După 12 ani în România, un portughez celebru e în continuare bulversat de ceea ce vede aici: „Nu se poate ca o țară atât de bogată să fie atât de săracă!” Mesaj ferm pentru politicieni

Geraldo Alves, acum în vârstă de 41 de ani, este unul dintre fotbaliștii străini de calitate din Liga 1. Oriunde a jucat, a făcut treabă bună. Fostul fundaș central a fost foarte bun, chiar dacă la nivel planetar nu cu faima fratelui său, Bruno, multiplu campion cu Porto, Zenith și Fenerbahce, plus campion european cu naționala lusitană. Geri a cucerit trofee cu Steaua și cu Petrolul Ploiești, pentru a deveni campion cu Astra, în același an în care fratele său se încorona campion al continentului, cu Cristiano Ronaldo și compania.

Geri a sosit în 2010 în România, s-a căsătorit aici, n-a mai plecat. Vorbește limba română foarte bine, este de mai multă vreme lansat în afaceri, alături de soție, explicând în interviul acordat Libertatea de ce a ales să trăiască pe mai departe în țara noastră, care a devenit și țara lui. Totul pornind de la cum a descoperit România, acum povestind amuzat prin ce spaime a trecut.

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

Libertatea: Geri, îți mai aduci aminte primele momente când ai ajuns în România în 2010?
Geraldo Alves: Chiar sunt momentele ce au rămas în capul meu. Am ajuns la aeroport, șoferul de la club m-a luat de la Otopeni și m-a dus la stadionul din Ghencea, la Steaua. Am făcut 30-40 de minute pe drum, treceam pe străzi, vedeam clădirile, „unde-am ajuns?!”, prima impresie nu a fost așa bună. (râde) Mi-era un pic teamă! Nu am fost pe bulevarde, ci prin niște cartiere, mă uitam la blocuri, la oameni… M-am speriat un pic, recunosc.

– Și ce a urmat?
– Am stat vreo cinci ore, vizita medicală, încă o dată în Ghencea, am semnat actele și am plecat în cantonament cu echipa în Austria. Noroc că jucătorii de la Steaua, coechipierii, m-au ajutat să mă adaptez la România. Bine, înainte de București, am fost trei ani la Atena, la AEK, credeam că va fi super, de la bun început, mi-a luat ceva timp să mă adaptez. Și-acolo, în prima zi, am fost dus prin niște cartiere…

„Se spunea că sunteți la marginea Europei”

– Ce știai despre România până să ajungi la București?
– Știam aproape toți jucătorii din Generația de Aur, generația lui Hagi, eram fan al Nadiei Comăneci, fiindcă sunt pasionat de olimpism, îmi place tenisul, așa că-i simpatizam pe Ilie Năstase și pe Ion Țiriac, din ceea ce am văzut pe internet, plus cunoscând faima lor. Știam că ați fost o țară comunistă, că ați scăpat de un dictator, Ceaușescu, pe care l-ați împușcat, mi-a plăcut mereu istoria.

Recomandări

Mircea Geoană, când ocupa funcția de ministru de externe, l-a angajat pe Călin Georgescu drept consilier personal

– Despre români ce știai? Sincer.
– Da, pe atunci se spunea că este o țară la marginea Europei. În Portugalia, dar nu numai, este o opinie tristă despre emigranții români, fie se spune că unii sunt cerșetori, fie comit acte criminale. Dar și brazilienii sunt la fel văzuți în Portugalia, nu e o imagine prea corectă. Ulterior, după primele zile, săptămâni, de București, de România, am văzut că țara nu e violentă.

„Le-am zis portughezilor să vină să investească aici”

– S-a schimbat mult Bucureștiul din 2010 până acum? Pentru cei care nu știu.
– Foarte mult. Sunt de 12 ani aproape aici, am văzut mari transformări. Practic, Bucureștiul s-a schimbat total. Este o capitală aproape de ceea ce se vede în Occident, cu multe lucruri bune, cu oportunități de business, cu lumea primitoare, un mare oraș care merită să fie pe orice hartă turistică și ca piață de muncă. Le-am zis portughezilor să vină să investească, sunt multe de făcut, e mult de câștigat.

– Tu ai familia aici.
– Da, soția și fetița sunt românce. Am investiții aici. Totul este la București. Locuim în sectorul 1 de multă vreme, dezvoltăm un business imobiliar.

– Cum ți-ai întâlnit soția?
– Soția, Adela, este din București. Ne-am văzut în Centrul Vechi. (râde) Am schimbat numere de telefon, am vorbit pe hi5, parcă nu exista WhatsApp sau altceva. Ea a fost o prietenă bună, în primul rând. M-a ajutat de la început. Am văzut că e persoana perfectă ca să fie femeia vieții mele. Suntem împreună de 9 ani și fetița, Maya, are 8 ani. Viața noastră se derulează aici. Mă gândisem să plecăm în Portugalia, dar viața din România e mai atractivă și am început businessul în imobiliare.

Recomandări

Mulțumim, Klaus! Aroganța, lăcomia și servilismul au produs, în mod uimitor, speranță

Gustul imobiliarelor

– Poți dezvolta subiectul?
– Facem case, mai avem apartamente în chirie. Soția a prins gustul de a construi. Am făcut case, am vândut, acum suntem în alt proiect, soția are gustul ăsta foarte bine dezvoltat.

– Cât de mult v-au prins afacerile?
– Eu nu mă bag prea mult peste soție la acest capitol. (râde) Sunt cu psihicul, cu motivația. După fotbal, am încercat să mănânc cât se poate de sănătos, fac yoga pentru spate, am grijă de fetița noastră, am început școala de antrenori în România, dar o termin în Portugalia. Încerc să cresc în diverse domenii. Școala e bună în România, profesorii sunt incredibili, dar UNEFS nu era recunoscută pentru a lua diploma de la federație.

-Părinții, frații te-au vizitat aici?
– Da, când s-a născut Maya, părinții au venit la București. Fratele cel mai mic, da, a mai venit. Bruno, în schimb, nu a avut timp, este implicat în proiectul de la AEK Atena, unde e director sportiv.

„Petreceri cu veselie. Dacă ați avea și drumuri…”

– După atâția ani, ce-ți place cel mai mult în România?
– (râde) Petrecerea! Știți să faceți petreceri frumoase și nunți cu veselie. Îmi plac foarte mult parcurile, România e o țară minunată spre a fi explorată. Dacă ați avea și drumuri bune… Aaa, știți ce-mi mai place? Rummy cu părinții soției și cu soția în weekenduri. Muzica e bună și atractivă, aveți cântăreți excelenți. Și de apreciat cultura foarte bogată a țării, ați avut numeroși oameni mari, importanți, personalități. Recunosc, am aflat și eu în anii petrecuți în România, dar e impresionant.

– Ce nu-ți place la români, la România?
– Problemă mare cu drumurile și cu colectarea gunoiului. Aici mai trebuie schimbat. Plus investițiile în sport, nu sunt bine dezvoltate. Asta mă face trist, aveți o țară minunată, nu vă bateți joc de ea!

Îi place la munte

– Ai vreun loc special în România unde mergi cu familia?
– Bucureștiul îmi place enorm, dar mai sunt multe locuri frumoase, Iași, Brașov, Predeal, Poiana Brașov. Îmi place mult într-un loc… Stai! Moieciu de Sus, incredibil de frumos, de-abia aștept să mai merg cu familia acolo.

– V-ați gândit să investiți și în zona montană?
– Adevărat, da, ne-am gândit să investim și acolo, dar momentan ne dedicăm pentru piața din București. Aici, cunoaștem mai bine, e mai ușor, structura este făcută. În București, piața imobiliară e incredibilă. Dar, repet, ce bine ar fi dacă ați avea și drumurile bune.

– Pe litoral ai fost?
– Mai mult iarna.

– Cum?
– Păi, vara plec în Portugalia, în vacanță, așa-mi mai vizitez și eu familia, mai ales că de 15 ani sunt doar prin străinătate. La mine acasă, la Póvoa de Varzim, am plaja la 5 minute de mers.

„Aveți oameni inteligenți, aveți grijă ce votați!”

– Cu mâncarea românească te împaci bine?
– Ciorbele și supele voastre sunt incredibile, restul nu-mi place atât de mult.

– Muzica? Spuneai că-ți plac petrecerile.
– Andra e una dintre preferatele familiei. Multe piese frumoase. Aveți și alți artiști care cântă bine, Smiley, de exemplu, fetița mea cântă melodiile lui prin casă.

– Crezi că va reuși România să prindă Occidentul din urmă?
– Da, poate crește mult. Politic, trebuie să faceți alegerile bune.

– E simplu de zis.
– Nu se poate ca o țară atât de bogată să fie atât de săracă! Nu știu dacă pricepeți ce vreau să zic. Vorbim de probleme grave, chiar și în București. Trebuie o politică pentru cetățeni, pentru ca țara să fie vizualizată pozitiv afară. De exemplu, sportul. Aveți Simona Halep, David Popovici, plus alți sportivi care duc steagul României peste tot în lume. Plus că aveți mulți oameni inteligenți. Drept dovadă, concursurile internaționale pe care le câștigă diverși puști specializați în informatică, aveți calitate printre IT-iști, oameni deștepți. Așa că fiți deștepți și aveți grijă la ce votați!

„În București sunt și multe tentații nepotrivite, mi-e un pic frică vizavi de anturaj”

– Te vezi îmbătrânind în România?
– Da, da. Am mulți prieteni români, Florin Gardoș, Florin Lovin. Mă văd continuându-mi viața aici.

– Cam cât la sută te simți român acum?
– Mai mult de 50, doar o treime din viață am petrecut-o aici.

– Care e cel mai bun sfat al soției pentru tine?
– Ooo, multe sfaturi. M-a învățat financiar, e deșteaptă, a terminat Dreptul. Ea mi-a călăuzit orice mișcare financiară. Am încredere totală în ea, face totul bine. E mai tânără decât mine, dar știe mai multe decât mine.

– Este România o țară unde-ți poți crește copilul frumos, unde să-i dai o educație deosebită?
– Da. Nu pot să zic că e ușor, după o vârstă, anturajul contează mult la dezvoltarea copiilor. Dar în România este valoare. Mama-soacră ne ajută în educația fetiței, cei în vârstă au experiență, sunt buni cu sfaturile. Am încredere în dânsa, am văzut ce educație i-a dat soției mele! Dar depinde mult, din păcate, de anturaj. Aici, mi-e un pic frică, dar mai am până când fetița va avea 13-14 ani. În București sunt și multe tentații nepotrivite.

„Aici se mai intră la pușcărie, nu se închid ochii ca în Portugalia”

– Cum vezi viitorul țării?
– Văd România ca devenind o țară importantă în Europa. Alte țări au probleme pe care în România nu le văd. Trebuie ca politicienii să facă treabă pentru țară, nu pentru ei! Noua generație poate schimba țara în bine. Românii sunt patrioți, apreciez asta. În Portugalia, corupția e mare, toți tac, nu face nimeni pușcărie, aici mai există frică, așa văd eu!

– Românii nu sunt toți de aceeași părere cu tine.
– Da, și aici e multă gălăgie, dar am văzut oameni politici importanți la închisoare. Nu mai zic că, practic, „crema cremelor” din fotbalul românesc a plătit în „Dosarul transferurilor”, nu s-a ținut cont de nume. Ei bine, în Portugalia s-ar fi închis ochii, aici, de bine, de rău, s-au luat măsuri drastice.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro