Doi copii ucişi de câini, reacţii diferite. În cazul de la Bucureşti, s-au dat ani de închisoare şi 2.400.000 de euro daune, în timp ce la Craiova, nu există niciun vinovat

Cum a fost ucis Ianis, pe terenul viran al Primăriei Craiova

Ianis Poenaru a dispărut într-o duminică, pe 12 ianuarie 2025, de pe strada Hanul Roşu, aflată la marginea Craiovei. Ultimele imagini cu copilul în viaţă au fost surprinse, la ora 16:31, de o cameră de supraveghere video dintr-o curte. Băieţelul de 4 ani mergea pe o trotinetă împrumutată, spre capătul acelei străzi.  

Acolo e un teren viran neîmprejmuit, aflat în proprietatea Primăriei Craiova. Ianis a intrat pe el. A fost atacat de câinii maidanezi aciuaţi pe lângă groapa de gunoi din zonă și a murit din cauza muşcăturilor ce i-au provocat un șoc traumatic și hemoragic, potrivit legiştilor.

A doua zi după tragedie, cei de la SC Salubritate SRL Craiova au anunțat că au capturat trei câini fără stăpân, „dintre care unul, în imediata apropiere a locului în care a fost găsit trupul neînsuflețit al băiatului de 4 ani”. 

După un an şi jumătate de la moartea lui Ianis, reporterii Libertatea au mers la Craiova, pentru a afla ce măsuri au luat autorităţile în acest caz şi ce vinovăţii au fost stabilite de către anchetatorii.

Povestea copilului abandonat de mamă în poarta bunicii, pe ploaie

Hanul Roșu e una dintre cele peste 50 de străzi fără canalizare din Craiova. În capătul dinspre oraș, casele au un aer înstărit, garduri de inox, verande sprijinite de coloane, porți împodobite cu capul de Meduză de pe sigla Versace. Pe măsură ce înaintezi spre margine, locuințele pierd din strălucire, gardurile din uluci și porțile din înălțime. Ca pe orice stradă, aici trăiesc și bogați, și săraci. Iar majoritatea sunt romi.

Casa familiei Poenaru, modestă, afundată în vițe și corcoduși, se aliniază printre ultimele locuințe, înainte ca drumul să se piardă în câmpurile virane unde a funcționat, până nu demult, o groapă de gunoi. În fața porții de fier vopsit, a fost depus micul Ianis de mama lui, Cristina, pe când era doar un bebeluș.

Tatăl copilului, Filip Poenaru, spune că fosta concubină „l-a lăsat aicea, în poartă, și l-a găsit mama, la 6:00 dimineața. Era vară, dar ploua torențial când l-a lăsat, la 1:00 noaptea. Ea (mama lui Ianis – n.r.) a plecat în Anglia, e măritată acolo, are trei copii. Şi l-a lăsat aici noaptea, s-a trezit mama dimineață… E bătrână, n-aude nimic mama.”

Bunica lui Ianis are 80 de ani și umblă sprijinindu-se într-un baston. Din pensia de urmaș, de 1.600 de lei, ne spune fiul ei, o să-și cumpere „ceva pentru durerea” de la picior. Femeia, îmbrobodită și slabă ca un vrej, a crescut patru copii: doi băieți și două fete. Fetele au plecat după soți, la casele lor. Băieții au avut parte de mai multe episoade turbulente, scandaluri, arestări și condamnări.

Când a descoperit bebelușul la poartă, bunica l-a cercetat, să vadă dacă respiră. „L-a găsit în comă, s-a internat împreună cu el, la spital”, își amintește Filip Poenaru. 

Pe urmă, cel mic a rămas la bunica lui, surdă și bolnavă. Tatăl lui Ianis se afla în închisoare și atunci când el a fost abandonat, dar și când a murit, ucis de câini. Condamnat pentru trafic de persoane, fusese liberat condiţionat în 2018, dar în timpul perioadei de supraveghere a fost prins, de mai multe ori, conducând fără permis şi s-a întors în puşcărie. 

Bărbatul de 48 de ani susţine că acest ultim dosar i se trage „de la avocatul ăla și de la milițianul ăla” cu care fosta lui concubină ar fi avut legături. Tot din cauza asta, crede el, n-a mai primit vreo veste nici despre dosarul în care e cercetată moartea copilului său. „Nu știu dacă au audiat-o pe mama atunci, dar pe mine m-au audiat în pușcărie”, spune el.

După ce Ianis a murit, rudele lui n-a primit nimic din partea statului, „niciun ajutor de la primărie. Au strâns bani oamenii de aici, de pe stradă, ca să-l îngroape. Cei de la penitenciar mi-au dat voie să vin la înmormântare, dar eu n-am venit. N-am putut să-l văd așa. L-au pus în aceeași groapă cu tata.”

Bunica se duce la mormânt, cât de des mai poate. Dar tatăl încă n-a fost să vadă crucea copilului său. „Nu pot, n-am putut”, mărturiseşte bărbatul care spune că acum ar vrea să plece în Anglia, ca să lucreze ca livrator pentru o firmă de curierat.

Vecina care îl primea la masă spune că Ianis era prieten cu un câine

Ianis era copilul nimănui. Atât de sărac, încât nici măcar o poză cu chipul lui n-avea. În duminica în care a dispărut, poliţia a cerut ajutorul populaţiei pentru a-l găsi, folosind o fotografie făcută de un vecin, dintr-o maşină. 

Cerasela Lucian locuiește peste drum de casa familiei Poenaru şi e poate singura care se simt vinovată, într-un fel, de moartea lui Ianis. „Soțul meu e un pic de neam cu Filip, îl ținem ca pe un prieten al nostru foarte apropiat”, spune ea. „La mine venea băiatul ca să mănânce. Stătea foarte mult la noi în curte. În ziua aia, am fost șocată. Mi se părea că sunt, oricum, vinovată. Că i-am zis: «hai, acuma, du-te acasă! Du-te, mamă, acasă, că e târziu, să te pui să te culci. Nu mai ieși afară!».”

Şi-n acea după-amiază, l-a văzut pe Ianis mergând peste drum, la casa bunicii. „Ea făcea mâncare și el i-a zis: «lasă-mă să mă duc și vin înapoi». I-a fript niște cârnați, cartofi și, când a ieșit să-l cheme, Ianis nu mai era. N-a fost mult, să știți… Și era încă lumină.”

Ianis intrase cu trotineta pe terenul viran, plin de gunoaie şi de maidanezi. „L-au găsit câinii poliției”, îşi aminteşte Cerasela Lucian. Ea spune că, înainte de tragedie, a depus mai multe petiții la Primăria Craiova, în care cerea ridicarea câinilor din zonă, „că au mai sărit pe un copil. Dacă nu eram eu la poartă, să-l văd, nu știu ce se întâmpla cu el.” 

Petiţiile au rămas fără răspuns. Iar în prezent, situaţia e la fel ca atunci când Ianis a fost ucis, susține femeia. „Trebuie să facem ceva, pentru că nu e unul, nu e doi, sunt zeci de maidanezi”, se revoltă ea.

Apoi femeia își aminteşte de singurul prieten pe care acel băieţel necăjit l-a avut, în scurta lui viață. „Adevărul e că Ianis era prieten cu ei (cu câinii – n.r.). Dar nu cu toți, cu unul. Cu o cățea, aia era prietena lui. Se juca cu el aicea, nu mânca copii, nu nimic.”

Cerasela Lucian confirmă că Ianis a fost înmormântat cu ajutorul comunității. „De la primărie n-a venit nimeni, nimic. Pe cuvântul meu dacă n-am făcut chetă să-l înmormântăm, au trimis oamenii și din America, și din Anglia, și din România.”

Strada Hanul Roșu se termină în câmp. Acolo începe drumul de pietriș pe care a plecat Ianis. De jur împrejur, sunt gunoaie vechi, mascate cu valuri de pământ, dar și gunoaie mai noi. În cele două zile în care am mers în acea zonă, n-am văzut câini maidanezi. Poate că ei dispăruseră cu totul sau poate că erau doar ascunşi, din cauza căldurii toride.  

Cazul Ionuţ Anghel a emoţionat oamenii și a fost preluat de Parchetul General

„Nu-mi vine să cred. Este inimaginabil. M-a răscolit. Avea tot aceeași vârstă, era tot băiețel, până și la nume seamănă: Ianis, Ionuț… Nu pot să înțeleg cum se mai întâmplă încă lucrurile astea”, declara presei mama lui Ionuţ Anghel anul trecut, imediat după tragedia de la Craiova.

Cazul lui Ianis Poenaru e aproape identic cu cel al băieţelului ei. Ambii copii erau în grija bunicilor paterne, atunci când au dispărut şi-apoi au fost ucişi de câini.

Ionuţ Anghel mai avea un frate, de 6 ani. În dimineaţa zilei de 2 septembrie 2013, bunica lor i-a dus în Parcul Tei din Bucureşti. La locul de joacă, cei doi fraţi au descoperit o zonă în care gardul parcului lipsea şi, pe acolo, au intrat pe un teren viran. Acel loc, aflat în proprietatea Administraţiei Domeniului Public Sector 2, era plin de moloz, gunoaie şi vegetaţie înaltă. Copiii s-au rătăcit. Au traversat acel teren şi au intrat pe un altul, deţinut de o societate comercială şi păzit de 7 maidanezi ce fuseseră adăpostiţi acolo. 

Obosiţi, cei doi copii s-au aşezat pe jos, și atunci au fost atacaţi de câini. Fratele mai mare a reuşit să fugă şi să scape cu viaţă, însă Ionuţ a fost pus la pământ de animale şi a murit sub colţii lor. Peste 100 de plăgi muşcate au numărat legiştii pe trupul lui. 

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a deschis un dosar penal, dar după 24 de ore, ancheta a fost preluată de Parchetul General, „având în vedere complexitatea cauzei şi intensa mediatizare a acesteia”.

Despre moartea lui Ionuţ Anghel, băieţelul din Bucureşti cu tenul alb şi bucle aurii, s-au scris sute de articole, la acea vreme. Oamenii au ieşit în stradă și au protestat, iar Parlamentul a adoptat în regim de urgenţă o lege a câinilor fără stăpân, ce poartă numele copilului ucis.

Moartea lui Ianis Poenaru, băieţelul cu pielea măslinie ucis la marginea Craiovei şi a unui cartier cu romi, a trecut aproape neobservată. Nimeni nu s-a revoltat şi niciun şef de parchet n-a considerat c-ar fi o cauză complexă. Aşa că dosarul penal 317/221/P/2025, în care sunt cercetate cauzele morţii copilului, a rămas la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. 

La Bucureşti, vinovaţii au fost găsiţi repede. La Craiova, „milițianul care se ocupa de caz a ieșit la pensie”

În cazul lui Ionuţ Anghel, ancheta a durat 6 luni și jumătate. În martie 2014, Parchetul General a trimis în judecată dosarul în care erau inculpaţi, pentru ucidere din culpă ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități:

● Administraţia Domeniului Public Sector 2 Bucureşti, care avea obligaţia îngrădirii terenului viran situat între Parcul Tei şi imobilul SC Tei Rezidential SRL Bucureşti;

● SC Tei Rezidential SRL Bucureşti, pentru că nu a preîntâmpinat atacul canin asupra copilului, prin menţinerea integrităţii împrejmuirii curţii societăţii şi prin îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din legislaţia referitoare la deţinerea de câini, inclusiv a celor periculoşi sau agresivi;

● Constantin C., administrator al SC Tei Rezidential SRL Bucureşti, pentru că nu a luat măsuri efective de prevenire a atacului canin asupra copilului, prin menţinerea integrităţii împrejmuirii curţii societăţii.

În mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti a dat verdictul final în acest dosar: Administraţia Domeniului Public Sector 2 Bucureşti şi SC Tei Rezidential SRL Bucureşti au fost condamnate la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 300.000 de lei pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, iar administratorul firmei, Constantin C., a primit 3 ani de închisoare, cu executare.

Cei trei inculpaţi au fost obligaţi de instanţă să plătească, în solidar, 2.400.000 de euro daune morale către părinţii şi fratele lui Ionuţ Anghel. În februarie 2017, când a obţinut liberarea condiţionată, C. Constantin a declarat în sala de judecată că-şi plătise partea de daune morale: 1.600.000 de euro, pentru care a făcut un credit bancar.

În cazul de la Craiova, la un an și jumătate de la moartea lui Ianis, ancheta continuă in rem, potrivit datelor furnizate de Parchet la solicitarea Libertatea, „pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art.192, alin.1 Cp”. Cu alte cuvinte, nu s-a ajuns la concluzia că acel copil ar fi murit pentru că cineva n-ar fi respectat dispozițiile legale ori măsurile de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități, faptă prevăzută de art.192, alin. (2) din Codul Penal.

Dosarul „se află în curs de cercetare la Poliţia Municipiului Craiova – Secţia VI”, iar până în prezent, nicio persoană nu a fost pusă sub acuzare, potrivit Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. 

După un an şi jumătate, nimeni nu e de vină pentru moartea lui Ianis. Ancheta a depăşit termenul rezonabil (care e de un an) şi, conform Codului de Procedură Penală, tatăl copilului ar putea contesta în instanţă durata anchetei, solicitând accelerarea procedurii. Dar el nu ştie nici cum să facă asta şi nici n-are bani, ca să-şi angajeze avocat. „Am vorbit cu unul, dar nu-mi permit financiar. Iar la poliție, am întrebat ce se întâmplă cu dosarul și mi-au spus că milițianul care se ocupa de el a ieșit la pensie”, spune Filip Poenaru. 

Ionuţ şi Ianis ar fi trăit, dacă primăriile ar fi ridicat un gard pe terenurile lor 

Cazul lui Ionuţ Anghel este primul de acest fel în care anchetatorii au identificat vinovaţii şi i-au trimis în faţa instanţei. Şi e printre puţinele cazuri în care autorităţile statului au fost trase la răspundere, pentru că au încălcat legea.

Anchetatorii au demonstrat că potrivit Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr.212/2000 privind protejarea prin împrejmuire a terenurilor virane de pe raza municipiului Bucureşti, modificată şi completată prin H.C.G.M.B. nr.360/2001 şi H.C.G.M.B. nr.121/2010, Administraţia Domeniului Public Sector 2 avea obligaţia să-şi îngrădească terenul viran, să verifice periodic integritatea gardului şi să-l reconstruiască, la nevoie. Deciziile H.C.G.M.B au fost luate pentru a împiedica depozitarea gunoaielor în astfel de zone ce puteau deveni adevărate focare de infecţie.

O obligaţie similară există şi-n municipiul Craiova unde, prin Hotărârea Consiliului Local nr.107/2021, s-a decis că „autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să efectueze lucrările de întreţinere şi curăţenie a terenurilor aflate în proprietatea sau în folosinţa lor”, iar „neîmprejmuirea şi nesalubrizarea terenurilor deţinute cu orice titlu, a locurilor de depozitare, precum și a căilor de acces” constituie contravenţie, dacă „fapta nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune”.

Ianis Poenaru a fost ucis de câini pe un teren viran al Primăriei Craiova care nu era nici salubrizat şi nici împrejmuit. În lipsa acestor măsuri, zona s-a umplut de gunoaie, dar şi de maidanezii veniţi în căutarea hranei, iar mai apoi, un copil de 4 ani a putut intra acolo şi a fost ucis de câini. Un simplu gard ar fi eliminat toate aceste circumstanţe ce au condus la producerea tragediei.

Libertatea a solicitat Primăriei Craiova să comunice dacă terenul intravilan din str. Hanul Roşu nr.53 – ce are numărul cadastral 254809 (fost 214844) și aparţine domeniului public al Municipiului Craiova – a avut vreodată gard, aşa cum obligă HCL 107/2021. „A fost împrejmuit cu gard de plasă de sârmă”, ne-au răspuns autorităţile locale. 

În ziua în care Ianis a fost ucis de câini, dar și un an și jumătate mai târziu, în iulie 2026, când reporterii Libertatea au mers acolo, în zonă se mai zărea doar urma gardului de odinioară.

VA URMA: Cazul femeii care a fost ucisă de câini lângă Lacul Morii din Bucureşti 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro