„Cocosi” pe sarma

Cand toata lumea astepta ca Franta sa-si dea jos masca si sa inceapa festivalul promis, galonatii lui Lemerre au mai trisat o data. Daca impotriva Senegalului se mai putea vorbi de intrat in mana, de incalzire, de infatuare sau de noroc, de ieri am mai dezvelit cate ceva din fotografia miscata a unei foste mari echipe. Fara idei, mai exact fara mari idei, ceea ce in cazul Frantei inseamna acelasi lucru, fara Zidane si fara anvergura, "cocosii" au iesit in lume decisi sa joace la zero, de parca in Coreea fotbalul isi schimbase subit regulile, nu numai fusul orar. Impotriva Uruguayului, o trupa cu un desen sincer si curat, dar cu mari lipsuri la tusa finala, francezii nu s-au comportat intru totul catastrofal, dar - la o garnitura supersonica si obisnuita cu elita - a nu juca rau inseamna practic dezastrul. Desigur, a contat si eliminarea lui Henry, o povara de 65 de minute pe care atacantul lui Arsenal a azvarlit-o intr-o secunda si-o intrare criminala di-rect in bratele partenerilor de vestiar. Dar impresia ca ocaziile lui Recoba pot fi subiect de ancheta, material documentar sau calendar de pus in rama ramane oricum. Una peste alta, sud-americanii meritau sa se bucure rotund si intreg, nu numai de-un punct, meritau sa-l supere pe Barthez, nu numai sa inghita in sec la fiecare parada a acestuia. Dar, ca de fiecare data la ceas de Mondial, se uita repede ca doar indraznetii inving. Iar ieri, exact cand asteptam fie revansa franceza, fie explozia celesta, ne-am ales cu un 0-0 estetic, dar care nu spune si nu rezolva nimic, caci confuzia ramane marele pariu al grupei.