Cum se face educație în Estonia, cea mai digitalizată țară din lume. Copiii învață la grădiniță cum funcționează roboții
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Victor Guzun, un moldovean aflat de 14 ani în Estonia și tatăl unui băiețel de șase ani, a făcut pentru Școala 9 o analiză a sistemului de învățământ din cea mai digitalizată țară din lume, potrivit revistei Wired.
Cuprins:
Victor Guzun este de 14 ani în Estonia. A ajuns acolo cu o bursă a Ambasadei Finlandei pentru a face cursuri de diplomație în Tallinn și apoi a fost o perioadă și ambasadorul Republicii Moldova în micuța țară ex-sovietică. Îndrăgostit de țara de adopție, Guzun (foto) a decis să rămână în Estonia împreună cu familia, scrie Școala 9.
Acum este profesor invitat la Universitatea din Tallinn, unde predă E-governance (guvernare electronică) și în paralel are și o mică afacere cu vinuri moldovenești.
Are un băiat de șase ani la grădiniță și prin el a putut să vadă beneficiile sistemului educațional într-o țară care, deși are doar 1,3 milioane de locuitori, cam cât trei județe românești, s-a remarcat la nivel internațional la multe capitole care încep cu „cel mai”.
Estonia are cele mai bune rezultate la testările PISA din Europa, surclasând-o pe vecina sa Finlanda, de la care a învățat, de altfel, cum să reformeze sistemul.
Iată-i povestea!
Părinții pot lua decizii în viața școlii
„Băiețelul meu este în ultimul an la grădiniță. Aici, copiii merg de la 18 luni până la 7 ani. Eu nu țin minte să fi învățat ceva sistemic când eram la grădiniță. Țin minte că noi mergeam acolo fiindcă părinții erau ocupați și noi trebuia să stăm undeva. Nu-mi amintesc nici să fi plecat vreodată din grădiniță. Aici lucrurile sunt total diferite.
Noi ne putem trezi că copiii noștri sunt, de fapt, la 20 de kilometri, undeva la un muzeu, poate merg în pădure cu un cercetător care îi învață cum să deosebească urmele de animale sau sunt pe malul mării și studiază cum s-au format marea și nisipul. Pentru că ideea care stă la bază este că ei trebuie să înțeleagă unde trăiesc.
Grădinița e la 200 de metri de noi, uneori îi văd că trec pe aici, în veste galbene și pleacă undeva. Când copilul meu avea 3 ani, noi am fost chemați la «ziua taților» ca să învățăm împreună cu copiii cum să creăm filme de desene animate. Toate grădinițele din Estonia, inclusiv grupa copilului meu, au niște sisteme de roboți care îi învață cum funcționează roboții.
Cam 80-90% dintre copii frecventează și cursuri opționale. Al nostru merge la engleză. Toți părinții suntem membri ai consiliului grădiniței și la fel este și la școală. Părinții au posibilitatea de a influența deciziile școlii, cum ar fi curriculumul sau alte detalii tehnice pe care le observăm: dacă e prea puțin spațiu, dacă ei călătoresc prea puțin sau mâncarea nu e potrivită, putem să spunem și să și schimbăm lucrurile.
Școala online, dinainte de pandemie
Există grădinița electronică de 15 ani, nu doar din pandemie. Primul lucru pe care îl fac profesorii dimineața este să înregistreze copilul în sistemul electronic. Eu pot să văd online ce se întâmplă astăzi, știu când se culcă și se trezește, știu ce mănâncă, știu dacă meniul are sau nu fructe, lapte, carne. Totul e acolo.
Ideea de a face școală online a pornit acum mulți ani tot de la piața muncii. În ministere, în instituții de stat care nu au regim strict, cum e școala care începe la 8, nu există un grafic de lucru propriu-zis.
La un moment dat, ministrul de externe estonian mi-a spus: «Eu nu pot să le zic angajaților mei să vină la 8. Eu am trei copii și știu cum e. Dacă îți duci copilul la 7.30 la școală e un stres pentru tine că nu ajungi la muncă. Eu vreau ca angajații mei să nu aibă ideea că sunt conectați la ore de lucru, ci la eficiența lucrurilor pe care le fac.» De aici și ideea de a fi trimiși să lucreze de acasă, să stea lângă familie și elevii să învețe online.
Noi la grădiniță putem duce copilul de la 7 dimineața la 7 seara. Avem această flexibilitate. Școlile s-au închis în pandemie, s-a închis tot, dar niciodată grădinițele, nicio zi. Noi am decis să nu-l ducem două luni, dar a fost decizia noastră.
Toate școlile sunt la fel
Urmează să alegem școala pentru băiatul nostru. Avem trei școli pe listă. Toți părinții pot alege din trei școli arondate. În cazul nostru, una nu are bazin full, de 25 de metri, dar copiii pot merge la bazin pentru că se face contract cu un spa local, pe cheltuiala municipalității. Dacă o școală nu-ți oferă tot spectrul, nu e problema elevului sau părintelui, ci a municipalității.
La o școală există un singur stadion, dar la școala de la doi kilometri distanță sunt trei stadioane. Au și trasee prin copaci, pârtie de schi megadotată. Ideea este ca niciun copil nu trebuie să aibă senzația că este exclus și că cineva are acces la servicii educaționale mai bune decât el.
Dacă luăm rezultatele testelor PISA, nu găsim deosebiri între cele mai bune școli din Tallinn și cele mai bune școli din sudul Estoniei sau din zonele unde se vorbește rusa, suedeza sau ucraineana. Penetrarea sistemului educațional este peste tot la fel. Există acest concept că cea mai bună școală din Estonia pentru copilul tău este școala de lângă casa ta, grădinița de lângă casa ta și universitatea de lângă casa ta. Doar 10% dintre școli sunt private, la noi nu sunt la modă școlile private. Cele mai trendy școli de aici sunt tot de stat”.
Articolul complet, pe Școala 9.
