Dan Chişu: „Țiriac suna la poartă şi mă-ntreba dacă s-au făcut roşiile!”

„Acum mă sună mai rar acum, Ţiriac. De obicei suna aici, la poartă, şi mă întreba dacă s-au făcut roşiile din grădină”, povesteşte Dan Chişu într-un interviu acordat pentru site-ul kamikazeonline.ro.

Foamea din tinereţea pariziană, la 28 de ani

Totuşi, regizorul n-a dus-o toată viaţa aşa de bine: „La Paris, un prieten mi-a împrumutat o saltea şi mi-a dat adresa unei doamne care putea să închirieze o cameră de bonă. O cameră de bonă, sub acoperişul clădirii, de 4 metri pătraţi, cu un pat mare. Mi-era foame. Am avut o perioadă în care îmi mai rămăseseră foarte puţini bani şi mâncam un sandviş la ora 4. Dacă mâncam prea devreme, mi se făcea prea foame. Dacă mâncam sandvişul la patru, rămâneam cu o foame îndeajuns de acceptabilă ca să mă pot culca.

Cu ultimii bani, m-am angajat la IBM, cu un salariu enorm, de 9.000 de franci. Apoi mi-am găsit de lucru la Nouvelle Frontière, o mare companie, poate cel mai mare transportor din Franţa. În 1988 l-am cunoscut pe Țiriac. Am renunţat la Nouvelle Frontière şi m-a luat în echipa care organiza turneele de tenis.”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE