Cum ai putea să-ți reduci factura la gaze cu 15% și ce alternative ai dacă scenariul nu ți se aplică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Furnizorul de gaze poate fi schimbat oricând, fără ca asta să presupună înlocuirea racordurilor la rețea, scrie Lucian Davidescu într-un nou articol seria Școala de bani, susținută de BCR, dar având conținut editorial independent.
Liberalizarea prețurilor pentru energia electrică poate aduce scumpiri de până la 26% pentru cei care nu-și schimbă furnizorul sau măcar contractul și a fost foarte aproape de a trece neobservată.
Însă și mai puțin observată de atât a trecut liberalizarea completă a pieței gazelor, care s-a întâmplat legal la 1 iulie anul trecut, un moment în care aproape nimeni nu era preocupat de factura de gaze care urmează.
Iată însă că iarna a venit și singura veste de până acum este că-i mai blândă decât altele. În rest, consumatorii de gaze care au acceptat noile oferte fără a le compara cu alternativele plătesc mai mult cu 15 până la 20%.
La facturi pe iarnă de ordinul a 1.000, 2.000, 3.000 de lei sau chiar mai mult, asta înseamnă câteva sute bune de lei care pot fi economisiți „gratis”.
Ce înseamnă liberalizarea
Până anul trecut, prețul gazelor era reglementat de stat. De la 1 iulie, furnizorii pot vinde la orice preț doresc. În schimb, avantajul teoretic pentru consumatori este că își pot alege orice furnizor dintre cele câteva zeci care au intrat pe piață.
Exact la fel ca la energia electrică, distribuitorul, respectiv furnizorul sunt două lucruri diferite. Distribuitorul este operatorul rețelei, respectiv compania care „trage” cablurile electrice sau conductele de gaze. Furnizorul este operatorul serviciului comercial, care contractează energia, o livrează și emite factura.
Furnizorul poate avea același proprietar ca și distribuitorul (cazurile Engie sau E.on, rezultate în urma privatizării Distrigaz Sud și Nord) sau un altul, intrat pe piață mai recent.
Totuși, schimbarea furnizorului nu presupune racordarea la o altă rețea de gaze sau de electricitate; pur și simplu clientul încheie un nou contract cu altcineva, continuă să consume la fel ca și înainte, iar mai departe plătește factura (mai mică, altfel schimbarea nu prea are sens) către noul furnizor.
Schimbarea furnizorului, de oricâte ori, nu costă nimic și se întâmplă în termen de cel mult trei săptămâni de la semnarea noului contract. Asta înseamnă că, dacă semnezi un contract nou acum, fie cu un nou furnizor fie cu cel actual, dar la un preț mult mai bun făcut exclusiv pentru „clienții care vor să plece”, poți să beneficiezi de o factură redusă începând cu luna februarie.
De asemenea, schimbarea este posibilă la fel de simplu și pentru asociațiile de proprietari!
Cum se procedează
În primul rând, verifică ultima factură. Dacă prețul per MWh de gaz (nu pe metru cub, care nu se mai folosește de mulți ani în scopul facturării!) este de ordinul a 115-120 de lei, înseamnă că plătești prea mult. Ofertele alternative sunt disponibile pe site-ul ANRE și încep de la aproximativ 100 de lei sau chiar mai puțin.
Atenție însă și dacă există, respectiv ce valoare are taxa fixă zilnică, așa-numitul „abonament”, care la un consum mic poate să răstoarne calculele pentru un an întreg.
Apoi, contactează noul furnizor pentru a încheia contractul. Dacă totul merge bine, în nu foarte multă vreme vei primi ultima factură „umflată”, respectiv pe prima la prețul nou.
Dar dacă gazul tot scump rămâne?
Dacă factura rămâne prea mare sau greu de suportat chiar și în noile condiții, ia în considerare dacă nu cumva e cazul să îți izolezi casa sau să faci o altă astfel de investiție pasivă în sistemul de încălzire.
Pe de altă parte, în baza unui proiect de lege intrat anul acesta în circuitul de aprobare, persoanele cu venituri mici (până la 810 lei de persoană în cazul familiei, respectiv 1.445 de lei în cazul persoanelor singure) ar urma să primească ajutoare de încălzire între 10% și 100% din valoarea facturii.
Potrivit unei statistici publicate săptămâna aceasta de Eurostat, un român din zece nu își permite să își încălzească locuința, față de unu din cinci în urmă cu zece ani, respectiv unu din trei la momentul aderării la Uniunea Europeană. Media UE este de 7% (1 din 14), însă România este depășită în acest clasament de Bulgaria (30,1%), Lituania (26,7%), Cipru (21,0%), Portugalia (18,9%), Grecia (17,9 %) şi chiar Italia (11,1%).
*** „Școala de bani” este o secțiune publicistică având ca temă educația financiară, finanțată de BCR, dar cu un conținut editorial independent. Aici veți putea citi informații proaspete, analize și sfaturi despre cum să vă gestionați bugetul, soluții de economisire și despre cum să luați cele mai bune decizii în ceea ce privesc veniturile și cheltuielile personale. Interacțiunea oamenilor cu banii e un lucru care se schimbă în permanență, iar informațiile despre cele mai bune practici mondiale, despre riscuri și tendințe ne pot influența viața în bine. BCR nu are niciun control asupra acestor articole, nu le vede înainte de publicare, ele sunt scrise independent de redacția Libertatea.
Foto: 123rf.com
