Ce e planul „Mozaic”, folosit de Iran: o strategie înspăimântătoare prin care Teheranul vrea să-i îngenuncheze pe toți

Cum funcționează planul „Mozaic”

În loc să aibă o comandă centrală, Iranul și-a împărțit armata în zeci de structuri aproape independente. Fiecare dintre aceste unități are propriile informații, propriile arme și poate lua decizii singură. Nu mai există o singură comandă care, dacă este distrusă, oprește tot sistemul.

„Bombardamentele nu ne afectează capacitatea de a continua războiul”, a explicat ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, citat de Blic.

De ce această strategie este diferită de tot ce s-a văzut până acum

Blic explică că Iranul a învățat din greșelile altora. În Irak, armata lui Saddam Hussein era centralizată, iar când conducerea a fost eliminată, tot sistemul s-a prăbușit rapid. Ei bine, Iranul a făcut exact invers.

A construit o rețea în care fiecare „bucată” poate funcționa singură, astfel încât dacă un lider dispare, celelalte unități continuă fără să aștepte ordine. Același principiu a fost aplicat și la infrastructura strategică. Obiectivele importante au fost dispersate și, în unele cazuri, ascunse sub pământ, tocmai pentru a nu putea fi distruse dintr-o singură lovitură.

Cum duce Iranul războiul: multe atacuri mici, dar constante

Planul nu se bazează pe o lovitură decisivă, ci pe uzură, iar Iranul folosește:

• rachete lansate din mai multe zone

• drone ieftine produse în masă

• atacuri indirecte prin aliați

De la începutul conflictului, au fost lansate sute de rachete și mii de drone din diferite regiuni ale țării. Scopul nu este neapărat distrugerea rapidă a adversarului, ci obligarea lui să consume resurse tot mai mari.

Arma principală este costul războiului

Una dintre cele mai importante idei din acest plan este diferența de cost. De exemplu, o dronă iraniană poate costa zeci de mii de dolari, dar interceptarea ei poate costa de zeci sau chiar sute de ori mai mult. Pe același principiu, un elicopter rusesc Ka-52 Alligator de 15 milioane de euro a fost doborât recent de o dronă ucraineană FPV care a costat doar câteva mii de euro.

Asta înseamnă că fiecare atac, chiar și mic, devine scump pentru adversar și, în timp, presiunea nu mai este doar militară, ci și economică.

O altă parte a planului „Mozaic” este aceea că Iranul nu luptă doar direct. Strategia include și folosirea aliaților din regiune, precum grupări din Liban, Gaza sau Yemen. Prin aceste acțiuni, conflictul este extins în mai multe direcții, iar adversarul este obligat să se apere pe mai multe fronturi în același timp.

Blocarea rutelor energetice face parte din același plan

Atacurile asupra navelor și blocajele din zone-cheie, cum este Strâmtoarea Ormuz, nu sunt întâmplătoare. Ele fac parte din aceeași strategie de creștere a costului global al războiului. Chiar și acțiuni relativ limitate pot avea efecte uriașe asupra prețurilor energiei și economiei mondiale.

Și, în unele privințe, această strategie se poate spune că funcționează, dar are și riscuri. Adversarii sunt forțați să consume resurse uriașe pentru a răspunde unor atacuri relativ ieftine. Totuși, faptul că unitățile acționează independent poate duce la:

• decizii greșite

• escaladări necontrolate

• haos în teren

• pierderile sunt reale, iar unele structuri pot deveni instabile.

Planul „Mozaic” nu urmărește o victorie rapidă, ci are scopul ca războiul să devină atât de costisitor și de lung, încât adversarii să fie forțați să renunțe. Este o strategie construită pe răbdare, uzură și presiune constantă, iar efectele ei se văd deja în economie și în piețele globale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE