De ce se cred unii superiori? Psihologul Libertatea explică ce sunt complexele și cum se manifestă

Să spui despre o persoană că este complexată reprezintă în ziua de azi o denigrare și un atac la persoană. Din punct de vedere psihologic însă, complexele nu au valențe negative sau pozitive, ci sunt privite ca trăsături ori caracteristici de comportament, atitudine și personalitate.

Termenul de „complex” a fost introdus în literatura de specialitate în anul 1898 de profesorul german de psihiatrie Theodor Ziehen, iar Carl Gustav Jung și Sigmund Freud l-au făcut cunoscut la scară internațională. Jung a vrut chiar, la un moment dat, să denumească sistemul său psihologic „Psihologia complexelor”, în loc de „Psihologie analitică”.

Există două abordări ale noțiunii de complex: clasică și modernă

Pe la 1900, când Freud și Jung puneau fundația teoretică a psihologiei moderne, termenul de complex făcea referire la modul particular în care funcționa inconștientul unei persoane. Aceasta este abordarea clasică a termenului. Cu alte cuvinte, un complex reprezenta o serie de emoții, percepții, convingeri sau reacții instinctuale specifice inconștientului colectiv, adică psihicului întregii specii umane. Aceste complexe, susținea Jung atunci, se transmit în mod arhetipal de la predecesori la succesori, adică fiecare om moștenește experiențele inconștiente ale întregii omeniri. La fel cum animalele au din născare instincte de supraviețuire.

Complexele clasice au primit numele unor personaje din mitologia greacă tocmai pentru că ele portretizau modele de comportament specifice oamenilor. Le erau atribuite zeilor trăiri omenești ancestrale, precum invidia, gelozia, iubirea, ura, răzbunarea, vanitatea, narcisismul, dorința sexuală, duplicitatea și multe altele. Așa au apărut în literatura de specialitate complexe precum cel al lui Oedip, Adonis, Electra, Fedra, Clitemnestra, Medusa ori Ofelia.

Pe lângă acestea, mai există complexe denumite după personaje marcante din literatura internațională, precum Don Juan, Cenușăreasa, Cleopatra, Napoleon, Superman și altele. Toate fac referire ca trăsături de personalitate portretizate de fiecare personaj și aplicabile oricui. De exemplu, complexul Adonis se referă la o preocupare exagerată față de aspectul fizic, complexul Oedip se referă la pornirile sexuale și la gelozie, complexul Don Juan este specific bărbaților care nu pot menține o relație de durată și tind să-și caute mereu alte partenere. Toate aceste complexe sunt percepute ca trăsături inconștiente de personalitate.

Abordarea modernă a termenului de complex psihologic se referă mai puțin la denumiri preluate din mitologie sau literatură și face referire explicit la mai mulți factori psiho-sociali care converg spre a determina un anume tip de comportament sau atitudine. Un complex este precum o ploaie de gânduri, percepții, convingeri, acțiuni care devin parțial conștiente și influențează viziunea despre viață a acelei persoane. Cel mai frecvent întâlnite complexe psihologice moderne sunt cele de superioritate și de inferioritate. Acestea au fost abordate științific pentru prima oară de Alfred Adler.

Complexul de superioritate

Complexul de superioritate se referă la o imagine de sine bazată pe supremația persoanei respective față de cei din jur. Din punct de vedere psihologic, este o autovalorizare exagerată și o negare a calităților sau meritelor altor persoane. Cel care suferă de un complex de superioritate are un comportamentul arogant, jignitor sau denigrator față de cei cu care vine în contact și pe care îi percepe ca fiindu-i inferiori.

Viața persoanelor cu complex de superioritate devine chinuitoare prin tendința de a căuta perfecțiunea și de a o menține. Aceste persoane nu pot coborî de pe piedestalul perfecțiunii pentru a experimenta viața în imperfecțiunea ei, iar această incapacitate este foarte mare consumatoare de energie. Nu pot merge cu o mașină care nu este de lux, nu pot locui intr-o casă care nu costă enorm, nu se pot îmbrăca cu haine care nu sunt de firmă, nu participă la evenimente sociale pe motiv că le percep ca fiind banale, nu se implică în interacțiuni de zi cu zi, iar în timp ajung să se desocializeze.

Complexul de superioritate este un mecanism psihologic văzut de specialiști ca o contrapondere și o compensare a unui complex de inferioritate. E ca și cum ai încerca să-ți ascunzi sentimentele de inferioritate proiectând social superioritatea.

Complexul de inferioritate

Complexul psihologic de inferioritate face referire la un sentiment adânc înrădăcinat în structura personalității, cel al inferiorității. Este vorba de sentimentul că nu ești pe picior de egalitate cu restul oamenilor, că nu meriți să ai succes, că ai carențe și deficiențe insurmontabile.

Persoanele cu complex de inferioritate se subapreciază, devin autocritice, refuză aprecierile din partea celorlalți și sunt foarte sensibile la critici. Uneori, pot supracompensa inferioritatea și pot avea dezechilibre de comportament, trecând în extrema celalată, a complexului de superioritate. Este un complex cu deficit de adaptare, care influențează atitudinea, comportamentul și gradul de inserare socială.

Ce se poate face?

Complexele sunt bazate pe convingeri adânc înrădăcinate și tind să devină un mod de viață. Conștientizarea lor este primul pas către ameliorare. Cunoașterea de sine și cunoașterea naturii umane duce la echilibrarea complexelor, atât de superioritate, cât și de inferioritate. Această echilibrare se poate face atât prin propriile forțe, cât și sub îndrumarea unui specialist psihoterapeut.

Ideea de bază este ca aceste complexe să nu interacționeze în mod flagrant cu posibilitatea de a avea o viață mulțumitoare și echilibrată. Predispoziția ereditară la un complex poate să nu dispară niciodată în totalitate, dar, prin educație, dar poți avea o viață fructuoasă fără ca manifestările complexului să fie evidente sau determinante.

Psiholog Cezar Laurențiu Cioc, specialistul Libertatea

Foto principală: 123rf.com

Social-democrație în sectorul 1: Primăria evacuează asistații pentru a face bazin olimpic la Colegiul Media. Răspunsul unui administrator din primărie: «Nu poți să prăjești pește, iar copiii ăia să învețe matematică!»

VIDEO/ Primarul norvegian al comunei cu 400 de români de la Cercul Polar: „Nu e un lucru bun pentru România, dar pe mine mă bucură dacă oamenii se stabilesc aici!”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE