Dezvăluirile unui sanitar rus despre brutalitatea trupelor Moscovei: „Groapa” era cea mai extremă formă de pedeapsă pe front
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alexei Jiliaev, un specialist IT în vârstă de 39 de ani dintr-o suburbie a Sankt Petersburg, a luat o decizie crucială în noiembrie 2023. Opunându-se invaziei Rusiei în Ucraina, s-a înrolat ca sanitar în armata rusă, crezând că poate salva vieți pe câmpul de luptă. Potrivit The Moscow Times, un an mai târziu, deziluzionat de condițiile și inutilitatea muncii sale, Jiliaev a dezertat și acum trăiește în Franța, unde așteaptă azil politic.
Cuprins:
Povestea lui Jiliaev dezvăluie ororile cu care se confruntă atât soldații, cât și civilii în războiul Moscovei care durează de aproape trei ani, precum și brutalitatea armatei ruse.
Înrolarea și experiența pe front
Jiliaev a semnat contractul de înrolare pe 20 noiembrie 2023, după ce a văzut valuri de soldați răniți la gara Moskovski din Sankt Petersburg. A fost trimis la un centru de instruire lângă Voronej și apoi pe linia frontului în regiunea Luhansk din Ucraina.
„Totul era distrus. Oamenii care au rămas lucrau în piețe și garaje. Nu mai rămăsese nimic - nici industrie, nici locuri de muncă”, a declarat el pentru The Moscow Times.
Jiliaev a fost însărcinat cu evacuarea răniților și morților de pe câmpul de luptă în fiecare zi.
Video: Depozit de țiței din Regiunea Voronej, lovit de drone kamikaze rusești Sursa: Telgram
Brutalitatea și arbitrariul pedepselor
Pedepsele în armata rusă erau brutale și arbitrare. „Groapa”, o zonă de detenție improvizată, era cea mai extremă formă de pedeapsă.
„În Mojniakovka, un locotenent a fost aruncat în „groapă” și lăsat să-și piardă ambele picioare din cauza degerăturilor pentru că ofițerul nu-l plăcea", a spus Jiliaev.
„Douăzeci de prizonieri din „groapă” primeau câteva pâini și 1,5 litri de apă pentru întreaga zi, în timpul căreia erau forțați să facă muncă fizică grea, fiind abuzați atât fizic, cât și psihologic. Unii au fost forțați să intre în unități de asalt - în esență, escadroane ale morții cu o rată de supraviețuire aproape zero”, a declarat acesta.
„Deși Constituția susține că teritoriile ocupate sunt rusești, nimeni nu este protejat de nicio lege aici. Comandanții pot face ce doresc”, a spus Jilaiev, iar prizonierii de război și civilii ucraineni sunt deosebit de vulnerabili.
Atacuri sinucigașe vs utilizarea dronelor
Jiliaev a fost șocat de dependența armatei ruse de „atacurile cu carne de tun” - trimiterea de valuri de soldați slab echipați pentru a lua cu asalt poziții fortificate.
„Dintr-un grup de asalt de 15 oameni doar trei dacă se întorceau în viață. În medie, evacuam aproximativ șapte cadavre rusești și unul sau două ucrainene”, a spus el.
În contrast, Ucraina trimite roiuri de drone în loc de oameni.
„Există roiuri de drone ucrainene, uneori cinci per soldat rus pe linia frontului”, a adăugat Jiliaev.
Violența împotriva civililor și prizonierilor
Jiliaev a fost martor la violențe împotriva civililor și prizonierilor de război ucraineni. El a relatat un incident șocant în care o femeie civilă a fost împușcată la un punct de control.
„Am fost chemați la un punct de control. O fată zăcea la pământ prăbușită de pe ATV-ul ei. Fusese împușcată de atâtea ori… nu mai era nicio șansă să o salvăm”, a spus el fiind și mai zguduit de reacția criminalului.
„Am alergat la paznicul care a făcut-o pentru a-l bate, dar comanda era deja acolo. A tras o jumătate de încărcător și a avut îndrăzneala să spună că a tras de două ori - ca avertisment și pentru a ucide. Apoi, când colegul meu chirurg Matvei l-a întrebat „De ce?!”, trăgătorul a ridicat din umeri și a spus: „Și cu ea cum rămâne?”. Asta a spus el după ce a ucis o ființă umană. Superiorul său … nu l-a pedepsit niciodată”.
Dezertor și solicitant de azil
După luni de zile în care a fost martor la vărsarea de sânge, moarte și suferință, Jiliaev a devenit tot mai convins că eforturile sale de a ajuta oamenii erau zadarnice.
În august 2024, folosind o permisie acordată de comandantul său, a călătorit înapoi în Rusia. După o scurtă ședere acasă în Sankt Petersburg, a zburat în Belarus, de unde a contactat grupul Idite Lesom care l-a ajutat să ajungă în Franța.
Astăzi, se confruntă cu noi anxietăți rezultate din PTSD, dar rămâne mândru de acțiunile sale ca sanitar.
„Am salvat vieți, multe dintre ele. Și cred că asta valorează ceva”, a concluzionat Jiliaev.
