Detaliul ținut secret timp de 160 de ani, într-un tablou pictat de Paul Cézanne

Pentru o lucrare de artă care datează din 1865, apariția unor crăpături mici nu a fost o surpriză, însă dispunerea acestora era neobișnuită, în două porțiuni ale picturii.

Mai mult, crăpăturile păreau să ascundă dedesubt sclipiri de alb, în contrast cu paleta tulburătoare a așa-numitei perioade „întunecate” a pictorului francez.

„M-am gândit că ar putea fi ceva dedesubt la care ar trebui să ne uităm”, a spus Urry într-un interviu video.

„Încercam să-mi dau seama ce naiba erau… apoi am întors-o (la 90 de grade)”, și-a amintit ea. „Eram singură, dar cred că am spus «wow» cu voce tare”.

Când scanarea a fost rotită vertical, a apărut o imagine a unui bărbat, ochii, linia părului și umerii săi apărând ca niște pete întunecate. Având în vedere poziția corpului, Urry și colegii ei din muzeu cred că este Cézanne însuși.

El Museo de Arte de Cincinnati hizo un descubrimiento alucinante. Tras un chequeo de rutina a la pieza „Still Life with Bread and Eggs” (1865) de Cézanne, Serena Urry, conservadora de la institución, descubrió un autorretrato oculto. pic.twitter.com/7sdPjrHWY0

— The Walk (@thewalk_mx) December 18, 2022

„Cred că părerea tuturor este că este un autoportret… A pozat ca într-un autoportret: cu alte cuvinte, se uită la noi, dar corpul lui este întors.

„Dacă ar fi portretul altcuiva decât el, probabil că ar fi complet frontal”, a adăugat ea.

„Suntem la începutul procesului de descoperire a cât mai mult posibil despre portret”, a declarat Peter Jonathan Bell, curatorul muzeului de picturi, sculpturi și desene europene.

„Acest lucru va include colaborarea cu experții Cézanne din întreaga lume pentru a identifica personajul și efectuarea unor analize imagistice și tehnice suplimentare pentru a ne ajuta să înțelegem cum ar fi arătat portretul și cum a fost realizat.

Făcând parte din colecția Muzeului de Artă din Cincinnati din 1955, „Natura moartă cu pâine și ouă” a fost pictată într-un stil realist, inspirat de perioadele baroc spaniol și flamand, pe care Cézanne l-a adoptat la începutul carierei sale.

Mai târziu, a dezvoltat o estetică mai colorată sub îndrumarea pictorului impresionist Camille Pissarro, înainte de a conduce stilul mai structurat al mișcării postimpresioniste.

O altă posibilitate, a aventurat Urry, este că pictorul s-a simțit brusc inspirat și „avea nevoie de o pânză” – o teorie susținută de faptul că pare să nu fi îndepărtat multă vopsea înainte de a începe lucrul.

„Este destul de clar că nu l-a răzuit”, a explicat Urry.

Rămân multe alte întrebări, inclusiv despre culorile pe care le folosea Cézanne și cât de complet a fost portretul său original.

Experții muzeului speră să analizeze pictura folosind procese avansate de scanare, cum ar fi imagistica multispectrală, care ar putea dezvălui pensulația de sub pictură, prin evaluarea texturilor invizibile pentru ochiul uman.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE