Ce drum va urma România cu elevii: se revine la școală, ca în Israel, și cresc cazurile sau se încearcă încurajarea educației online, pentru care nu avem condiții?!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Președintele Klaus Iohannis anunță miercuri scenariile după care școlile vor putea să-și reia activitatea din toamnă. Cel mai probabil, după cum a declarat săptămâna trecută chiar șeful statului, unitățile de învățământ vor merge pe un scenariu mixt, adică va fi combinată predarea în clasă cu cea în mediul online.
Cuprins:
- Riscurile și obstacolele revenirii copiilor la școală
- În Anglia, se vor da amenzi părinților care nu-și trimit copiii la școală
- Revenirea elevilor la școală a dus, în Israel, la creșterea numărului de cazuri
- Consecințele nerespectării regulilor
- Cum fac alte țări dacă elevii sau profesorii se infectează
- România nu are baza materială și nici nu a făcut investiții
- Nici școala online nu e o soluție, în acest moment
UPDATE: Klaus Iohannis a anunțat că anul școlar va începe pe 14 septembrie, iar „majoritatea elevilor vor merge fizic la școală”. El a precizat că au fost stabilite trei scenarii în funcție de care școlile ar putea fi închise total sau parțial, pe baza numărului de noi infecții cu COVID-19 la mia de locuitori din fiecare localitate.
Pam Belluck, jurnalistă specializată în domeniul sănătății și științei la The New York Times, a explicat recent într-un podcast că, în privința redeschiderii școlilor, nimic nu este bătut în cuie, rezultat al cercetărilor și datelor publicate până acum.
<strong>Sunt doar două ceritudini legate de învățământul online: a întâmpinat probleme în toată lumea, iar copiii cei mai afectați au fost din ciclul primar, cei săraci sau cu dizabilități/tulburări de învățare.</strong><br>
Potrivit jurnalistei Pam Belluk, ar trebui să ne punem două întrebări: În ce măsură putem redeschide școlile? De ce este important să facem asta?
În România, explozia numărului de cazuri de infectați pune probleme serioase asupra modului în care va începe școala.
Răzvan Cherecheș, unul dintre specialiștii în sănătate publică de la Universitatea Babeș Bolyai a explicat pentru Recorder că în toamnă s-ar putea ajunge și la 2.000 de cazuri pe zi.
<strong>Iar </strong><a href="https://www.g4media.ro/vlad-mixich-daca-epidemia-evolueaza-in-ritmul-actual-o-prognoza-a-insp-estimeaza-ca-la-finalul-lunii-august-80-din-paturile-de-la-terapie-intensiva-pentru-covid-19-din-romania-vor-fi-ocupate-de-pa.html"><strong>expertul </strong></a><strong>Vlad Mixich avertizează că în ritmul actual al pandemiei, la finalul lunii august, 80% dintre paturile de la Terapie Intensivă pentru COVID-19 vor fi ocupate de pacienți în stare gravă.</strong><br>
Riscurile și obstacolele revenirii copiilor la școală
Creșterea numărului de cazuri corelată cu un studiu - citat de The New York Times, care arată că minorii peste 10 ani pot transmite la fel de ușor virusul ca adulții - fac tot mai improbabilă întoarcerea la școală cu prezența fizică 100%. Astfel, se va merge mai degrabă pe un model mixt, cum a precizat recent președintele Klaus Iohannis.
Școala sigur nu va începe în condiții normale, fiindcă pandemia până în septembrie nu va dispărea.
Klaus Iohannis, 29 iulie:
În Anglia, se vor da amenzi părinților care nu-și trimit copiii la școală
Dar și în cazul copiilor de grădiniță sau din ciclu primar, despre care ministrul sănătății Nelu Tătaru propune în Scenariul II să se întoarcă la ore, există un risc, după cum atrage atenția epidemiologul Justin Lessler, care predă la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore (SUA).
“Copiii au de obicei mai mult contact cu alte persoane decât adulții. Chiar dacă nu tușesc sau strănută, copiii sunt în general destul de predispuși în a răspândi boala prin alte obiceiuri, cum ar fi să atingă totul la vedere sau să plângă”, explică epidemiologul.
Toate țările din Europa care au anunțat că intenționează să revină la cursurile desfășurate în clase din toamnă, ca Cehia, Polonia, Ungaria, Marea Britanie (unde părinții vor lua amenzi, dacă nu-și trimit copiii la școală) sau Italia au reușit să țină pandemia sub control mai bine decât noi.
“Nu putem separa cu ușurință școlile de comunitate. Dacă dorim cu adevărat să minimizăm riscul de transmitere în școli, atunci trebuie să minimizăm riscul în comunitate”, spune William Raszka, medic pediatru infecționist și profesor la Universitatea din Vermont (SUA) pentru publicația The Time.
Revenirea elevilor la școală a dus, în Israel, la creșterea numărului de cazuri
Însă și când riscul de infectare este minim în comunitate, dacă nu sunt luate toate măsurile de precauție în școli, redeschiderea lor poate duce la răspândirea virusului, după cum a fost în cazul Israelului.
<strong>La începutul lunii mai, înainte să fie deschise școlile, erau raportate sub 100 de cazuri de infectați, conform </strong><a href="https://www.nytimes.com/2020/08/04/world/middleeast/coronavirus-israel-schools-reopen.html?action=click&module=Top%20Stories&pgtype=Homepage"><strong>The New York Times</strong></a><strong>. La finalul lunii iulie, Israel a ajuns la 2.000 de cazuri pe zi.</strong><br>
Pe 17 mai, Israelul a decis ca toți elevii să revină la cursuri. Directorilor de școli li s-a transmis că trebuie să fie respectate toate măsurile de protecție: purtarea de măști de către elevii mai mari de clasa a IV-a, distanța de 2 metri, aerisirea claselor și spălarea cât mai des pe mâini.
Dar regulile n-au fost respectate în multe școli, fapt care a determinat “într-o măsură semnificativă” creșterea numărului de infectați, spune Siegal Sadetzki, fostul director al Departamentului de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătății. Oficialul israelian a demisionat pe 7 iulie, pentru că autoritățile ar fi ignorat recomandările specialiștilor și s-au grăbit cu măsurile de relaxare.
Consecințele nerespectării regulilor
Pentru că părinții s-au plâns că elevii nu pot sta ore întregi cu masca, dar nici cu ferestrele deschise pentru că este prea cald afară și se anulează efectul aerului condiționat, guvernul a permis câteva zile să se facă rabat de la aceste măsuri. A fost una dintre deciziile care au dus la dezastru, potrivit The New York Times.
<strong>De la începutul lunii mai și până la jumătatea lunii iulie au fost infectați 1.335 de elevi și 691 de persoane din personalul didactic și administrativ, potrivit </strong><a href="https://www.wsj.com/articles/israelis-fear-schools-reopened-too-soon-as-covid-19-cases-climb-11594760001"><strong>The Wall Street Journal</strong></a><strong>. Riscul poate fi semnificativ și pentru profesorii din România, având în vedere că 26% dintre aceștia au de la </strong><a href="https://www.parintiicerschimbare.ro/talis-2018-studiul-international-centrat-pe-conditiile-de-lucru-asigurate-profesorilor-in-scoli/"><strong>50 de ani în sus</strong></a><strong>.</strong><br>
Pentru întoarcerea copiilor la școală în toamnă, autoritățile israeliene au decis: să fie prezenți în săli toți copiii până în clasa a II-a, elevii din clasele a III-a și a IV-a să fie împărțiti în grupuri de maximum 18 elevi și de la clasa a V-a în sus să se învețe online.
Cum fac alte țări dacă elevii sau profesorii se infectează
În cazul în care unul dintre copii se infectează, toată clasa va intra în carantină, au mai precizat autoritățile israeliene. În celălalt capăt al lumii, SUA - care este pe primul loc în lume la numărul de persoane infectate de COVID-19 - se discută diverse scenarii pentru redeschiderea școlilor în toamnă.
În New York, copiii vor merge la școală între 1-3 zile pe săptămână, iar în cazul în care vor fi infectați se ia în calcul intrarea în carantină a tuturor colegilor din clasă timp de 14 zile. Sau a întregii școli, dacă sunt copii infectați în mai multe clase. În California, unde doar o treime din școli funcționează în prezent, unitățile de învățământ sunt închise dacă pe parcursul a două săptămâni peste 5% dintre elevi/studenți sau profesori sunt găsiți pozitivi în urma testărilor.
România nu are baza materială și nici nu a făcut investiții
Nu doar evoluția pandemică este o problemă pentru reluarea cursurilor la clasă, ci și baza materială. Noi nu avem o statistică națională cu numărul de școli supraaglomerate sau cu cele care învață cinci într-o clasă în satele depopulate. Dar și dacă am avea spații pentru toți copiii, apar alte probleme.
Să zicem că avem o clasă cu 30 de elevi pe care o divizăm în două grupe. Asta înseamnă că ai nevoie de încă un profesor sau să-l plătești pe respectivul cadru didactic cu mai mulți bani pentru o muncă dublă. Dar de unde luăm acești profesori? Cu ce bani îi plătim în plus?
<a href="https://www.thelocal.it/20200630/outdoor-lessons-and-smaller-classes-how-italys-schools-will-change-when-they-reopen-in-september"><strong>Italia</strong></a><strong> investește un miliard de euro pentru angajarea a 50.000 de profesori, cât și pentru achiziționarea sau extinderea de săli pentru cursuri. </strong><a href="https://www.bbc.com/news/world-europe-53559274"><strong>Irlanda</strong></a><strong> va cheltui 375 de milioane de euro pentru aceleași obiective.</strong><br>
În România, singura soluție propusă oficial, acum câteva zile, de Ministerul Educației a fost să oblige inspectoratele școlare să ceară primăriilor spații pentru învățare.
Nici școala online nu e o soluție, în acest moment
Revenirea “în persoană” la școală are dezavantajele ei. Pe de altă parte, lecțiile pandemiei ne arată ce n-a mers în învățământul online.
1. Calitatea nu este aceeași. Profesorii, directorii și părinții consultați într-un studiu McKinsey spun că în ciuda tuturor eforturilor depuse, calitatea educației online nu este la fel cu cea din sala de curs. Inclusiv elevii care au beneficiat de resursele necesare pentru educația de la distanță au învățat mai puțin decât ar fi făcut-o în clasă.
2. Mutarea educației în online mărește decalajele dintre copiii dezavantajați și cei din familii înstărite și cu un statut social ridicat, arată articolele de specialitate.
România este una dintre țările cu cel mai mare decalaj în accesul la o învățare de calitate din Europa, arată testările PISA. Sistemul educațional și de protecție socială nu compensează aceste diferențe, iar părinții din familiile dezavantajate n-au bani de meditații sau timpul și pregătirea necesare pentru a se ocupa de educația copiilor.
3. Cei mai afectați copii de învățarea online sunt cei din ciclul primar, cu tulburări de învățare sau care aveau deja carențe în sensul de parcurgere a programei școlare.
4. Locuirea precară afectează procesul de învățare. Potrivit Eurostat, 45,8% dintre români trăiesc în locuințe supraaglomerate. Pentru copiii care împart camera cu mai mulți frați sau locuiesc cu părinții într-o garsonieră educația va fi mai de slabă calitate față de cea a copiilor care au “luxul” de a avea camera lor, după cum se explică într-un raport realizat de UNICEF România.
5. Este obositor pentru copii și profesori deopotrivă. Peste 40% dintre copii au petrecut mai mult timp pentru teme comparativ cu perioada înainte de începerea pandemiei, arată un sondaj realizat tot UNICEF. Cât despre profesori, cel puțin cei care au chiar au lucrat cu elevii, învățarea online i-a ținut la muncă de dimineață până seara, pentru că au trebui să lucreze cu fiecare copil în parte.
6. Pe de altă parte, sunt profesori care n-au știut ce să facă cu elevii în utimele luni de școală online sau nu și-au dat suficient interesul. Același sondaj arată că o treime dintre elevi n-au reușit să mențină o comunicare activă nici măcar cu diriginții. Iar un studiu al Consiliului Național al Elevilor arată că numai la matematică și română peste 50% dintre elevi au făcut lecții online, restul materiilor fiind neglijate.
7. 36% dintre copii și-ar fi dorit ca dirigintele sau un alt profesor să le explice modul de utilizare al platformelor cu clase virtuale ca Google Classroom. În vreme ce, din cauza pandemiei, elevii trebuie să învețe singuri să folosească noi tehnologii și aplicații, inspectorilor școlari nu li se cere decât să știe să trimită un e-mail, după cum rezultă din metodologia de concurs publicată în luna mai.
8. Profesorii nu sunt pregătiți să foloseacă instrumente de predare online. Niciuna dintre instituțiile abilitate pentru demararea unui program de formare digitală a cadrelor didactice n-a făcut vreun pas semnificativ în această direcție. Este vorba de Ministerul Educației, inspectoratele școlare, casele corpului didactic precum și sindicatele care reprezintă profesorii.
