Editorial de Alice Năstase Buciuta: Ospitalier și poet

Apoi zicala a mers mai departe din gură-n gură şi s-a transmis până-n zilele noastre când, nu ştiu de ce, tuturor ne-a făcut plăcere s-o luăm de bună. Dar, de fapt, doar dincolo de graniţe ai prilejul să vezi ce-nseamnă bunele primiri. Dincolo de hotar, răbdarea celor din turism e de neclintit, ca şi zâmbetele de pe feţele lor, de nu mai ştii dacă ai înnebunit sau ai ajuns într-un rai, chiar şi doar de trei stele.
Când am ajuns la recepţia hotelului din Nisipurile de Aur, unde găsisem o ofertă la un sfert de preţ din costul unui hotel de-aceeaşi teapă din Mamaia, recepţionerul bulgar mi-a atras atenţia într-o englezească şecspiriană, că am doar doi copii în categoria “up to 12”, aşa că trebuie să plătesc o mică diferenţă pentru cel de-al treilea odor mai mărişor. “Ba nu, bulgăroiule”, am zis eu, în englezeasca mea cu accent de Popeşti, am doar un plod “up to 12”, ăilalţi doi sunt mai mici de 12.
A stat cu mine în tihnă, dulce şi zâmbitor – şi, credeţi-mă, arătam ca o mamaie ciufulită şi balonată – şi mi-a explicat cum devine treaba cu expresia şi ce semnificaţie corectă are. Copiii mei, până şi ăia mici, “up to 12”, mi-au dat câte un cot şi mi-au făcut cu ochiul, ca să pricep că omul are dreptate şi s-o las mai moale cu protestul. Oricum, el a rămas nebunesc de amabil până la sfârşitul discuţiei noastre.
Nu s-a supărat nici colega lui din tura următoare, căreia i-am cerut să ne schimbe camera cu una pe partea cealaltă, fiindcă e prea gălăgie deasupra discotecii. Nu l-am făcut să mă-njure, decât cel mult în gând, nici pe colegul de a doua zi, care ne-a reglat televizorul şi ne-a prins el cu mânuţa lui toate posturile desenate pe telecomandă.
Şi n-am văzut pe nimeni încruntându-se nici măcar atunci când eu şi toţi conaţionalii mei – spre uimirea turiştilor nemţi – ieşeam cu farfuriile pline cu mâncare de la micul dejun, deşi scria pe toţi pereţii că asta e strict interzis.
Zilele de vacanţă chiar şi la o azvârlitură de băţ peste graniţă sunt prilejuri minunate să afli câte ceva despre adevărata ospitalitate – cea neromânească.
Şi, dacă tot sunt răgazurile în care nu mai pierdem atâta vreme pe Facebook ca să citim şi lăicuim panseuri în stilul lui Gâgă, sunt ocazii de preţ ca să ne întrebăm cum s-o fi născut şi cealaltă zicală pe care orice urmaş al lui Decebal o poartă cu mândrie în pieptu-i de aramă: românul s-a născut poet…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE