Copilul tău e agresat la școală? Specialistul te învață ce ai de făcut

Copiii sunt deseori ținta agresivității celorlalți. Copilăria este perioada când abia învățăm reguli de conviețuire armonioasă. E logic că nu vom găsi numai copii bine crescuți, blânzi și plini de amabilitate. Vom găsi printre ei țâfnoși, răutăcioși, băgăcioși și copii nesuferiți de-a dreptul. Mulți vor fi colegii fetiței tale cuminți și naive. Când vin acasă, deseori copiii sunt triști și închiși și nu pot spune de ce. Pentru că la școală au fost jigniți și au adoptat perspectiva denigratoare auzită despre ei înșiși. Odată cu generalizarea folosirii internetului de la cele mai fragede vârste, apar tot soiul de forme de agresiune online. De exemplu, iată ce pot face copiii ca să se distreze, și să persecute un coleg: să-și bată joc de el sau de ea pe Facebook, să pună poze jenante cu colegul respectiv, să-l bârfească pe un grup. Toate acestea lasă urme.

Iată de ce este bine să-i învățăm ceea ce este de neacceptat. Să le spunem că nu este admisibil să se lase bătuți, împiși sau îmbrânciți. Orice formă de agresiune fizică nu e acceptabilă. De asemenea, orice formă de agresiune verbală este exclusă. Orice jignire, cât de mică, este interzisă. Fetițele sunt cele care de obicei fac diverse grupuri din care o exclud pe cea pe care nu o plac. E tot o formă de agresivitate. Sau vor să o pedepesească pentru vreo vină închipuită a acesteia. Sigur că cea exclusă se va simți inferioară și va suferi. Scrie o cititoare: „Fetița mea venea acasă plânsă când a început clasa a treia. Spunea că ea nu e deloc populară, că nu e bogată ca alții, că ceilalți o marginalizează pentru că ea nu are ultimul tip de IPhone. Prietenele pe care le-a avut din clasa întâi au lăsat-o baltă, pentru că părinții le-au spus că ea nu e ca ele. Ea e mai sensibilă și plânge ușor, nu e foarte curajoasă, au fost în tabără și nu a avut curaj să se ducă cu ele peste tot. Poate și pentru că eu sunt părinte singur și nu pot să o încurajez mai mult. Dar de ce părinții lor fac asta?! Lor le-ar plăcea să audă așa ceva despre fiul sau fiica lor? De unde să învețe copiii respectivi un comportament frumos dacă nu de la părinți? Eu ce să-i spun fetei mele, care de la vâsta asta vede cât de rea e lumea?“ Simplu, să îi spuneți că ea e perfectă așa cum e, că fetițele celelalte sunt învățate rău, că bogăția nu este totul și că va găsi prieteni buni în viață. Că pleacă o prietenă, dar vine alta. Că ceea ce fac ele este rău și ea trebuie să se apere. Cultivați-i stima de sine, dați-i motive să se mândească cu altceva decât cu posesiunile. Știe să facă o prăjitură? Asta e mult mai important decât să fii fițoasă. Este pasionată de botanică? Minunat, va fi un medic excelent și nu va conta ce model de telefon are. Mereu să îi aduceți în atenție calitățile sale și să mențineți dialogul cu ea.

Articol de Iuliana Alexa, redactor șef Psychologies România

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE