștig sunt mari între un tehnician aflat la început și unul cu experiență. Românul spune că, pentru firmele străine, un începător poate porni de la aproximativ 15 euro pe oră. După ce acumulează experiență, tariful poate urca spre 25 de euro pe oră. După aproximativ trei ani și trecerea către roluri cu mai multă responsabilitate, el susține că un contractor poate ajunge la circa 55 de euro pe oră.
„Cazarea este la hotel sau Airbnb, iar după muncă faci ce vrei. Nu e ca la marinari. E chiar opusul. Vizitezi multe țări și locuri”, spune românul.
Potrivit tehnicianului, cine pornește de la zero, învață meseria și avansează către un rol mai bine plătit poate ajunge în mai puțin de patru ani la aproximativ 15.000 de euro pe lună. Suma nu reprezintă însă un salariu net garantat. Românul lucrează ca independent, prin PFA sau SRL, astfel că taxele și cheltuielile diferă de la o persoană la alta.
Veniturile mari vin cu un program solicitant. Românul spune că lucrează, de regulă, aproximativ zece ore pe zi, șase zile pe săptămână. Perioadele de muncă sunt însă alternate cu cele libere. Una dintre rotațiile întâlnite pe proiectele de pe uscat este de trei săptămâni de muncă urmate de o săptămână liberă. În cazul lucrărilor offshore, pe mare, poate exista o rotație de două săptămâni la muncă și două săptămâni acasă.
„Există rotații: trei săptămâni la muncă, una de vacanță, sau două cu două, ori variante echivalente. Nu stă nimeni atât de mult plecat”, spune tehnicianul.
Există și alte variante, în funcție de companie și proiect. Principalul dezavantaj este timpul petrecut departe de familie. Cazarea este, de obicei, asigurată de firme. Tehnicienii pot sta la hotel sau în locuințe închiriate, fiecare având propria cameră, iar după terminarea programului sunt liberi. Românul spune că meseria îi oferă și posibilitatea de a vedea multe țări și locuri în care altfel probabil nu ar fi ajuns.
Faptul că lucrează de 13 ani pe turbine nu înseamnă că frica a dispărut. Tehnicianul spune că încă are momente în care resimte teama de înălțime, dar a învățat să o controleze și să aibă încredere în hamurile și sistemele de protecție. O turbină aflată la peste 150 de metri poate deveni un loc intimidant chiar și pentru cineva cu experiență.
„Dacă îți e frică de o căsuță plină de mașinării mari, care stă în vârful unui tub de oțel flexibil care se clatină, un minut e destul să-ți vezi toată viața cum îți trece prin fața ochilor”, mai spune bărbatul.
Românul descrie nacela ca pe o construcție plină cu utilaje grele, amplasată în vârful unui turn metalic flexibil. În astfel de momente, spune el, trebuie să te bazezi pe proceduri și pe echipamente, nu pe instinct.
În cei 13 ani de muncă, tehnicianul a trecut și prin situații care puteau avea urmări grave. Cel mai periculos episod s-a produs când s-a rupt lanțul macaralei interne a unei turbine. Nimeni nu a fost rănit, dar românul recunoaște că a existat și o doză de noroc. De aceea insistă că munca trebuie făcută fără grabă și cu respectarea procedurilor.
„În cazul meu, cel mai rău a fost când lanțul de la macaraua internă s-a rupt. Nu a pățit nimeni nimic, dar a fost noroc. Este un domeniu periculos, fără pic de dubiu”, mai spune românul.
O greșeală la peste 100 de metri înălțime poate avea consecințe mult mai serioase decât într-un loc de muncă obișnuit.
Pentru cei care vor să intre în industria eoliană, tehnicianul recomandă o calificare de electrician. Spune că o diplomă și chiar și câteva luni de experiență practică pot conta foarte mult în momentul angajării. Traseul recomandat de el este simplu: un curs de electrician, câteva luni de experiență într-o firmă și apoi aplicarea pentru posturi în industria eoliană.
„Din când în când, au cursuri gratuite prin programe europene de reconversie profesională. În mod normal, firma care te angajează îți face cursurile, deci nu e un mare avantaj să le faci dinainte. Dar, dacă ai diplomă de electrician și câteva luni de experiență, valorează cât aurul. Este nevoie foarte mare de electricieni. E mult mai ușor”, spune românul.
Odată intrat în domeniu, consideră că primul an ar trebui folosit pentru a învăța cât mai mult. După acumularea experienței, tehnicienii pot trece către poziții de coordonare și roluri mai bine plătite. Cel mai dificil pas rămâne primul loc de muncă.
Companiile investesc bani în cursurile angajaților și vor să evite situațiile în care cineva este pregătit, ajunge pentru prima dată pe turbină și descoperă că nu suportă înălțimea sau stilul de muncă.
În cazul său, primele cursuri au fost plătite de compania daneză la care era angajat. După ce a început să lucreze pe cont propriu, costurile au trecut în sarcina lui. Tehnicianul estimează că pregătirea și certificările ajung la aproximativ 1.000 de euro o dată la doi ani. Pentru un începător, spune el, nu este neapărat necesar ca toate cursurile să fie făcute și plătite înainte de angajare, deoarece multe companii asigură această pregătire.
Românul susține că industria eoliană are nevoie de personal și că unele proiecte sunt întârziate tocmai pentru că nu există suficienți oameni calificați. În opinia sa, domeniul poate oferi siguranță profesională pentru următorii ani, dar nu este potrivit pentru oricine.
Trebuie acceptate deplasările, programul lung și lucrul la înălțime. În schimb, experiența acumulată poate fi folosită aproape oriunde, pentru că tipul de activitate este similar în parcurile eoliene din diferite țări. El spune că există și oportunități în România, inclusiv în zona Constanța-Tulcea.
Afirmația privind veniturile a atras și reacții sceptice. Unii utilizatori au remarcat că o reconversie profesională durează, iar salariul de început poate să nu fie suficient de atractiv pentru cineva care are deja o carieră și un venit stabile. Tehnicianul recunoaște că intrarea în industrie este partea cea mai dificilă.
El insistă însă că pentru electricienii calificați există o cerere mare și că experiența practică poate scurta mult drumul către posturile mai bine plătite. Cei 15.000 de euro despre care vorbește nu reprezintă astfel venitul unui debutant, ci nivelul la care spune că poate ajunge un contractor experimentat, după ce trece prin mai multe roluri și acumulează experiență.
Nu toate posturile presupun urcarea zilnică la peste 150 de metri. Românul spune că femeile lucrează inclusiv în sănătate și securitate în muncă, punerea în funcțiune a turbinelor, coordonarea șantierelor și managementul proiectelor. Și specialiștii IT pot găsi locuri de muncă în operarea și monitorizarea sistemelor.