Cum erau urmăriți de Miliție și Securitate locuitorii din satele României. „Suspecții” filați de autorități erau grupaţi în două tabele: „A” şi „B”

Cum era format aparatul „operativ”

„Aparatul însărcinat cu supravegherea informativă a acestora era alcătuit, de obicei, dintr-un ofiţer de securitate şi subofiţerii postului de miliţie din comună. În funcţie de dimensiunea comunei, numărul de sate şi complexitatea problemelor, unul sau mai mulţi subofiţeri de miliție colaborau pe linie de securitate cu ofiţerul coordonator de la judeţ. 

În calitate de lucrător în cadrul Serviciului de Informaţii Interne, ofițerul de Securitate avea misiunea (pe lângă alte atribuţiuni) de a coordona activitatea informativă a subofiţerilor special desemnaţi de la postul de miliţie. 

Un ofiţer de Securitate răspundea de mai multe comune, astfel că acesta se afla doar ocazional în mijlocul obştii, legătura cu informatorii din reţea – localnici, fiind întreţinută de subofiţerii de la posturile de miliție”, se precizează într-un documentar pe această temă, realizat de cercetători de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Ce însemnau grupa „A” și grupa „B”

„Suspecţii” principali din comune și sate, aflaţi în baza de lucru a Securității județene, erau grupaţi în două tabele: A şi B. În tabelul „A” erau trecute persoane care au avut activitate politică sau au activat în diverse structuri ale statului înainte de 1947. 

În tabelul „B” figurau persoanele considerate pretabile la fapte ce puteau aduce atingere securităţii statului comunist: protestatari, oameni nemulțumiți, persoane care audiau şi comentau ştirile transmise de posturile de radio străine, naţionalişti-iredentişti etc. Exista și un tabel „C”, unde se descriau locuri, obiective sau medii aflate în atenția Securității. 

„Unul dintre principalele obiective ale organelor de securitate era cunoaşterea stării de spirit a populaţiei. Informaţiile culese erau aduse periodic la cunoştinţa organelor de partid locale și centrale, prin intermediul unor buletine informative. Locuitorii satelor se confruntau cu numeroase lipsuri, cu dificultăţi de aprovizionare sau de organizare a activităţii de producţie”, se afirmă în documentar. 

Ultimii ani ai comunismului au fost marcați de cele mai mari lipsuri cu care s-au confruntat românii: magazinele erau aproape goale, alimentele se vindeau exclusiv pe cartelă, energia electrică și gazele naturale erau furnizate cu mari întreruperi. Oamenii din mediul rural au fost ceva mai norocoși, pentru că aveau posibilitatea să cultive pământul, ceea ce le oferea o anumită independență din punct de vedere alimentar. 

„Problemele, mai bine spus lipsurile, au devenit o constantă în viaţa cotidiană a locuitorilor din mediul rural. Lipsa produselor alimentare de bază ulei, zahăr, orez de pe rafturile magazinelor săteşti, lipsa petrolului lampant se adăugau la lipsa electricităţii sau la lipsa de combustibili alocaţi încălzirii unităţilor de învăţământ. Organizarea defectuoasă a transportului, lipsa mijloacelor de transport provocau comentarii în rândul navetiştilor, atât muncitori preocupaţi să ajungă la serviciu, cât şi în rândul şcolarilor şi profesorilor care nu se puteau baza pe transportul în comun pentru a ajunge la şcoală. 

Activitățile principale în cadrul comunelor, creșterea animalelor şi cultivarea plantelor erau de asemenea afectate. Problemele existau, practic, peste tot: furajarea animalelor, problemele cu adăpostirea lor – lipsa construcţiilor necesare (grajduri, saivane, instalaţii de asigurare a apei, întârzierile permanente la lucrările agricole. Toate aceste nemulțumiri curente se constituiau în materiale informative destinate conducerii de partid”, se mai precizează în documentarul celor de la CNSAS.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Nemulțumiri într-o comună din Satu Mare

Cercetătorii de la CNSAS prezintă și un studiu de caz, respectiv situația din comuna Păulești, județul Satu Mare, din perioada 1987 – 1988. Unul dintre puținele avantaje ale comunei din nord-vestul țării era apropierea de frontiera cu Ungaria. Acest lucru oferea localnicilor posibilitatea obținerii permisului de mic trafic de frontieră, un privilegiu de care se bucurau foarte puțini cetățeni români la acea vreme. 

Cu toate acestea, rapoartele periodice întocmite de milițieni relatau nemulțumirile oamenilor. 

„În cadrul com. Păuleşti starea de spirit a populaţiei în general este corespunzătoare, cu excepţia faptului că se comentează negativ pe marginea întreruperilor energiei electrice, cu precădere seara de la orele 19, timp în care navetiştii cât şi membrii cooperatori se declară nemulţumiţi deoarece pe când ajung la domiciliu să-şi rezolve probleme din gospodăria proprie, verificarea copiilor cum şi-au pregătit temele pentru şcoală, se întrerupe energia electrică şi nu pot să-şi desfăşoare aceste activităţi”, se afirma într-un buletin informativ, din noiembrie 1988. 

Aceste documente secrete erau transmise de Postul de Miliție Păulești către Inspectoratul Județean Satu Mare. „Aspecte de nemulțumiri în rândul populației au fost semnalate cu privire la produsele alimentare supuse raționalizării, care sunt în cantități mici, în special ulei, zahăr și în special la orez, unde cantitatea este sub 100 gr. de persoană iar lucrătorii din comerț comentează că întâmpină greutăți la distribuirea acesteia”, se susținea într-un alt buletin informativ al milițienilor din comună, din 23 octombrie 1989, cu două luni înainte de Revoluție. 

Locuitorii de aici mai erau nemulțumiți și pentru că micul trafic de frontieră a fost strict restricționat în ultimii ani, din cauza evadărilor din ce în ce mai dese ale cetățenilor români din „raiul comunist”. Fuga peste graniță era singura metodă rapidă prin care oamenii aveau acces la speranța într-o viață mai bună, iar granița cu Ungaria era cea mai permeabilă pentru cei care visau la o viață mai bună. Astfel, apropierea localității Păulești de vama Petea a condus la o sporire a atenției Securității în privința „evaziunii”, cum era numită oficial trecerea clandestină a frontierei. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 1

„Prelucrați” de oamenii Securității

„În cadrul comunei sunt comentarii că se vor retrage permisele de mic trafic din cauza că rămân mulți cetățeni din România în R.P. Ungară. De asemenea, se discută la sistematizarea localităților comentând unii cetățeni că le este frică că vor fi demolați, în special din satele aparținătoare comunei și că vor fi mutați la blocuri”, se mai afirma într-un raport similar, din 11 martie 1988. 

În realitate, permisele de trecere a frontierei nu erau retrase, așa cum circulau zvonurile, însă localnicii care le dețineau erau prelucrați „contra-informativ”, la momentul la care primeau aceste documente, de către oamenii Securității, care, cu această ocazie, culegeau informații.  

„Prelucrarea” presupunea, în primul rând, transmiterea riscurilor cu care s-ar putea confrunta cetățenii și familiile acestora, dacă alegeau să rămână în Ungaria. Astfel, dintr-o altă informare a Postului de Miliție Păulești aflăm că în două zile din luna septembrie, anul 1987, au fost „prelucrate” un număr de 57 de persoane care au primit permise de trecere a frontierei. La rândul lor, și autoritățile maghiare își „prelucrau” cetățenii, cărora le transmiteau să se poarte frumos cu românii și să îi ajute pe cei care nu mai doreau să se întoarcă în România.

„Din informațiile primite de la relația operativă MF, rezultă că în urma unei călătorii efectuate cu micul trafic în R.P. Ungaria, a aflat de la niște cetățeni că s-a prelucrat în întreprinderi cu cetățeni ca să se comporte frumos cu cetățeni din România, iar dacă unii doresc să se stabilească în R.P. Ungaria să li se ofere condiții, dar cu precădere cetățeni de naționalitate română. De asemenea, s-a semnalat că la organele vamale maghiare au trecut fără a fi controlați”, se susținea în documentul citat. 

În plus, o sursă de informare le-a relatat milițienilor că la un restaurant din Ungaria, aflat într-o localitate din apropierea frontierei, erau puse etichete pentru reclame la diferite produse, atât în limba maghiară, cât și în limba română. 

„În fapt, nicio informare prin aceste buletine informative nu producea vreun efect real. Problemele rămâneau nerezolvate fiindcă erau sistemice și insolvabile. Ba chiar se înmulțeau și se agravau. Doar supravegherea Securității creștea și se diversifica, dar era la fel de neproductivă ca economia”, se mai afirmă în documentarul CNSAS.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.