Primele tancuri de luptă au fost folosite pe câmpul de bătaie în timpul Primului Război Mondial pe 20 noiembrie 1917, la Combras.
România importă câteva asemenea blindate din Franța în anul 1919. În acel moment, țara noastră era angajată în campania împotriva Ungariei. Această ofensivă românească s-a soldat cu ocuparea Budapestei, pe 4 august 1919. Primele tancuri ajunse în țară nu au intrat însă în luptă, pentru că au trebuit intruiți mai întâi tanchiștii români.
Dacă era echipat cu tun, se numea ”tanc mascul”
”Avea un echipaj de doi oameni și existau două tipuri de asemenea tancuri, fie înarmate cu un tun de calibrul de 20 de milimetri, fie cu o mitralieră 8 milimetri. Acum, partea interesantă este aceea că cele cu tun erau denumite ”masculi”, iar cele cu mitraliere erau denumite ”femele”. Aceste blindate au funcționat în armata română începând din anul 1919, până în anul 1945. În perioada anilor 1940 erau folosite doar pentru instrucție”, a explicat pentru Libertatea dr. în istorie Emil Boboescu, muzeograf la Muzeul Militar Național ”Regele Ferdinand I”.
În țara noastră se mai păstrează o singură piese din acest tip de tanc, care era echipat cu mitralieră, deci este un ”tanc femelă”.
Armata Română a captural, în 1919, un obuzier transportat pe patru vagoane
Chiar și fără tancuri, Armata Română de la acea vreme a reușit să captureze o armă cu totul specială pentru acea vreme: un obuzier uriaș format, practic, din patru vagoane. Era acționat cu motoare electrice, era un fel de vehicul care semăna cu o locomotivă diesel, mult înainte ca aceasta să înceapă să fie folosită în întreaga lume.
Piesa este un unicat mondial și are numele gravat pe ea: ”Gudrun”. Această piesă de artilerie grea de asediu este unicat mondial.
Obuzierul pe șine era folosit pentru spargerea fortificațiilor majore. Asemenea obuze, de asemenea tipuri, puteau trece prin ziduri de fortificații de doi metri sau trei metri.