“Greu de imaginat o afirmație mai falsă decât aceea că Domnul a făcut omul după chipul și asemănarea Lui. Dumnezeu există, dar nu are nimic omenesc. Nici viu. Nici măcar ființial: este acel Ceva ce totuși era pe când, spune Eminescu, ființă nu era, nici neființă”, scrie Cristian Tudor Popescu, în Republica.
Dumnezeu nu e nici bun, nici rău cu noi: pur și simplu nu existăm pentru El.
Cristian Tudor Popescu
Ultima parte a textului lui CTP oferă o perspectivă aparte momentului răstignirii lui Hristos, iar finalul este apoteotic.
“Gândiți-vă la strigătul șoptit al lui Iisus înainte de a-și da sufletul: “Eli, Eli, lama sabachthani!”, “Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”, și nu “Unde ești, Doamne, unde ai dispărut?”. A părăsi pe cineva înseamnă că acel cineva încetează să existe pentru tine. În momentul suprem, Iisus nu se îndoiește de existența lui Dumnezeu, dar bagă de seamă cu sfâșietoare durere că el nu mai există pentru Tatăl său.
Și așa trebuia să fie. Căci, după toate chinurile îndurate pe Golgota și pe cruce, Mântuitorul trăiește și chinul suprem, singurătatea absolută a omului în fața morții, fără de care jertfa Lui n-ar fi avut puterea de a străbate mileniile.
Nu știu cum a înviat, dar știu cum a murit Iisus Hristos – fără Dumnezeu și fără lumânare.”
foto: captură Digi 24
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro