ONEST DESPRE BANII DIN SPITALE. Ce spun cinci medici români din străinătate despre plățile informale din clinicile lor. „Am voie să primesc o sticlă de vin sub 20 de euro. Nu am voie să primesc un Rolex”

• O discuție transparentă și informată despre banii din spitale presupune să privim de aproape mai multe sisteme. De pildă, în Franța, pacienții pot acoperi diferența, din asigurări și, foarte rar, din buzunar, între onorariul decontat public și cel al medicului, povestește medicul ATI Radu Lupescu, de la clinica Rhéna din Strasbourg. Lupescu a fost șef de secție la Spitalul Universitar din Strasbourg 
• În acest episod, mai vorbesc: 
  • Dr. Daiana Voiculescu, Terapia Durerii la Spitalul Bellevue din New York
  • Dr. Tudor Toma, pneumolog în Londra  
  • Dr. Codrin Tocuț, medic ATI, clinică publică Essen, Germania
  • Dr. Gabriela Cozmanciuc, chirurg, Elveția și Franța

Libertatea a lansat recent o serie jurnalistică despre plățile informale din spitalele din România. În primele două episoade, mai mulți specialiști în sănătate publică, sociologie și etică au încercat să explice de ce obiceiul „plicului” persistă în România, în ciuda creșterii substanțiale a salariilor medicilor în 2018.  În al treilea episod, 5 medici români din Europa și SUA povestesc despre plățile informale din spitalele lor. 

Libertatea continuă dialogul despre plățile informale. Dacă ați fost în situația ca medicul să condiționeze un act medical sau aveți altă poveste despre „plicuri”/mită în sistemul medical, ne puteți scrie pe alexandra.nistoroiu@ringier.ro. 

Medic român în UK: „Pacienții dau cel mult câte o felicitare și o cutie de bomboane”

„Plăți informale nu există în sistemul de sănătate național din Marea Britanie. Uneori pacienții lasă sau trimit câte o felicitare de mulțumire și eventual o cutie de bomboane care nu depășește valoarea de 10 lire sterline”, spune Tudor Toma, pneumolog în Londra.  

Un medic care condiționează riscă suspendarea pe viață

Dacă un pacient vrea să facă o donație mai substanțială, o poate oferi spitalului, și nu direct medicului. „Spitalul are un sistem de încasare a acestor donații, cu înregistrare, chitanță și cu alocarea fondurilor pentru scopul pentru care au fost donate spitalului (achiziție de echipamente, modernizări, etc)”, mai explică pneumologul român, care lucrează de 22 de ani în sistemul britanic de sănătate. 

El nu a auzit, de când lucrează în UK, de cazuri în care actul medical să fie condiționat de o plată informală. 

Orice problemă cu legea pune în pericol încrederea pacienților în medic

De asemenea, este posibilă investigarea medicului de către procuratură pentru fraudă. Iar în Marea Britanie, orice medic care are probleme cu justiția, oricare ar fi aceste probleme, inclusiv, de exemplu, legate de circulația rutieră, este, de regulă, suspendat din practica medicală.  „Asta fiindcă se consideră că nu este posibil ca pacienții să aibă încredere în medicul respectiv atât timp cât asupra lui planează o suspiciune judiciară”, explică Tudor Toma. 

Este destul de strict și nu se compară aproape sub nicio formă cu ceea ce se întâmplă în România în aceste situații și nici ca măsuri și mecanisme de prevenție a plăților informale. 

Concluzia medicului:

În Codul de Bune Practici al Colegiului Medicilor din Marea Britanie, recomandările sunt ca medicii:

• să nu încurajeze pacienții să le dea sau împrumute bani ori cadouri care le vor aduce beneficii directe sau indirecte
• să nu pună presiune pe pacienți sau familiile lor să facă donații spre anumiți oameni sau organizații.

În plus, toți medicii  trebuie, potrivit Asociației Medicilor Britanici, să înregistreze cadourile pe care le primesc de la pacienți.

Medic român în Germania: „Am voie să primesc o sticlă de vin sub 20 de euro. Nu am voie să primesc un Rolex”

Codrin Tocuț lucrează de patru ani la o clinică de stat din Essen, Germania. Tânărul medic ATI spune că departamentul de Resurse Umane i-a precizat, încă de la angajare, că nu are voie să accepte de la pacienți bani sau cadouri mai scumpe de 20 de euro. 

„Primim pe secție din când în când câte o ciocolată sau ceva de genul, dar, în 95% din cazuri, nu e în nume personal. Și, chiar dacă ar fi, o desfacem acolo și e pentru toți”, spune Tocuț despre experiența lui la Spitalul Universitar din Essen. „Nu am voie să iau o hârtie de 5 euro sau un voucher de 5 euro. Am voie să primesc un vin, dacă e de 20 de euro maximum. Nu am voie să primesc Rolex”. 

Lucrurile pe care în România și în alte țări din Europa de Est le cumpără des „plicul”, pacienții din Germania le obțin oficial, prin asigurările de sănătate:  „Cumva nu există noțiunea de a primi plăți informale. Dacă vrei să dai bani pentru servicii mai de calitate, plătești asigurarea mai mare și ai acces prioritar la multe lucruri: operații, tratament mai rapid. E concurență mare pe piața de asigurări, iar tu ai dreptul să alegi între multe asigurări, fie obligatorii, fie extra”.

Medicul român spune că pacienții germani merg foarte rar cu cadouri la medic. Despre a da bani, nu se pune problema, potrivit experienței sale. „Cred că ar fi o jignire pentru medicii de-aici să li se dea bani”. 

Iar procentele nu includ și măsura în care actul medical este sau nu condiționat de ele. 

Medicul Codrin Tocuț crede că soluția pe termen lung pentru transformarea sistemului de sănătate din România ar fi apariția mai multor forme de asigurări de sănătate și eliminarea monopolului (de facto al) CNAS. „Greu de vindecat un sistem care e așa de atâția ani. Singura soluție e să apară concurență pe piață”.

Cadourile simbolice la o clinică din Strasbourg

În Franța, procentajul plăților informale făcute de pacienți a rămas neschimbat din 2013 încoace: 5% – de patru ori mai mic decât în România. Și la noi însă a înregistrat un trend descendent (de la 28% în 2013 la 19% în 2019). 

La clinica Rhéna din Strasbourg, Franța, unde lucrează medicul ATI Radu Lupescu, plățile informale se limitează la cadouri simbolice, oferite după actul medical. „După intervenție, se întâmplă să-mi lase la cabinet, pentru că au fost încântați: în atenția doctorului Lupescu, o sticlă de vin sau o cutie de bomboane. Sunăm și le mulțumim”. 

Lupescu, care lucrează în mediul privat din Franța de 20 de ani, spune și că aceste gesturi sunt destul de rare. I se întâmplă de 5-6 ori pe an. „Sunt pacienți cărora li s-a părut că ne-am ocupat foarte bine de ei. Nu că nu ne-am ocupa bine de toți pacienții, dar sunt unii care au avut probleme sau a fost o chestie mai complicată, a cerut mai multă îngrijire din partea noastră. Noi oricum o facem pentru toți, nu ca să primim ceva”. 

Spune că nu i s-a întâmplat niciodată ca un pacient să-i dea direct bani, dar a auzit de astfel de cazuri. 

Un profesor de chirurgie a fost demis că a primit plăți informale în bani. Probabil că există, dar în general sunt cazuri destul de rare.

Medicul român Lupescu:

El a explicat însă că sistemul de plăți formale în Franța e foarte diferit de cel din România. Pentru fiecare act medical, asigurările sociale de sănătate rambursează o valoare de bază, iar peste ea, medicii pot cere onorarii complementare, care se comunică pacientului la consultație: i se face un deviz. 

Pacienții pot acoperi diferența din asigurări și, foarte rar, din buzunar

Onorariul complementar poate fi de cel mult 1,5 ori mai mare decât valoarea stabilită de asigurările sociale pentru acel act medical. De exemplu, pentru o hernie discală, statul plătește unui neurochirurg 400 de euro. Medicul își poate stabili un onorariu complementar de cel mult 600 de euro, a explicat Lupescu. De regulă, pacienții acoperă onorariile complementare din asigurările private de sănătate și, doar în foarte mică măsură, plătesc o diferență din buzunar.  Onorariile complementare se plătesc oficial, cu deviz și factură, nu sunt plăți date în „plic”. 

În plus, pentru pacienții din Franța care se află într-o situație socială vulnerabilă, statul a stabilit că aceștia au dreptul la acoperire medicală universală. Medicii și clinicile nu le pot cere onorarii complementare. Fie că merg la stat sau în privat, aceștia plătesc doar ceea ce le acoperă asigurarea. 

La spitalul privat unde lucrează anestezistul român, 7% dintre pacienți sunt din această categorie, „aproape dublu față de procentul din spitalul universitar de stat din Strasbourg”, notează Lupescu, care a fost anterior și șef de clinică la Spitalul Universitar din București.  „Preferă să vină la noi, că suntem mai bine dotați, mai rapizi. Nu se pune problema că nu sunt primiți.”

Contabilitate separată pentru „atenții” la un spital din Paris. Și plăți pe card

Chirurgul cardiovascular Gabriela Cozmanciuc a operat mai bine de un deceniu în sistemele medicale din Franța și Elveția. Ea are o experiență radical diferită de-a lui Radu Lupescu. 

Cozmanciuc a povestit pentru Libertatea că a primit bani de la pacienții francezi sau elvețieni în semn de recunoștință, dar „niciodată înainte de operație și niciodată cu influențarea actului medical”, spune ea. „Calitatea actului medical trebuie să fie identică, indiferent dacă este vorba de un pacient în regim public sau privat. Pacientului nu i se cer niciodată acești bani în plus. E strict alegerea lui”. 

Cozmanciuc spune că n-a primit niciodată sume cash de la pacienți, doar virate pe card, chiar prin secretariatul spitalului. „La externare, pacientul care vrea să dea o atenție medicului său întreabă secretara cum să facă și ea îi dă coordonatele. Poate face o donație spitalului sau poate oferi bani medicului. Dar sunt mereu bani declarați. E obligatoriu și fair play să fie așa”, mai spune Cozmanciuc. În prezent, doctorița lucrează la Spitalul Județean din Sibiu, dar o dată pe lună merge să opereze în Franța, la Paris.

Chirurgul român spune că frecvența acestor plăți de recunoștință diferă mult: „Depinde dacă ești într-o zonă unde pacienții au foarte mulți bani sau o zonă mai modestă, depinde de cultura locului. De exemplu, în orașele foarte bogate ca Zürich sau ca Paris, pacienții sunt obișnuiți, când pleacă din spital, să vorbească cu secretara să dea ceva.”

La Spitalul American din Paris este un departament separat de contabilitate pentru doctori, tocmai pentru a primi atențiile după operații. Le înregistrează direct prin spital și spitalul se ocupă de plăți. Dar niciodată înainte. Nu se condiționează actul medical. 

Chirurgul cardiovascular Gabriela Cozmanciuc:

Și sumele oferite de pacienți variază. Cozmanciuc spune că elvețienii dau mult mai rar bani medicului, dar, când o fac, dau sume mai mari: 5.000-10.000 de franci, față de pacienții francezi, care dau o mie, două, maximum 3.000 de euro.

Alții preferă să dea cadouri scumpe: tablouri sau ceasuri de valoare – și în cazul cadourilor, transparența este obligatorie. „Dacă tu ai anumite bunuri și nu poți să le justifici, iar e o problemă”. 

Întrebată ce s-ar întâmpla dacă o persoană ar încerca să influențeze actul medical cu bani, dr. Cozmanciuc a răspuns: „Ar fi o jignire pentru doctor. Dacă cineva ar încerca să mă cumpere așa, cred că nu-l mai operez. Nimeni nu se uită la pacient la bani. Salariile sunt satisfăcătoare, e și altă cultură poate. Eu n-aș putea. Întotdeauna trebuie să te gândești și la persoana din fața ta, cum îi poți ușura suferința”.  

În SUA, pacienții care dau cadouri medicilor sunt mai ales cei din țările ex-comuniste

În SUA, plățile informale solicitate pacienților sau oferite de aceștia sunt rare, spune Daiana Voiculescu, care conduce departamentul de Terapia Durerii la Spitalul Bellevue din New York. „Aici relațiile medic-pacient sunt definite în termeni clari. Și unii, și ceilalți își cunosc îndatoririle, drepturile și au așteptări realiste. Dacă apare ceva anormal în relația pacientului cu personalul medical, situația se discută imediat și se încearcă remedierea ei.”

„Colegii din România spun că ei nu pretind bani, carne sau ouă, dar că pacienții îi obligă să ia. Dar de ce ar veni un pacient cu teancul de bani la medic? Chiar și în condiții ideale, cei mai mulți bolnavi se simt vulnerabili și nesiguri în fața doctorului. Dacă la această percepție se adaugă aroganță, lipsă de compasiune, de respect sau de disponibilitate din partea personalului medical, omul acela încearcă să-și obțină siguranța prin alte mijloace”, a comentat Voiculescu situația din România. 

În momentul în care între medic și pacient apar banii, cadourile sau alte tipuri de favoruri, acea relație devine patologică.

Daiana Voiculescu, departamentul de Terapia Durerii la Spitalul Bellevue din New York:

În Statele Unite, dincolo de costul oficial al îngrijirii, personalul instituțiilor medicale nu are voie să condiționeze actul medical, nici să primească bani, bunuri sau servicii. „Excepția o reprezintă cadourile simbolice, cu valoare mică, care pot fi și trebuie împărțite cu restul personalului. Adică prăjituri, bomboane sau flori”, spune dr. Voiculescu. 

Astfel de reguli de ordin etic le sunt amintite medicilor din Statele Unite la cursuri pe care sunt obligați să le facă periodic. „Anual trebuie să citim și să răspundem la întrebări despre integritate, profesionalism, corupție, șpagă, neglijență sau prevenirea risipei. Iar la sfârșit semnăm că am înțeles. Nimeni nu poate spune că a luat bani pentru că bolnavul a insistat”. 

Ce ar risca un medic în SUA  dacă ar condiționa actul medical de o plată informală? „În primul rând, șpăgarului i s-ar desface contractul de muncă pentru încălcarea codului de conduită profesională al instituției sub umbrela căreia lucrează. Apoi, i s-ar suspenda sau chiar revoca licența de practică. Multe cazuri ar putea ajunge în justiție.”

Cum își exprimă recunoștința pacienții americani

Pentru pacientul american, noțiunea de cadou pentru medic nu există, potrivit doctoriței române. Dacă vor să-și exprime recunoștința pentru cum au fost tratați, „americanii îi scriu doctorului felicitări de mulțumire, trimit scrisori elogiative administrației spitalului sau scriu evaluări pozitive”.

Pacienții au și posibilitatea de a face donații instituțiilor în care au fost tratați bine. Unii donează sume mai mici sau mai mari, alții întregi moșteniri. Procedeul este transparent și bine definit din punct de vedere legal. Donațiile mari au condiții clare și sunt supervizate de avocații părților implicate, explică dr. Voiculescu, care a emigrat din România în urmă cu 26 de ani. 

În practică, ea observă obiceiul cadourilor la pacienții din țările ex-comuniste, în special la cei din fosta Uniune Sovietică. „În general aduc prăjituri sau bomboane de ciocolată. Se vede că o fac cu plăcere și insistă să le luăm. Sunt foarte dezamăgiți când li se spune că vom împărți baclavaua cu restul echipei. Eu îi înțeleg. Știu foarte bine de unde vin oamenii aceștia”, a completat medicul din New York. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro