Cercetări arheologice în Cetatea Alba Carolina. S-a descoperit o parte din structura porții prin care a intrat Mihai Viteazul în Alba Iulia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O echipă de arheologi de la Muzeul Unirii, care efectuează activități de cercetare în zona bastionului Sf. Ioan de Capistrano, în Cetatea Alba Iulia, a descoperit o parte a structurii porții medievale prin care a intrat Mihai Viteazul, în urmă cu 425 de ani.
Cuprins:
Intrarea triumfală a domnitorului în Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599, este considerat unul dintre evenimentele de marcă din istoria românilor. Momentul a marcat și prima unire a celor trei țări române sub conducerea unui singur domnitor.
Cercetare sistematică și punere în valoare
„Echipa de cercetare de pe bastionul Capistrano a descoperit o parte a structurii porții medievale Sf. Gheorghe și unul dintre pilonii care suprapuneau un turn roman aparținând Porții Praetoria a castrului legiunii a XIII-a Gemina. Planul cetății întocmit de Giovanni M. Visconti în 1711 se poate confirma arheologic. Știm acum unde era localizată Porta Praetoria și putem estima corect traseul incintei estice a castrului, respectiv calcula dimensiunea lui. Partea cea mai grea de aici încolo vine, în ideea cercetării sistematice extensive și a modului de punere în valoare”, afirmă arheologul Anca Timofan, coordonatorul echipei de cercetare.
Potrivit acesteia, poarta prin care a intrat Mihai Viteazul în Alba Iulia reprezenta atunci un sistem fortificat complex, cu barbacană (deschidere îngustă și înaltă) circulară. Poarta Sf. Gheorghe se regăsește imaginată în toate compozițiile artistice de inspirație istorică care au ilustrat momentul triumfal din 1599.
Zona bastionului Sf. Ioan de Capistrano este singura din Cetatea Alba Carolina unde se mai poate cerceta şi documenta zidul estic al castrului roman, alături de poarta principală şi de urmele zidului fortificaţiei medievale, care a reutilizat structura romană. Poarta Sf. Gheorghe este menţionată pe harta din 1867 (Pianta d’Alba Iulia) în planurile realizate de arhitectul Giovanni Morando Visconti, în 1711 şi 1714, care au stat la baza construirii cetății actuale, precum şi în descrierile călătorilor străini din secolele XVI-XVII.
Complexe arheologice romane și medievale
„Elementele încă vizibile ale castrului legionar de la Apulum, împreună cu datele furnizate de diversele săpături arheologice, permit o imagine clară asupra formei, dimensiunilor şi organizării interne a fortificaţiei. Dintre cele patru laturi, partea estică a fortificaţiei a rămas neexplorată, exceptând cercetările preventive din 2011 şi 2019, când au fost descoperite fundaţiile unui complex care ar putea aparţine băilor militare”, potrivit Muzeului Unirii.
În 2024, au fost praticate primele secţiuni pe bastionul Sf. Ioan de Capistrano, pentru verificarea stratigrafiei şi evaluarea situaţiei arheologice pe latura de est a castrului, fiind descoperite complexe romane şi medievale.
„Aici timpul a suprapus trei epoci, iar șantierul arheologic pare să deschidă un portal prin care ajungem dintr-o epocă în alta: de la construirea Cetății Alba Carolina în sec. XVIII, spre urmele zidului de incintă al cetății medievale din sec. XVI–XVII și, mai ales, ale celebrei porți Sf. Gheorghe. Sub fundațiile medievale, ajungem în castrul legiunii a XIII-a Gemina, unde aflăm lucruri noi despre elementele de fortificație și organizare internă: zidul de incintă estic, drumul spre Principia - Via Praetoria - și intrarea principală - Porta Praetoria. În același timp, extindem investigațiile în zona băilor din castru (termele militare), descoperite pe latura estică și parțial cercetate în anii trecuți”, afirmă Anca Timofan.
Lucrările de cercetare sunt finanțate de Consiliul Județean Alba cu 80.000 de lei. Cetatea Alba Carolina, în forma actuală, a fost construită în perioada 1711 - 1738, după proiectul arhitectului Giovanni Morando Visconti, la mai mult de 100 de ani de la momentul intrării lui Mihai Viteazul. Are formă de stea și este prevăzută cu șapte bastioane, bastionul Sf. Capistrano fiind situat în zona de est a fortificației.
Opt luni de domnie la Alba Iulia
La momentul 1599 - 1600, când Mihai Viteazul a locuit timp de opt luni la Alba Iulia, cetatea era fortificată cu ziduri din piatră, cu creneluri, întărite de bastioane și turnuri patrulatere sau circulare și era dominată de catedrala gotică și de palatul principilor, fiind un centru de putere al Transilvaniei. Alba Iulia a fost capitala Transilvaniei timp de aproape 150 de ani, în perioada, 1541 - 1690. Ulterior, statutul de capitală a principatului a revenit Sibiului.
Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, împreună cu oastea sa, avea loc la trei zile după biruința de la Șelimbăr (28 octombrie 1599), împotriva armatei Transilvaniei condusă de cardinalul Andrei Báthory. Domnitorul a fost întâmpinat de episcopul romano-catolic şi de către alți nobili din Transilvania, care i-au înmânat cheia Cetăţii de scaun a Ardealului. Și-a stabilit reședința în Palatul Principilor.
„De aici, până în septembrie 1600, el s-a ocupat de organizarea administrativă a principatului, punând pe oamenii săi în cetăți, orașe și în funcții-cheie în consiliul princiar, alături de alţi reprezentanţi ai stărilor. În această perioadă, diverse surse atestă activităţile domnului în Alba Iulia. Dintre ele, rapoartele trimișilor imperiali sunt cele mai bogate în detalii. Acestea relatează pas cu pas întâlnirile oficiale şi cele secrete avute cu domnul fie în sala de consiliu a Palatului Principilor, fie în altă sală mai mică ocupată de el. Tot la Alba Iulia a fost organizată şi dieta din 20-28 noiembrie 1599, în care domnul a solicitat stărilor depunerea jurământului de credinţă faţă de împărat şi faţă de el însuşi în calitate de guvernator”, spune istoricul Cosmin Popa Gorjanu.
Stăpânirea acestuia în Transilvania nu a fost privită cu ochi buni de elitele ardelene, care doreau un principe autohton. Astfel, are loc o răzvrătire a nobilimii ardelene, care, în loc să participe la dieta convocată de Mihai la Sebeș, s-a adunat la Turda, la 1 septembrie 1600. În alianță cu forțele habsburgice ale generalul George Basta, l-au înfrânt pe Mihai Viteazul în bătălia de la Mirăslău, din 16 septembrie 1600. Cu aceasta domnia sa în Transilvania s-a încheiat, Mihai fiind obligat să se retragă în Ţara Românească. Domnitorul avea să moară tot în Transilvania, pe 19 august 1601, lângă Turda, când a fost asasinat de oamenii generalului Basta, aliatul său în victoria obținută la Gurăslău (3 august 1601) împotriva lui Sigismund Báthory.
