Două monede de aur celtice vechi de 2.200 de ani, găsite într-o zonă mlăștinoasă din Elveția

Cele mai vechi monede celtice de aur descoperite în Elveția

Realizate între mijlocul și sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., monedele nu reflectă doar o funcție economică, ci și o semnificație simbolică profundă.

Influențate de modelele macedonene și descoperite într-o zonă mlăștinoasă, ele sugerează existența unor ritualuri religioase, dar și a unor contacte culturale intense, marcând introducerea monedei în regiunile de la nord de Alpi.

Acest context aparte permite o mai bună înțelegere a transformărilor culturale și a sistemului de credințe ale celților din zonă.

Din punct de vedere cronologic, cele două piese datează din mijlocul până în a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr., fiind considerate printre cele mai vechi monede celtice de aur descoperite în Elveția.

Datarea a fost realizată prin comparație cu tipuri monetare bine documentate în baza de date IFS.

Monede extrem de rare

Prima monedă este un stater de 7,8 grame, aparținând tipului Gamshurst, originar din Renania și răspândit ulterior în sud-vestul Germaniei de astăzi. A doua este un sfert de stater, cu o greutate de 1,86 grame, din tipul Montmorot, identificat în estul Franței.

Ambele tipuri sunt extrem de rare în Elveția, fiind cunoscute până acum doar aproximativ 20 de exemplare similare.

Din punct de vedere iconografic, monedele reflectă preluarea și reinterpretarea stilului elenistic. Pe avers apare capul zeului Apollo, iar pe revers este reprezentat un car tras de doi cai, inspirat din staterii lui Filip al II-lea al Macedoniei.

Celții au adaptat însă aceste motive într-un stil propriu: trăsăturile lui Apollo sunt simplificate sau chiar abstractizate, iar carul este fragmentat sau stilizat până la pierderea formei originale.

Această abordare nu reprezintă o imitație fidelă, ci o reinterpretare simbolică, în care valoarea rituală sau ideologică prevalează asupra clarității figurative.

De unde provin monedele

Această iconografie abstractă specific celtică marchează o distanțare de realismul grecesc și oferă indicii valoroase despre evoluția gusturilor estetice și despre rețelele de influență dintre lumea mediteraneeană și cea celtică.

Introducerea monedei în societățile celtice din Europa Centrală a fost rezultatul contactelor de durată cu economiile monetare ale sudului continentului.

Încă din secolul al IV-lea î.Hr., celții au servit ca mercenari în armatele grecești din Macedonia, Tracia și Asia Mică, fiind recompensați cu monede, în special de aur.

La întoarcerea acasă, aceștia nu au adus doar bani, ci și ideea de monedă ca obiect standardizat, purtător de valoare și simbol al statutului. Acest transfer a influențat profund relațiile sociale, economice și religioase.

Tehnici speciale de batere și gravare

Potrivit specialiștilor de la Archäologie Baselland, monede precum cele descoperite la Arisdorf ar fi putut fi utilizate în contexte diplomatice, ca simboluri ale elitei sau în ritualuri cu semnificație politică ori religioasă.

Erau monede de prestigiu, rare în circulația cotidiană, dar strâns legate de reprezentarea puterii.

Procesul de fabricație demonstrează, de asemenea, un nivel ridicat de competență tehnică. Celții au adoptat tehnici de batere și gravare inspirate din lumea greacă, integrându-le selectiv în propriile tradiții.

Prin vechimea și stilul lor, monedele de la Arisdorf ilustrează un moment esențial în care moneda a devenit nu doar un instrument de schimb, ci și un puternic vector cultural și identitar.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE