Dezbaterea din SUA privind bombardarea Iranului readuce în memorie suferința războiului din Irak. Umbra eșecului serviciilor secrete de acum două decenii planează asupra lui Donald Trump
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 2016, Donald Trump a calificat invazia Irakului drept „o greșeală uriașă”, rezultatul unui act deliberat de înșelăciune din partea serviciilor secrete americane. „Au mințit!”, a declarat el în timpul unei dezbateri din cadrul primarilor republicani din februarie acel an. „Au spus că există arme de distrugere în masă. Nu existau. Și știau că nu există”. Acum, Trump se află la Casa Albă, cântărind intervenția militară într-un război care are paralele înfiorătoare cu Operațiunea Iraqi Freedom - o campanie pe care el a calificat-o drept o risipă de două trilioane de dolari.
Opinie de Guy Chazan (New York)
Atunci, ca și acum, motivul invocat pentru război este oprirea unei țări să dezvolte arme nucleare și, astfel, eliminarea unei amenințări existențiale la adresa unuia dintre cei mai apropiați aliați ai Americii - Israelul. Atunci, ca și acum, unii au îndoieli că amenințarea cu arme de distrugere în masă este reală. „Informațiile sugerează că, deși Iranul are un program nuclear, nu a urmărit înarmarea”, a declarat Rosemary Kelanic, directoarea programului pentru Orientul Mijlociu al think-tank-ului Defense Priorities. Unii au mers și mai departe. Tucker Carlson, personalitate media de dreapta care se opune cu vehemență oricărei implicări a SUA într-un alt război din Orientul Mijlociu, a declarat că sugestia că Iranul este aproape de a construi o bombă nucleară este o „minciună” răspândită de susținătorii de lungă dată ai schimbării regimului de la Teheran. „De fapt, nu există nicio informație credibilă care să sugereze că Iranul este pe cale să construiască o bombă sau că are astfel de planuri. Niciuna”, a scris el pe X. „Dacă guvernul SUA ar ști că Iranul este la câteva săptămâni de a intra în posesia unei arme nucleare, am fi deja în război”.
Criticii grabei de a intra în război citează cea mai recentă evaluare anuală a amenințărilor realizată de serviciile secrete americane, prezentată Congresului în martie de către directorul serviciilor secrete naționale, Tulsi Gabbard, fost democrat și sceptic în privința intervențiilor militare în străinătate. Deși a recunoscut că stocul de uraniu îmbogățit al Iranului se află la cel mai înalt nivel, ea a insistat că Teheranul nu construiește o bombă atomică. Trump a respins însă această evaluare. „Nu mă interesează ce a spus”, a declarat marți, când a fost întrebat despre opinia lui Gabbard. În ceea ce îl privește, Iranul era „foarte aproape” de a avea o armă nucleară.
Trump nu este singurul sceptic în privința evaluării amenințării din 2025. „Este extrem de nechibzuit”, a declarat Elliott Abrams, un personaj cu greutate al politicii externe, care a ocupat funcția de reprezentant special al SUA pentru Iran și Venezuela în timpul primului mandat al lui Trump. „Nicio țară nu a îmbogățit vreodată uraniu până la o puritate de 60% (așa cum a făcut Iranul) fără să construiască arme nucleare”. El a menționat, de asemenea, îngrijorările exprimate recent de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), organismul de supraveghere nucleară al ONU, cu privire la eșecul Iranului de a coopera în mod adecvat cu inspectorii săi. AIEA a declarat recent că Republica Islamică a încălcat obligațiile sale de neproliferare pentru prima dată în aproape 20 de ani.
David Petraeus, generalul în rezervă și fost director al CIA, care a luptat în Irak și a condus Comandamentul Central al SUA, a declarat că este clar că Teheranul este „îngrijorător de aproape” de a putea construi o bombă nucleară. „Mai aproape ca niciodată”, a spus el, chiar dacă conducerea țării ar putea să nu fi decis să construiască una. „Am spus întotdeauna că nu le vom permite să aibă arme nucleare și credem că vom ști dacă vor îmbogăți uraniu până la gradul necesar pentru fabricarea armelor”, a declarat el pentru Financial Times. „Dar nu poți să te bazezi pe ipoteze optimiste. Trebuie să te pregătești pentru cel mai rău scenariu”.
Alții au o opinie similară. Suzanne Maloney, fostă consilieră a Departamentului de Stat al SUA pentru politica iraniană, a declarat: „De la începutul acestei crize, care datează din 2002, ceea ce a construit Iranul în materie de îmbogățire la scară industrială are toate caracteristicile unui program destinat scopurilor militare, nu infrastructurii civile și producției de energie”. Cu toate acestea, insistența lui Trump că Teheranul era „la câteva săptămâni” de a achiziționa o armă nucleară a surprins experții din regiune. Maloney a declarat: „Ce mă îngrijorează... este că președintele a sărit cu câteva pași înaintea faptelor cunoscute și a tras o concluzie care nu este nerezonabilă, dar care nu este susținută de informațiile serviciilor secrete”. Această impresie a fost accentuată de modul informal în care se elaborează politica în administrația Trump. „Președintele pare să ia decizii bazate pe instinctul său, mai degrabă decât pe cele mai bune sfaturi ale consilierilor informați”, a spus ea.
Unii analiști se tem că Trump este prea susceptibil la influența lui Benjamin Netanyahu, prim-ministrul israelian, care a insistat că Iranul are un plan secret de a transforma uraniul în arme. Scepticii se întreabă, de asemenea, dacă președintele a evaluat corect starea de spirit a alegătorilor americani, mulți dintre aceștia susținând promisiunea sa de a pune capăt „războaielor fără sfârșit” ale Americii. „Războaiele din Irak și Afganistan sunt cu siguranță exemple de avertisment”, a spus Petraeus. Dezbaterea despre presupusul program de arme de distrugere în masă al Irakului a avut loc la doar doi ani după atacurile din 11 septembrie, când americanii erau mai uniți în fața necesității de a riposta împotriva dușmanilor țării.
Opinia cu privire la înțelepciunea angajamentelor militare în străinătate este mai divizată în prezent. Kelanic, de la Defense Priorities, a declarat că președintele de atunci, George W. Bush, „s-a adresat poporului american timp de 18 luni pentru a justifica războiul și a solicitat autorizarea Congresului. Marea diferență acum este doar viteza cu care se desfășoară totul”. Această aparentă grabă de a recurge la acțiuni militare a scos la iveală și tensiunile persistente dintre Trump și susținătorii mai izolaționiști din tabăra MAGA, printre care se numără și Carlson. Unii fani ai președintelui l-au acuzat că și-a trădat principiile „America First” (America pe primul loc), apropiindu-se periculos de politica externă „neoconservatoare” de odinioară, bazată pe sprijinul necondiționat pentru Israel, pe schimbarea regimurilor din țările ostile și pe acțiuni unilaterale pe scena internațională pentru a apăra interesele strategice ale SUA.
Tensiunile au izbucnit în interviul viral al lui Carlson din această săptămână cu Ted Cruz, senatorul republican și susținător al lui Trump, care a declarat că SUA trebuie să sprijine Israelul în războiul său cu Iranul. „Vreau să împiedic un nebun care vrea să ne omoare să obțină arme nucleare care ar putea ucide milioane de americani”, i-a declarat Cruz lui Carlson. „Tu spui că nu vezi cum asta ar putea beneficia Americii. Este bizar... izolaționism”. Carlson a răspuns batjocorind competențele lui Cruz în materie de politică externă și a spus că acesta „nu știe nimic despre țara al cărei guvern dorește să îl răstoarne”. În timp ce unii membri ai coaliției pro-Trump sunt sceptici cu privire la schimbarea de direcție a președintelui în privința Iranului, alții au afirmat că este greșit să se sugereze că acesta a devenit brusc neoconservator. „Dacă ne întoarcem în timp cu aproape exact 10 ani, la 6 iunie 2015, când a coborât scara rulantă și și-a anunțat candidatura... a spus că Iranul nu poate avea arme nucleare”, a declarat Abrams, el însuși considerat unul dintre principalii neoconservatori ai erei Bush. „A fost complet consecvent în această privință”.
