De ce persistă „plicul” la 5 ani după ce au crescut salariile medicilor. „Orice proces social de vindecare, mai ales după o boală de 40 de ani, cere timp”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În anul 2018, salariile din sistemul medical au crescut cu procente între 70 și 172%. Chiar și-așa, „plicul” sau „atenția” rămâne o realitate socială frecvent întâlnită și un obstacol în calea accesului la sănătate. Libertatea deschide o discuție privind cauzele pentru care cutuma persistă.
Cuprins:
- Unul din cinci pacienți merge cu „plicul” la doctor
- Vlad Mixich, specialist în politici de sănătate: „Tentațiile devin viciu și, cu timpul și prin repetare, viciul devine ticăloșie”
- Radu Uszkai, specialist în filosofie și etică: „Timpul care s-a scurs de la creșterea salariilor a fost prea scurt pentru schimbarea normei sociale”
- Puterea lui „așa se face”
- Oana Geambașu, specialistă în sănătate publică: „Pacientul consideră că așa va avea control asupra traseului său medical”
La 20 ianuarie, o doctoriță, șefa secției de oncologie din Suceava, a fost arestată pentru luare de mită. Investigația a pornit de la denunțul familiei unui pacient căruia i-ar fi fost amânat tratamentul luni de zile și aprobat doar după ce i-ar fi dat bani doctoriței, scria „Monitorul de Suceava”.
Conform Parchetului Tribunalului Suceava, în perioada aprilie 2022 - ianuarie 2023, în mod repetat, doctorița ar fi cerut și primit diferite sume de bani (câte 50 de lei, 100 de lei, 200 de lei, 50 de euro) sau alte bunuri (miere de albine, cașcaval, cafea, bomboane de ciocolată, brânză) de la 64 de persoane, pacienți sau aparținătorii acestora.
„Banii și produsele alimentare au fost primite pentru îndeplinirea actelor medicale referitoare la tratamentul și asistența anticancer care trebuiau realizate gratuit”, spun procurorii.
Doctorița arestată la Suceava avea un salariu lunar de peste 5.000 de euro pe lună doar de la spitalul public, la care adăuga sume substanțiale ca medic în sistemul privat.
Unul din cinci pacienți merge cu „plicul” la doctor
Cazul de la Suceava nu este unic. Până la o cincime din interacțiunile medic-pacient din România sunt marcate de o plată informală. În anul 2019, 19% din respondenții din România la Eurobarometrul privind corupția care apelaseră la un furnizor de servicii de sănătate în ultimele 12 luni au raportat că au fost nevoiți să efectueze o plată suplimentară, să ofere un cadou valoros unei asistente sau unui medic sau să facă o donație către spital.
Un studiu și mai recent, Eurobarometrul din 2022, estimează nivelul plăților informale la 22% din populație, procent cu care România conduce topul european, depășind Bulgaria (19%). Trebuie spus că aceste procente recente marchează totuși o scădere semnificativă: la nivelul anului 2010, o cercetare estima prevalența plății informale în România la 35%. Chiar dacă plicurile și atențiile nu au dispărut, studiile sugerează că frecvența lor este mult mai rară, iar societatea se schimbă.
Plata informală nu implică neapărat o condiționare directă a actului medical, dar condiționarea poate fi indirectă sau implicită. O provocare majoră la nivelul sistemelor de sănătate în care persistă mita este dificultatea introducerii politicilor care să protejeze persoanele sărace și utilizatorii frecvenți ai serviciilor de sănătate de expunerea la plăți directe (Biroul Regional al OMS pentru Europa, 2019).
Libertatea a întrebat mai mulți specialiști în sistemul medical, sociologie și etică de ce nu am scăpat de plățile informale odată cu creșterea salariilor din medicină, în 2018.
Vlad Mixich, specialist în politici de sănătate: „Tentațiile devin viciu și, cu timpul și prin repetare, viciul devine ticăloșie”
În orice sistem medical, relația de putere dintre medic și pacient este una asimetrică, puternic debalansată în favoarea medicului. Asta face parte din firescul actului medical, pentru că pacientul este cel vulnerabil.
Boala fragilizează. Această asimetrie creează posibilități de abuz.
Unele sisteme medicale au dezvoltat mecanisme care diminuează apariția acestor posibile abuzuri. În alte țări există pur și simplu o cultură, o mentalitate care, în general, îngreunează apariția abuzurilor. Țările în care salariile medicilor sunt mici îi împing pe medici în situația de a abuza. Acestea sunt sistemele care te ajută să greșești, facilitează abuzul.
România a fost peste 40 de ani într-o astfel de situație, perioadă în care se formează niște tipare comportamentale, tentațiile devin viciu și, cu timpul și prin repetare, viciul devine ticăloșie. Este cazul individual de la Suceava, unde lăcomia, altfel un viciu deloc rar prin mai multe bresle, a virat în ticăloșie. Trebuie însă remarcat și că numărul medicilor care refuză perseverent orice formă de încercare de recompensă pare să fie în creștere în ultimii ani. Orice proces social de vindecare, mai ales unul venit după o boală grea de 40 de ani, are nevoie de timp.
- Vlad Mixich este specialist în politici de sănătate. A lucrat pentru organizații internaționale, ca Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă sau Alianța Europeană de Sănătate Publică. În România, a fost vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.
Radu Uszkai, specialist în filosofie și etică: „Timpul care s-a scurs de la creșterea salariilor a fost prea scurt pentru schimbarea normei sociale”
Schimbarea socială nu se întâmplă peste noapte, mai ales atunci când vorbim despre probleme complexe, sistemice ale unei societăți. Dinamica normelor sociale informale nu o urmează întotdeauna imediat pe cea a normelor formale, iar aceasta este una dintre explicațiile pentru care diverse aranjamente sociale care sunt, de fapt, spre dezavantajul tuturor încă supraviețuiesc (chiar și atunci când am putea avea o acceptare aproape universală a imoralității unei practici precum primirea de „atenții” de la pacienți și paciente vulnerabile).
În cazul de față, cred că un prim pas pe care noi, ca societate, trebuie să-l facem este să reflectăm la măsura în care, în ultimele decenii cel puțin, am identificat corect originea obiceiului „plicului” în sistemul medical românesc. Intuitiv, putem spune că ipoteza de lucru care a stat la baza tratării creșterii salariilor pe post de soluție la problema corupției a fost rezonabilă: exista o asimetrie între așteptările pe care medicii le aveau privitor la valoarea pe care serviciile lor o aduc beneficiarilor/societății în ansamblu și un sistem medical subfinanțat care îi plătea mult sub valoarea percepută/reală.
Soluția pentru această asimetrie (într-un context cultural în care peșcheșul are o istorie îndelungată) a fost norma informală a unei „atenții în plic” care, cel puțin pe termen scurt și făcând abstracție de consecințele mai largi, părea a fi în avantajul celor două părți implicate.
Pentru a pastișa refrenul unei melodii (mult prea) celebre, corupția se face-n minim doi. Iar dacă cei doi se aleg cu beneficii imediate de pe urma unei tranzacții, practica socială are toate șansele să capete o dimensiune sistemică.
Chiar plecând de la premisa că aceasta ar fi originea practicii, timpul care s-a scurs de la creșterile salariale este prea scurt pentru a ajunge la altceva în afară de o concluzie intermediară vizavi de posibilitatea ca aceasta să fie soluția definitivă la problema noastră.
Simplul fapt că practica încă supraviețuiește nu invalidează această strategie, ținând cont de timpul necesar ca unele norme informale (chiar nocive și imorale) să fie abandonate. Sună nespectaculos, dar avem nevoie de cercetătoare și cercetători din zona științelor socio-umane (antropologie, economie, sociologie, psihologie morală) care să-și îndrepte atenția spre interacțiunile dintre medici și pacienți pentru a analiza aceste rezultate intermediare și a face pronosticuri mai bine întemeiate pentru viitor.
Până atunci, avem asemenea cazuri precum cel de la Suceava, propriile noastre experiențe și anecdote variate care ne spun că, deși corupția nu a fost eliminată, incidența unor cazuri de genul acesta pare a fi în scădere, mai ales dacă ne uităm la medici tineri, proaspăt intrați sau intrate în sistem.
Nu în ultimul rând, așteptarea pe care o avem ca dacă ceva merită să fie făcut, atunci trebuie să fie făcut imediat este admirabilă, dar puțin divorțată de realitatea socială, unde motivațiile și contextele în care oamenii iau decizii sunt variate și dificile.
Puterea lui „așa se face”
Suntem toți prinși în capcana așteptărilor sociale și a unei probleme care necesită acțiune colectivă. Teoria normelor sociale ne spune clar: comportamentul fiecăruia este influențat de așteptările normative și sociale pe care le avem privitoare la modul în care alți oameni (atât cei relevanți din cercul nostru social imediat, dar și alte persoane cât se poate de străine de noi) se vor comporta în contexte similare.
Dacă avem așteptarea ca mama noastră, vecinul de deasupra ori un simplu străin din Suceava să ofere o „atenție în plic” unui doctor după o intervenție medicală similară cu cea pe care tocmai am avut-o noi, atunci în cele mai multe cazuri vom acționa în baza acesteia, deoarece, simplu spus „așa se face”.
Iar puterea acestui impersonal „așa se face” este dublată de dificultatea de a schimba norma informală de unul sau una singură: ce voi schimba eu dacă refuz să-i dau o atenție doctorului, cât timp mama, vecinul și străinul din Suceava o vor face oricum? Contribuția mea la jocul social va fi infinitezimală, dar riscul potențial (perceput sau real) este major: de ce să-mi risc viața într-un sacrificiu altruist abstract când pot să mă conformez așteptării sociale și să „stimulez” doctorul să-și facă treaba bine atunci când viața mea este, potențial, în pericol?
- Radu Uszkai este doctor în filosofie și cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată și asistent universitar la ASE București, unde ține seminare de Filosofie și Etică în Afaceri.
Oana Geambașu, specialistă în sănătate publică: „Pacientul consideră că așa va avea control asupra traseului său medical”
Din punctul de vedere al pacientului, nevoia de a primi îngrijiri medicale este una dintre cele mai vulnerabile situații în care te poți afla. Într-un sistem fără transparență, proceduri și procese sistemice bine puse la punct, există multă incertitudine, în schimb, și multă flexibilitate.
Flexibilitatea face ca pacientul să considere că prin stimularea clinicienilor cu „o mică atenție” va avea control asupra traseului său medical și își va crește șansele de a primi un tratament mai bun, va fi tratat cu prioritate sau cu mai multă atenție.
Atâta timp cât sistemul va menține laxitatea aceasta, tentația și vulnerabilitatea vor coexista și vor întreține sistemul de plăți informale.
Flexibilitatea aceasta este o cutumă în sistemul de sănătate care se întinde de-a lungul mai multor decenii și este adânc înrădăcinată în subconștientul colectiv. Oricât am vrea să schimbăm pe loc mentalitatea, nu este posibil și nici nu se va întâmpla ca o măsură independentă. Este nevoie ca sistemul de sănătate să treacă prin mai multe schimbări, iar încrederea pacientului în felul în care poate accesa serviciile medicale, precum și în calitatea actului medical să crească. Ceea ce vine în timp.
În paralel, pentru clinicieni, transparentizarea și simplificarea sistemului va prelua din stresul și presiunea care îi apasă și îi vulnerabilizează pentru a fi tentați să solicite sau să primească plăți informale.
Odată ce sistemul nu va mai favoriza plățile informale, va avea capacitatea să izoleze cazurile în care vor fi semnalate, va exista o modalitate de control și punere în aplicare a legii și pedepsire a acestor fapte, încet plățile informale vor începe să fie considerate anomalii. Va deveni indezirabil și să accepți, și să oferi aceste stimulente.
- Oana Geambașu este specialistă în politici de sănătate, cu un masterat în domeniu la Universitatea Harvard.
Libertatea va continua cu alte perspective de la specialiști în sănătate publică, medici și sociologi. Dacă ați fost în situația ca medicul să condiționeze un act medical, ne puteți scrie pe alexandra.nistoroiu@ringier.ro.
Foto ilustrativă: 123rf
Jumbo 31.01.2023, 11:25
Nu stiu daca e adevarat ce ziceti voi. Plicul meu gras a fost refuzat (de 3 ori) de un medic ortoped de la Floreasca, care m a operat perfect(proteza sold). RESPECT. A treia oara mi a zis ca ma trimite acasa daca mai incerc. Punct
Laur062 31.01.2023, 12:05
Pentru o simpla intrebare,un simplu raspuns:datorita faptului ca nimeni nu este trimis in inchisoare ca o invatare de minte,atat medic cat si pacient!Pentru ambele categorii,inchisoare cu executare!
Vrajitoarea 31.01.2023, 12:12
Oana Geambașu, specialistă în sănătate publică: „Pacientul consideră că așa va avea control asupra traseului său medical” Normal că așa consideră pacientul, dna specialist, că altfel doctorul nu are timp, te fugărește, nu îți explică nimic că și așa nu înțelegi, ...ba are o urgență, ba e furios că are mulți pacienți, iar tu stai ca prostul fâsticit desigur nu vrei să îl deranjezi prea mult pe doctor și pleci așa cum ai venit,e ventual cu replica ,,vă mai aștept dacă apar noutăți!„ Așa că săracul pacient speră să se bucure de puțină atenție cu ajutorul unui ,,plic,,. Vreau să văd un articol în care medicii care au primit ,,plicuri,, le-au refuzat, spunând că nu e cazul de ,,stimulare suplimentară,,. Or fi nu zic nu dar cred ca numărul lor e foarte mic.
mircea_pop112 31.01.2023, 13:38
Pana vindecati voi spitalele de stat au inceput sa se imbolnaveasca si alea private!!!
Stan52 31.01.2023, 13:49
Ca pacient ești căzut, pierdut, îngândurat.... și faci orice să-ți poți salva sănătatea. A aștepta să îndrepte lucrurile pacienții este o utopie, iar cei care gestionează sistemul de sănătate să fie cantonați în incompetența proverbiala nației noastre.