Cum a reușit Suedia să rămână neutră timp de 200 de ani și ce înseamnă astăzi aderarea țării la NATO?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cererea Suediei de a adera la NATO în mai marchează o schimbare majoră față de poziția sa de lungă durată ca stat neutru, care a început în 1812. O analiză The Conversation.
Cuprins:
După ce Rusia a invadat Ucraina, decizia Suediei de a adera la NATO pare să obțină un sprijin politic larg în guvernul și parlamentul suedeze, dar și în rândul populației. Sprijinul public suedez pentru aderarea la NATO a crescut treptat în ultimul deceniu, acum 58% fiind în favoare și doar 19% împotrivă. Principalele partide politice suedeze au decis, de asemenea, să susțină cererea de aderare.
Neutralitatea Suediei a început după o pierdere dezastruoasă de teritoriu în fața Rusiei în timpul războaielor napoleoniene din 1812, iar această politică de securitate i-a permis ulterior să se distanțeze de alianțele militare în schimbare din Europa în timpul secolului al XIX-lea.
În secolul al XX-lea, neutralitatea Suediei s-a dezvoltat într-o politică externă internaționalistă activă care promovează pacea și securitatea internaționale prin diplomație, acorduri de cooperare de securitate și organizații internaționale.
Scurt istoric: „arbitru” în timpul Războiului Rece
Pe tot parcursul Războiului Rece, Suedia și-a folosit poziția neutră pentru a modera confruntările și aliniindu-se în mod clar sprijinului pentru democrație, drepturile omului și sistemele liberale de piață. După încheierea acestuia, Suedia a sprijinit eforturile de dezvoltare a unui nou ordin de securitate european cooperant, centrat pe regulile privind prevenirea conflictelor și respectarea suveranității naționale și a frontierelor naționale așa cum sunt incluse în acordurile stabilite de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, notează The Conversation.
În acest cadru, Suedia a urmărit nu numai să-și îmbunătățească propria securitate, ci și securitatea regiunilor nordice și a Mării Baltice. Acestea au inclus noile state independente Estonia, Letonia și Lituania, cu care Suedia are afilieri culturale, sociale și politice puternice.
Politica externă și de securitate din ce în ce mai asertivă a Rusiei sub președintele Vladimir Putin din 2004 a reprezentat provocări tot mai mari pentru aceste obiective. Deși Suedia nu a fost un punct central al presiunilor guvernului rus, Estonia, Letonia și Lituania au fost cu siguranță. Au devenit ținte regulate ale războiului cibernetic și ale incidentelor militare cu forțele ruse la granițele lor.
Intervenția militară a Rusiei în Georgia din 2008 a intensificat temerile de securitate că vecinul lor ar putea interveni și pe teritoriul lor, iar Suedia și Finlanda au urmărit în mod inevitabil acele dezbateri despre protecția statală, mai notează The Conversation.
Operațiunile secrete din Marea Baltică
Începând cu 2008, Suedia a descoperit operațiuni cu submarine rusești ascunse în apele sale teritoriale din Marea Baltică. În plus, anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și intervenția în regiunea Donbas a Ucrainei au confirmat că Rusia nu a mai acceptat granițele naționale convenite anterior. De asemenea, a consolidat argumentele din Suedia și Finlanda conform cărora activitățile militare rusești în Marea Baltică ar putea semnala pregătiri pentru o intervenție în unul sau mai multe state baltice.
Statele neutre știu că nu se pot baza pe aliați pentru asistență militară. Deci investesc relativ mult în apărare. De exemplu, Suedia și Finlanda, care au solicitat în același timp să adere la NATO, mențin forțe de apărare teritoriale puternice și sunt bine echipate cu sisteme de arme relativ avansate. În calitate de membre UE, ambele țări au devenit relaxate în ceea ce privește interpretările neutralității lor, în sensul că au fost alături de dezvoltarea politicii externe și de securitate comune a UE, inclusiv a elementelor de cooperare în domeniul apărării, mai notează The Conversation.
Au întărit cooperările cu SUA și Marea Britanie
După intervențiile Rusiei din 2014 în Ucraina, Suedia a recunoscut că va avea nevoie de cooperare militară și asistență din partea altor state pentru a se pregăti în mod realist pentru o posibilă mișcare a Rusiei în zona Mării Baltice. Suedia a început să coopereze strâns în chestiuni militare cu Finlanda, sporind, în același timp, cooperarea nordică în domeniul apărării cu (membrii NATO) Danemarca și Norvegia.
În calitate de membre UE, Suedia și Finlanda ar putea, de asemenea, să facă uz de acorduri de cooperare în domeniul apărării, deși acestea au fost recunoscute a fi inadecvate pentru apărarea serioasă (și descurajare) împotriva Rusiei. Așa că și-au dezvoltat în liniște, dar rapid, legături de apărare cu SUA și Marea Britanie.
În mai 2018, de exemplu, Suedia, Finlanda și SUA au semnat o declarație de intenție pentru a dezvolta o cooperare strânsă în ceea ce privește exercițiile militare și interoperabilitatea și pregătirea pentru apărare.
Recrutare militară și creșteri pentru bugetul armatei
Într-o altă mișcare semnificativă, Suedia a reintrodus recrutarea militară în ianuarie 2018, iar proiectul de lege pentru apărare din octombrie 2020 a inclus creșteri substanțiale ale cheltuielilor militare. De asemenea, a reintrodus o garnizoană pe Gotland datorită poziției sale strategice în Marea Baltică.
Niciuna dintre aceste evoluții nu a implicat că Suedia (sau Finlanda) avea planuri până în 2021 de a se alătura NATO - dimpotrivă, dezbaterile publice pe această problemă au fost complet nerezolvate. Dar le-au oferit un context pentru a stabili rapid înțelegeri comune cu privire la implicațiile invaziei ruse a Ucrainei în februarie 2022, conform The Conversation.
Ce înseamnă aderarea la organizația militară
Guvernele Suediei și Finlandei s-au coordonat îndeaproape cu privire la momentul cererilor lor de aderare la NATO, pentru a evita riscurile de izolare politică și pentru a reflecta cooperarea lor în domeniul apărării. Au fost anticipate obiecții puternice ale Rusiei, dar considerate a fi gestionabile, mai ales fiindcă ambele țări au acționat împreună.
Suedia și Finlanda aduc fiecare capacități militare substanțiale, precum și puncte forte politice NATO și este foarte probabil ca solicitările lor de aderare să fie acceptate relativ fără probleme, în ciuda obiecțiilor inițiale ale Turciei. Calitatea de membru a acestora va consolida atât NATO, cât și concentrarea acesteia asupra securității și descurajării în regiunea baltică, mai precizează The Conversation.
Pe termen mediu și lung, se poate aștepta să se adauge la dezbaterile NATO despre rolurile și desfășurarea armelor nucleare, deoarece ambele țări au susținut în mod tradițional dezarmarea nucleară. Dar în următorii câțiva ani, problemele războiului Rusiei împotriva Ucrainei și apărării și securității statelor baltice vor domina probabil agendele de apărare ale NATO și ale Suediei.
