CORESPONDENȚĂ DE LA TIFF: „Ne permitem cu persoane cu boli mintale ceea ce nu ne permitem cu oameni care au cancer, pentru că primele nu se pot apăra”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În piața centrală a Clujului, la cel mai cunoscut festival de film din România, TIFF, a avut loc luni, 12 iunie, o dezbatere despre insultele aduse Iuliei Marin și despre cum oamenii nu sunt egali cu bolile lor, fizice sau psihice.
Cuprins:
- „Boala nu este reprezentativă în orice moment pentru un om”
- Cum relatăm fără să-i afectăm pe cei vulnerabili
- Diagnosticul nu trebuie să apară în presă
- Despre cum a fost tratată în presă moartea jurnalistei Iulia Marin: „Am trăit cu furie și frustrare”
- Stigma generează și autostigmatizare
- Dreptul persoanelor cu afecțiuni psihice la un loc de muncă
- Un sondaj publicat la începutul lunii aprilie de organizația „Salvați copiii” a arătat că a crescut toleranța copiilor români față de colegii cu dizabilități fizice, dar aceeași toleranță față de colegii cu boli mintale a scăzut.
- Procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă cu probleme de sănătate mintală a scăzut de la 36,6% la 31,9% în ultimii zece ani, în România, arată studiul.
- Într-un interviu pentru publicul Libertatea, realizat la Cluj, în cadrul TIFF, psihologul Socol explică de ce e important să nu asociem un om cu un diagnostic medical și cât de mult contează empatia.
„Dacă cineva vorbește despre mine spunând că nu sunt o persoană valoroasă pentru societate, voi ajunge să cred lucrul respectiv și îmi amplifică simptomatologia”, spune psihologul Adrian Socol, de la Fundația Estuar, referindu-se la responsabilitatea presei în relatările despre persoanele cu afecțiuni psihice.
„Boala nu este reprezentativă în orice moment pentru un om”
„Când nu înțelegem, tindem să respingem”, a punctat Socol, în cadrul discuției din 12 iunie, la TIFF Talks, intitulată „Mintea noastră cea de toate zilele” și moderată de jurnalistul clujean Mihnea Măruță. Conversația a făcut parte dintr-o serie de dialoguri care au loc în Piața Unirii din Cluj, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania. Cea de-a 22-a ediție a TIFF a început pe 9 iunie și se încheie duminică, 18 iunie.
Psihoterapeutul din cadrul Fundației Estuar a evidențiat, în cadrul discuției, că o persoană nu se identifică cu un diagnostic.
Ce cred că nu știe publicul este că oamenii nu se identifică cu diagnosticul și nu ar trebui să o facem nici noi. Boala nu este reprezentativă în orice moment.
„În România, sănătatea mintală nu este considerată un subiect care să atragă suficient electorat, fiind rareori prezentă pe agenda politică”, arată un raport al Organizației Code for Romania, care identifică peste 50 de probleme în sistemul de sănătate mintală.
Cum relatăm fără să-i afectăm pe cei vulnerabili
L-am întrebat pe Adrian Socol de ce ar trebui să țină cont jurnaliștii atunci când scriu despre persoanele cu tulburări mintale și dacă a văzut vreun progres, în presa română, în ultimii ani, din acest punct de vedere.
„Nu e perfect, dar măcar nu mai aflu din presă cum s-a sinucis cineva”, spune el.
Suicidul nu are o cauză unică, însă gândurile suicidale sunt complicații ale unor boli psihice. Zeci de studii din toată lumea arată că anumite moduri în care presa relatează despre cazurile de suicid îi influențează pe oamenii aflați deja într-o stare vulnerabilă să imite comportamentul. Este acel fenomen de copycat, explică Socol. „Nu avem nevoie de cineva care să mai dea idei, ci de cineva care să ne spună cum facem față problemelor, simptomatologiei, unde găsim sprijin”, adaugă.
Există inclusiv mai multe ghiduri de bune practici pentru jurnaliști despre cum să scriem corect despre suicid. Intervine aici efectul Papageno, care se referă la influența pozitivă pe care o poate avea presa prin responsabilitatea relatărilor și oferirea de alternative la situațiile de criză emoțională și psihică. Libertatea a abordat pe larg subiectul.
Diagnosticul nu trebuie să apară în presă
Un lucru bun care s-a mai schimbat, crede Adrian Socol, este faptul că diagnosticele, oricare ar fi ele, nu mai sunt folosite în mass-media atât de peiorativ, „cu aceeași ură, răutate”. Iar jurnaliștii au început să pună mai mult accent pe oferirea de ajutor, prin introducerea în știre a unui telverde sau contactul unei asociații pentru sănătate mintală.
În esență, „diagnosticul este o metodă de a comunica între un specialist și un alt specialist”. Diagnosticul nu spune nimic populației generale. „Dacă știi despre o persoană care are schizofrenie, nu știi exact care este experiența. Atunci ar trebui personalizat. Dacă știu cu ce anume s-a confruntat persoana respectivă - puțin context”, explică expertul.
Despre cum a fost tratată în presă moartea jurnalistei Iulia Marin: „Am trăit cu furie și frustrare”
În cadrul discuției de la Cluj a fost atins și subiectul morții Iuliei Marin, jurnalistă Libertatea, și al felului în care România TV a tratat acest subiect, făcând mai multe afirmații discriminatorii la adresa celor cu tulburări psihice și implicit la adresa jurnalistei.
„Am trăit cu furie și frustrare”, a spus Adrian Socol, întrebat de Mihnea Măruță cum a simțit situația din poziția de terapeut. Ce l-a surprins pe Socol, spune el, a fost lipsa de compasiune venită din această parte a presei.
„Nu cred că ne permiteam să facem așa cu alte persoane cu alte afecțiuni, de exemplu, cu cancer. Dar și-au permis să o facă cu aceste persoane pentru că sunt fără apărare”, spune psihoterapeutul la Cluj.
Singurul lucru bun pe care-l vede ieșit din asta este că oamenii s-au coalizat văzând „această stigmă aruncată asupra persoanelor cu afecțiuni psihice”.
În aprilie, după emisiunile România TV, Libertatea a lansat un apel împotriva discursului urii, semnat de peste 2.000 de redacții, asociații medicale, ONG-uri și personalități civice și cetățeni, inclusiv de Colegiul Medicilor.
Stigma generează și autostigmatizare
Oferă exemplul unei persoane cu schizofrenie care a spus: „ajutați-ne în presă să fim umani, nu ciudați”. Un exercițiu pentru a face asta este și cel de empatie: cum ne-am dori să se scrie despre noi?
Dacă cineva vorbește despre mine spunând că nu sunt o persoană valoroasă pentru societate, voi ajunge să cred lucrul respectiv și îmi amplifică simptomatologia.
Dreptul persoanelor cu afecțiuni psihice la un loc de muncă
La TIFF Talks, Socol a vorbit și despre integrarea socială a persoanelor cu diagnostice de sănătate mintală și includerea lor pe piața muncii. Cu asta se ocupă de 30 de ani și Fundația Estuar, oferind opțiuni sociale și alternative adulților cu probleme de sănătate mintală pentru incluziunea acestora în comunitatea românească.
„Oamenii cu orice diagnostic se pot angaja. Aș face o discriminare dacă aș spune că doar persoanele cu anumite diagnostice pot fi angajate. Nu diagnosticul este problema, ci cum ne raportăm noi la el”, explică psihologul.
În România există Legea 448/2006, conform căreia companiile cu peste 50 de angajați au obligația ca mai mult de 4% din numărul total de angajaţi să fie persoane cu dizabilități. Dar mulți dintre angajatori preferă să plătească o amendă în loc să respecte această prevedere, mai spune terapeutul.
Persoanele cu afecțiuni psihice au nevoie de un loc de muncă protejat, să fie adaptat nevoilor lor, să poată să-și ia liber când au nevoie, explică Socol. Un loc de muncă protejat este un spaţiu adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, în forma protejată de angajare în muncă.
***
*Telverde Antisuicid: Pentru consiliere în situaţii de criză suicidară puteţi contacta Alianţa Română de Prevenţie a Suicidului între orele 19.00 și 7.00 la numărul de telefon 0800 801 200 (apelabil gratuit la nivel naţional din orice reţea) sau oricând prin e-mail la sos@antisuicid.ro.
*Helpline DepreHUB: Pentru sprijin și prim ajutor psihologic puteți contacta hubul antidepresie, primul de acest fel din România, la numărul de telefon 0374 456 420 (apelabil gratuit la nivel național din orice rețea). Linia este deschisă nonstop.
În cazul în care simțiți că sinuciderea este iminentă, apelați de urgență 112.
