Cu albinele, în mijlocul războiului. Tot mai mulți bărbați din Yemen înfruntă raidurile aeriene pentru a face mierea cea mai bună. „Chiar și rebelii se tem de albine”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În ciuda pericolelor, toți mai mulți yemeniți se apucă de apicultură, pentru a avea o sursă suplimentară de venit în țara devastată de conflict, scrie The Guardian. Nu întâmplător. Țara arabă are o tradiție în domeniu și unul dintre cele mai apreciate sortimente de miere din lume, produsă de albinele care se hrănesc cu nectarul florilor unui copac din regiune, curmalul de Palestina.
Yemenul a fost multă vreme renumit pentru calitatea mierii pe care o produce, deseori comparată cu mierea Manuka, din Noua Zeelandă.
O miere excelentă este produsă de albinele care se hrănesc exclusiv cu nectarul florilor unui copac care crește în zonă, curmalul de Palestina, cunoscut în Orientul Mijlociu drept sidr.
Curmalul de Palestina - Ziziphus spina-christi - este un copac peren, originar cel mai probabil din Sahara, dar crește și în Asia de Sud și de Vest. Se presupune că este copacul din care a fost făcută coroana de spini a lui Hristos.
Mierea produsă de albinele care se hrănesc cu nectarul florilor acestui copac are un gust pronunțat, aproape amărui, și este foarte apreciată.
În vreme ce războiul a devastat țara și a blocat rutele de transport, pentru apicultori, viața a rămas în mare parte neschimbată. Sunt printre puținii oameni din Yemen care se pot plimba nestingheriți, traversând linia frontului cu ușurință, în căutarea florilor.
„Nu contează cine se află la comanda punctului de pază. Când văd stupii în camion nu trebuie să stăm prea mult. Chiar și rebelii Houthi se tem de albine”, spune pentru The Guardian Said al-Aulaqi, un bărbat de 40 de ani, care are grijă de 80 de stupi undeva lângă un sătuc numit Khamer, în Shabwa, o regiune aflată în sudul Peninsulei Arabice.
O criză umanitară de proporții
Conflictul din Yemen a început în 2014, între guvernul de la Sana’a și rebelii Houthi, susținuți de Iran.
Războiul a escaladat după un an, când Arabia Saudită și alte opt state arabe, sprijinite de SUA, Marea Britanie și Franța, au început un bombardament aerian asupra rebelilor.
Această strategie americană, începută de Barack Obama, a fost continuată cu și mai mult sprijin de Donald Trump.
Între timp, conflictul a generat o criză umanitară de proporții și în jur de 110.000 de morți.
Din cele 29 de milioane de yemeniţi, 24 de milioane au nevoie de asistenţă umanitară, apreciază ONU. Circa 2,3 milioane de copii suferă de malnutriţie acută, iar 400.000 dintre ei, mai mici de 5 ani, ar putea muri, dacă nu primesc urgent alimente.
La începutul lunii trecute, Joe Biden a anunțat că SUA vor înceta sprijinul pentru acțiunile ofensive derulate de Arabia Saudită și de alte state arabe în Yemen.
De la cămile la camionete
În ciuda conflictului, în jur de 100.000 de apicultori precum Aulaqi produc aproximativ 1.580 de tone de miere pe an, dintre care jumătate este exportată, potrivit unui raport din 2020 al ONU.
Kilogramul de miere din flori de sidr poate costa până la 500 de dolari în statele vecine din Golf, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
Dar în vreme ce experții susțin că mierea yemenită merită accesul la piața globală, deceniile de instabilitate politică și de conflicte au însemnat că produsul a avut o expunere limitată, iar industria a crescut foarte greu.
În dorința de a aduce mai mulți bani în țară, guvernul a identificat apicultura drept un sector-cheie. Iar apicultorii și exportatorii spun că sunt gata să își trimită produsul în toată lumea.
Aulaqi crește albine de zece ani, după ce a învățat meserie de la tatăl său. Și-a pierdut toată agoniseala în 2015, după ce rebelii Houthi au intrat în provincia Shabwa și au blocat drumul spre Abyan, unde albinele sale au murit după ce au rămas fără apă.
A avut nevoie de doi ani pentru a reîncepe afacerea, cumpărând albine la un cost de două milioane de riali yemeniți, adică în jur de 2.100 de euro.
Acum, stupii săi sunt răspândiți prin munții din Shabwa, în deșert sau pe câmpia mică de pe coastă, în funcție de anotimp.
Apreciata miere din flori de sidr poate fi recoltată doar o dată la 12 luni, dar mierea de acacia sau din diverse flori care cresc în deșert poate fi recoltată tot anul.
În urmă cu o generație, albinele erau depozitate în trunchiuri de copaci găurite și transportate cu ajutorul cămilelor. Acum, apicultorii folosesc stupi importați, iar camionetele le fac munca mai ușoară, chiar dacă este afectată de lipsa combustibilului, ca peste tot în țară.
Sub amenințarea dronelor
În vreme ce activitatea este una profitabilă, există și multe dificultăți. Dacă blocajele de pe drumuri sau războiul împiedică transportul stupilor către diverse colțuri ale țării, albinele pot muri.
Insectele sunt vulnerabile și în fața pesticidelor folosite de fermieri.
De fapt, războiul reprezintă o amenințare directă și la adresa vieții apicultorilor. Minele îngropate în pământ pot fi găsite în toată țara. Și în vreme ce apicultorii preferă să își mute albinele noaptea, când insectele sunt inactive, mișcările nocturne sunt privite cu suspiciune de taberele combatante din țară și urmărite cu atenție din aer de aeronavele saudite sau de dronele americane.
Mohammed bin Lashar, un angrosist din Ataq, un oraș din centrul Yemenului, povestește că unul dintre furnizorii săi a fost ținta unui raid aerian în provincia Maʼrib. „A avut noroc că a supraviețuit. Au crezut probabil că era al-Qaida”, spune el.
În ciuda pericolelor, pe măsură ce inflația crește, iar alte ocupații nu își mai găsesc scopul, tot mai mulți oameni par că se apucă de apicultură, pentru a avea o formă alternativă de venit.
În vreme ce apicultori mai vechi sunt bucuroși că pot împărtăși secretele meseriei cu nou-veniții, ei se tem, în același timp, că prea multe insecte în același spațiu vor avea probleme în căutarea hranei și a apei, situație ce ar putea duce la coborârea standardelor și a prețurilor.
În piața centrală din Ataq, zeci de apicultori își aduc marfa pentru a o vinde, în cantități mici sau mai mari, către angrosiști.
„Ăsta este primul meu sezon ca apicultor”, spune Saleh Al-Hansi, un tânăr de 25 de ani, pentru The Guardian. „Îmi place munca asta. Alți crescători de albine m-au încurajat să încep, așa că acum trebuie să văd cum va decurge situația”, adaugă el.
Ar putea fi suficientă muncă pentru toată lumea, dacă autoritățile sau organizațiile non-guvernamentale fac efortul de a planta mai mulți copaci, o măsură pe care apicultorii locali o încurajează.
Alți pași necesari pentru extinderea sectorului includ crearea unei agenții care să stabilească standarde pentru certificarea produsului și care ar permite apicultorilor să își exporte în întreaga lume mierea produsă în mod organic.
Cu sau fără ajutorul acesta așteptat, Aulaqi spune însă că va merge mai departe și nu și-ar lăsa albinele pentru nimic în lume.
„Mă simt singur câteodată. Nu-mi văd familia decât o dată pe lună. Dar lucram în construcții în Arabia Saudită, iar treaba asta este mult mai bună”, spune el.
