Reportaj din comuna din Călărași în care un candidat vrea să folosească banii “în detrimentul oamenilor”, iar viceprimarul și-a plimbat calul pe post de panou electoral: “Să nu se mai umble cu furăciuni”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 66 de kilometri de București, o bună parte dintre locuitorii comunei Chirnogi, din județul Călărași, s-au trezit devreme și s-au așezat la coadă în fața școlilor, cu măștile de protecție la purtător, ca să-și voteze primarul și viitorii consilieri locali. Vocile sunt împărțite, iar cei nemulțumiți de modul în care a fost condusă primăria de către un liberal în ultimii patru ani sunt gata să aleagă schimbarea. Indiferent însă de cine iese la urne, dorințele rămân aceleași: liniște, canalizare și ceva mai multe străzi asfaltate. “Ca-n București”, dacă se poate!
Cuprins:
“Am venit devreme la vot, dar trebuia să vin și mai devreme”, spune un bărbat în jur de 70 de ani. Își aranjează cu grijă masca pe față, “așa, regulamentar”, înainte să intre pe poarta Școlii nr. 1. Spune că e o zi “importantă și decisivă” și că își pune toată speranța în votul de duminică. E dezamăgit de cum arată satul în care a locuit toată viața.
“Avem nevoie de cineva care să ne satisfacă și nouă dorințele. În primul rând, avem nevoie să fie multă liniște și disciplină în sat”, afirmă bărbatul.
“Și să nu se mai umble, domne, cu furăciuni. Multe furăciuni în satul ăsta”, punctează apoi, apăsat.
“Nu știu ce au promis candidații, că eu nu i-am auzit”
Comuna călărășeancă e condusă deocamdată de un primar PNL, Irinel Roman, care candidează pentru al treilea mandat. E în luptă strânsă cu viceprimarul PSD Ion Ștefan, unul dintre favoriții pentru postul de edil. Alți cinci candidați visează la aceeași dregătorie.
În Chirnogi, campania electorală a trecut pe lângă localnici ca și când nu ar fi fost. S-au obișnuit să-i vadă, din patru în patru ani, pe candidați împărțind pliante, plantând copaci, mai asfaltând câte o stradă, promițând terenuri și racordare gratuită la rețeaua de apă.
Toți își amintesc cum l-au văzut pe viceprimar plimbându-se prin sat cu un cal cu pliant la căpăstru. În această campanie s-a remarcat și candidatul din partea Partidului Neamul Românesc, Ion Crăciun, care a promis că dacă ajunge primar va folosi banii “în detrimentul oamenilor”.
“Nu știu unde au făcut promisiunile astea, că eu nu le-am auzit deloc”, a mărturisit un bătrân de 90 de ani. A venit la vot în costum, elegant, cu pălărie și a așteptat răbdător la coadă pentru a introduce cele patru buletine în urnă. “Cam multe hârtii”, a comentat el, râzând.
Bătrânul împarte oful restului comunei: canalizarea, care nu există, și de care localitatea are mare nevoie. Nu mai crede în garanția făcută de actualul primar, că din decembrie încep lucrările.
“Oricum, eu mi-am trecut viața”, mai spune el.
“De ce sunt roșiile așa scumpe în piață?!”
În piața mică de lângă Școala nr. 1 au venit, la prima oră, și primii comercianți. Și-au așezat pe jos și pe tarabe recolta din propriile grădini, ridichi, mărar, arpagic și roșii. La vot nu se grăbesc, că au timp până diseară, dar îi privesc curioși pe ceilalți alegători, care vin în grupuri, în familie.
“De ce sunt roșiile așa scumpe în piață?! Păi, e normal?”, comentează o femeie pe la 70 de ani îndreptându-se spre secția de votare. Cealaltă clatină din cap, dându-i dreptate. Pentru ele, problema prioritară este prețul legumelor, nu votul.
“Noi vrem ca primarul să dea de serviciu la copii, la tineret, să ne facă străzile așa cum sunt în București”, spun ele.
Când un singur vot face diferența între o stradă bine asfaltată și una plină de gropi
De la biserica din centrul comunei se aud puternic bătăile în toacă, în antiteză cu imnul din boxele de la sediul ALDE. Pe un fundal sonor aproape sacru, alegătorii fac coadă în fața secției de votare. Intră pe rând, câte unul, iar procedura e de lungă durată. Li se ia temperatură, își dezinfectează mâinile, scanează buletinul, iau ștampila de vot.
“Aoleu, deloc nu se mișcă. Avem oalele pe foc!”, își varsă oamenii nemulțumirile către o ușă închisă.
Un tânăr abia ieșit din secție flutură mândru buletinul care poartă ștampila “Votat”.
Votul meu contează. Un singur vot poate face diferența.Tânăr din Chirnogi, la ieșirea de la urne:
Câteva străzi mai spre marginea comunei, acolo unde asfaltul nu prea a ajuns, iar buruienile au crescut cât casa, un bărbat arată cu degetul către o stradă crăpată.
“Păi, vă place asta? Străzi asfaltate în septembrie, crăpate în octombrie. De ani buni stă așa. Și suntem în fața unei școli”, spune el. E nemulțumit de primar și spune că e nevoie, la cârma comunei, de un om care să atragă fonduri europene și să știe cum să le investească.
“Alegem candidatul care minte mai puțin”
Alegerile locale de duminică s-au desfășurat în condiții speciale, de pandemie, dar asta nu i-a împiedicat pe oamenii din Chirnogi să iasă la vot. Pentru asfalt, pentru canalizare și pentru liniște.
“Păi, nu se poate să nu ieșim. Păi, nu trebuie să ne hotărâm, să ne alegem soarta? Să alegem candidatul care minte cel mai puțin?”, a fost concluzia de duminică a unui localnic.
