3899-122984-112.jpg

Povestea lui Dumitru Şchiopu a început în urmă cu 83 de ani, în satul vâlcean Priporu. Toţi membrii familiei Şchiopu au fost olari, de la mic la mare, fără excepţie. O meserie grea, solicitantă, care se învăţa doar dacă “simţeai într-adevăr glasul lutului”, aşa cum spune Dumitru Şchiopu. Cu toate acestea, meseria nu i-a plăcut de la început şi a lucrat mai întâi ca brutar, zidar sau zilier.

A lucrat pentru muzeul Brukenthal

“Pe la 15 ani tata m-a trimis să stau pe lângă un olar de la 3899-122983-11.jpgnoi din sat. De la el am furat meseria şi a început să îmi placă. Încet, încet, mi-am făcut stilul meu, iar la 17 ani, m-am dus la un târg să-mi vând ulcelele. Acolo m-a găsit un reprezentant al muzeului Brukenthal. I-a plăcut ce cream eu şi mi-a făcut o comandă de 250 de exponate”, spune mândru Şchiopu. De atunci, olarul nu a mai lipsit de la nici un târg mare din ţară.

Acum, deşi marfa sa nu mai e la fel de căutată, Dumitru Şchiopu continuă să muncească în atelierul său cu aceeaşi pasiune. Mai mult, şi-a învăţat fiica şi ginerele să practice această meserie şi are încredere că şi urmaşii lor vor păstra tradiţia. “Chiar dacă olăritul nu se mai practică aşa cum se întâmpla acum câteva decenii, sunt convins că nu-l vor uita. Ar fi mare păcat dacă românii ar uita de originile şi tradiţiile lor”, spune, încrezător în viitor, bătrânul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.