DOCUMENT. Societatea ATI din România a semnat un protocol pentru terapia cu ozon la “pacienții critici” de COVID-19. În SUA, procurorii îi pun sub acuzare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea dă publicității un protocol de colaborare semnat de Dorel Săndesc, președintele Asociației medicilor ATI din România, de profesorul Șerban-Ion Bubenek, reprezentant și el al medicilor ATI, și de Ștefan Tiron, președintele Societății Științifice Române de Oxigen Ozono Terapie, prin care părțile susțin că vor trata bolnavii de COVID-19 cu ”ozonoterapia intravenoasă”.
Cuprins:
- Confirmarea din Italia
- Unde este adevărul?
- La nivelul solului, ozonul este considerat un poluant periculos
- Rezultatele sale ca tratament antiviral pot astfel să difere foarte mult în practică
- În contextul COVID-19, utilizările dovedite ale ozonului în acest moment par a fi doar acelea de dezinfectant direct
- Un jurnalist de știință oferă date despre un tratament pe care România vrea să-l aplice, dar care este privit cu mare circumspecție sau chiar cu opoziție în alte țări
Pe 14 aprilie 2020, trei medici români au semnat un protocol.
Protocolul este parafat ”în scopul aplicării ozonoterapiei intravenoase (OTIV) (tehnica ”major hemotherapy”) în regim off-label compasional, în tratamentul pacienților critici cu boală COVID-19 din secțiile ATI din România”.
Dintre cei trei semnatari, doi sunt foarte cunoscuți și au funcții de management: dr. Șerban Bubenek, directorul Institutului Inimii din București, și dr. Dorel Săndesc, șeful ATI de la Spitalul Județean din Timișoara.
Al treilea este dr. Ștefan Tiron și semnează în calitate de președinte al Societății Științifice Române de Oxigen Ozono Terapie.
Faptul că ei au dat liber unei astfel de terapii la ”bolnavii critici” este o surpriză și lumea medicală nu a știut acest lucru.
Confirmarea din Italia
Acum câteva zile, profesorul Giovannni Ricevuti de la departamentul de Științe Farmacologice al Universității din Pavia, Italia, publica o lucrare care trece în revistă cazurile de COVID-19 tratate cu ozon în urma unui protocol semnat de Societatea Italiană de Oxigen-Ozonoterapie cu Institutul de Sănătate Publică din Italia (ISPI).
În același timp, Departamentul de Justiție American (DJA) duce în instanță firme care promit tratarea bolii folosind aceeași terapie.
Unde este adevărul?
ISPI susține că a aprobat această terapie deoarece s-a demonstrat ca poate omoî virusul SARS (înrudit cu coronavirusul) în culturi de celule de maimuță și că este eficient în tratarea pacienților cu bronhopneumonie. DJA susține că această terapie este “o escrocherie” și îi roagă pe cei care au căzut în plasă să înainteze plângeri Centrului Național pentru Fraudă în Dezastre.
Până la urmă, noi ce să înțelegem? Funcționează această terapie contra COVID-19 sau nu?
În primul rând - ozonul, în sine, este toxic. Conform USFDA (Administrația Statelor Unite pentu Alimente și Medicamente), “când este inhalat, ozonul este un gaz toxic, care nu are aplicații medicale”, care poate cauza inflamație și edem pulmonar. Conform EPA (Agenția pentru Protecția Mediului, SUA) chiar și doze relativ mici pot cauza tuse, durere în piept, dificultăți de respirație, iritări ale gâtului și sistemului respirator, pot înrăutăți bolile cronice de respirație și “compromite capacitatea organismului de a lupta cu infecții respiratorii”.
Conform Parlamentului European, “un produs medicinal nu poate fi comercializat în absența unei autorizații de piață eliberată după analiza calității, siguranței și eficienței produsului în urma unor teste preclinice și clinice. În acest moment, nu există autorizații la nivelul UE pentru produsele ce contin ozon.”
Pe scurt, inhalat direct, ozonul nu este un medicament, ci chiar opusul. Deși terapia cu ozon nu presupune inhalarea directă a gazului, e important să reținem acțiunea sa directă asupra celulelor vii.
Ozonul este un dezinfectat eficient, folosit în industria alimentară și la purificarea apei. Ozonul este o moleculă formată din trei atomi de oxigen, spre deosebire de molecula normală de oxigen, care este formată din doi atomi. Ozonul arată așa:
Ozonul are proprietăți antimicrobiale, dar la concentrații mult mai mari decât cele ce pot fi suportate de organismul uman sau de alte animale.
Aceste proprietăți țin de comportamentul chimic al atomilor de oxigen, care sunt extrem de reactivi și caută să împrumute electroni (sarcină electrică) de la atomii din jurul lor. În diagrama de mai sus, fiecare linie dintre atomii de oxigen reprezintă un astfel de transfer al unui singur electron (o “legătură covalentă”).
Pentru a ajunge la echilibru, fiecare atom de oxigen are nevoie să împrumute doi electroni. Cel mai comun mod în care poate fi observată această reacție este arderea / combustia, în cadrul căreia oxigenul se “leagă” de atomii din combustibil.
Molecula de ozon este instabilă chimic (un atom are cu o sarcină prea mult, notată +, iar un atom o sarcină prea puțin, notată cu -). În mod natural, ozonul se formează doar prin acțiunea radiațiilor ionizante în straturile superioare ale atmosferei.
Din cauza acestei instabilități, molecula de ozon este chiar mai reactivă decât oxigenul și are tendința să se lege de orice atom, poate pentru a satisface echilibrul electric.
Ozonul este un dezinfectant puternic, pentru că atacă fizic celulele vii și smulge atomi din membrana lor de care să se lege.
La nivelul solului, ozonul este considerat un poluant periculos
Terapia cu ozon presupune amestecarea ozonului artificial cu fluide din corp, cel mai uzual sânge, iar acest mix este apoi reinjectat în corp (autohemoterapie).
Dar există și metode mai exotice de administrare, de exemplu rectal sau vaginal. Terapia cu ozon, conform unor surse (care mai mereu au de profitat de pe urma administrării unor astfel de metode), poate fi folosită pentru a trata tot felul de boli, detoxifiere, tonifierea organismului, re-echilibrarea sa și pentru a obține o sumedenie de alte beneficii. Personal, nu am găsit dovezi care să susțină asta.
În schimb, am găsit surse care zic că “ozonoterapia este, probabil, una dintre cele mai eficiente și sigure metode de tratament din istorie” și “o terapie indispensabilă vieții”, ceea ce pentru mine ridică un semn imens de alarmă - doctorii, oamenii de știință pur și simplu nu fac astfel de afirmații bombastice; departamentul de vânzări, însă, o face zilnic.
Ozonul este, de asemenea, folosit ca dezinfectant pentru echipamente medicale și leziuni (aici eficiența sa este documentată) și există dovezi limitate pentru a susține utilitatea lui ca antiinflamator și pentru întărirea acțiunii sistemului imunitar.
A fost testat ca o posibilă metodă de a dezinfecta camerele unităților sanitare de către CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor, SUA), dar găsit “neadecvat acestui scop”, conform unui raport din mai 2019 (pagina 72).
De asemenea, EPA consideră că purificatoarele de aer pe bază de ozon care folosesc “concentrații ce nu depășesc standardele de sănătăte publică au un potențial redus de a elimina contaminanții aerieni”. Un studiu din 1991 a găsit că terapia cu ozon poate fi folosită contra virusului HIV, dar aceste rezultate au fost infirmate de un alt studiu publicat în 2008.
“Datorită fie unei metodologii proaste sau a unor tratamente complementare multiple, utilitatea terapiei cu ozon in vivo (“în viu”, prin introducere în organism) rămâne îndoielnică”, conclude acest studiu.
Acordul semnat de ISPI cu Societatea Italiană de Oxigen-Ozonoterapie se bazează, în parte, pe acțiunea dovedită a ozonului asupra virusului SARS în culturi de celule de maimuțe. Ca metodologie, aceste rezultate au fost obținute prin tratarea directă a culturilor de celule cu ozon, nu prin testarea pe modele animale vii utilizând metodele prin care această terapie ar fi aplicată pacientilor.
Rezultatele sale ca tratament antiviral pot astfel să difere foarte mult în practică
Studiul pe care se bazează profesorul Ricevuti notează “versatilitatea și amplitudinea efectelor benefice ale aplicațiilor cu ozon în neurologie, în tratarea leziunilor cutanate infectate, a bolilor vasculare și reumatice”, adăugând însă că “nu există investigații clinice relevante referitoare la efectul benefic al terapiei cu ozon în cazul bolilor respiratorii”.
“Mai multe experimente au arătat efectul advers al inhalării prelungite de ozon asupra plămânilor și a întregului organism. Aceste rezultate contradictorii subliniază nevoia pentru studii mai amănunțite asupra eficienței terapiei cu ozon în cadrul sistemului respiratoriu pentru a elucida mecanismele moleculare prin care acționează aceasta.”
Există dovezi care să sugereze că ozonul și terapia cu ozon pot fi folosite eficient în anumite aplicații medicale, dar aceste aplicații sunt limitate momentan și puține au fost testate clinic sau măcar preclinic.
Principalele utilizări dovedite concludent în prezent includ dezinfectarea directă, oxigenarea directă prin injectare a țesuturilor când plămânii sau sistemul circulator nu pot asigura aprovizionarea cu oxigen, pentru distrugerea directă a virusurilor, bacteriilor, ciupercilor și a protozoarelor și pentru activarea unor funcții ale sistemului imunitar. Injectarea de ozon (un oxidant puternic) în sânge poate forța un răspuns antioxidant din partea organismului, ceea ce poate aduce beneficii de sănătate (“precondiționare oxidativă”).
Cu toate acestea, este insuficient studiată și promovată în varii contexte și aplicatii pentru care pur și simplu nu există un fundament în literatura de specialitate. De asemenea, parte din rezultatele benefice documentate ale terapiei până în prezent au fost invalidate sau imposibil de reprodus (ceea ce, în esență, este egal cu o invalidare) de studii ulterioare.
În contextul COVID-19, utilizările dovedite ale ozonului în acest moment par a fi doar acelea de dezinfectant direct
Terapia cu ozon poate aduce beneficii prin prisma oxigenării directe pe care această moleculă o oferă (cazurile grave de COVID-19 sunt asociate cu insuficiență pulmonară) și, posibil, prin efectul antioxidant și de stimulent imunitar.
Principala mea problemă cu această terapie este cantitatea impresionantă de ”magie” din jurul ei.
Scriu despre știință și medicină de câțiva ani. În acest timp am învățat că noi toți vrem tratamente-minune care să ne salveze de cele mai oribile boli printr-o simplă injecție și că avem o pornire - de ințeles, de altfel - de a-i crede pe cei care ni le promit. Și că nu e niciodată lipsă de oameni care să le promită.
Mare parte din documentația pe care am întâlnit-o legată de acest tratament pare să vândă această speranță prin “dovezi” anecdotice și confesiuni personale ale pacientilor, nu date concrete, validate prin rigoarea unui jurnal stiințific, și asta nu e niciodată un semn bun.
Cercetarea științifică, în special cea medicală, durează. Deși terapia cu ozon este studiată de mai mult de un secol, avem puține dovezi concludente legate de ce poate și ce nu poate face; pe fondul acestei informații incomplete trăiesc cei care vând speranțe deșarte.
În acest sens, concluziile unui studiu din 1996 îmi par foarte grăitoare în acest moment:
“Capacitatea dezinfectantă a ozonului este recunoscută și ozonul este folosit global pentru sterilizarea apei. Utilizarea ozonului ca metodă complementară este mai puțin clară, deoarece a fost folosită în principal într-o modalitate empirică, fără o bază rațională și controalele de rigoare. În ciuda acestui fapt, folosirea unor doze standardizate și judicioase de ozon poate determina formarea de specii reactive de oxigen ce acționează ca activatori fiziologici pentru multiple funcții biologice. Sperăm ca acest document să ajute la clarificarea faptului că toxicitatea ozonului poate fi controlată și astfel să încurajăm mai multe studii clinice pentru a evalua clar validitatea ozonoterapiei” ca metodă de tratament.
Pe de-o parte, inițiativa profesorului Ricevuti reprezintă o astfel de oportunitate de a testa clinic utilitatea terapiei cu ozon pe scară largă contra COVID-19, atât timp cât este prezentată pacienților ca o metodă experimentală și riscurile asociate le sunt clar explicate.
Cu toate acestea, în acest moment, nu am găsit dovezi care să recomande terapia cu ozon ca fiind un tratament eficient contra bolii și nimeni nu susține că poate fi unica sau principala metodă de tratament.
Profesorului Ricevuti însuși notează că “avem nevoie de mai multe studii” asupra eficienței terapiei cu ozon contra infecțiilor virale, dar că efectele sale, ce includ “controlul inflamațiilor, stimularea imunității și abilității sale antivirale”, sugerează că această metodă ar fi “justificată, sinergetică și folositoare în combinație cu alte tratamente în pacienți cu COVID-19”.
Pe scurt, chiar acum, dacă cineva vă promite să vă vindece de COVID-19 cu ozonoterapie, ascundeți-vă portofelul.
Nota autorului: de la scrierea acestui articol, lucrarea care vorbea despre efectele terapiei cu ozon nu mai este accesibilă online în jurnalul PagePress, unde a fost inițial publicată. Este vorba fie de o eroare tehnică (caz în care va fi accesibilă la data la care acest articol va fi publicat în Libertatea), fie aceasta a fost retrasă pentru că nu corespundea standardelor și rigorilor cerute unui jurnal științific - ceea ce nu ar fi semn foarte încurajator.
