Editorial | Între gâtlegău și customizare

Zilele trecute, în pauza de masă, am auzit nişte doamne de corporaţie vorbind între ele în timp ce-şi aşteptau sălăţica, întrebându- se dacă mai face sens să customizeze produsele, în condiţiile în care damage-ul business- ului e deja atât de mare, încât nici share-uit nu le va permite să facă exit fără să atragă sancţiunile headquarter-ului. Purtau toate cămăşi albe apretate şi pantofi negri cu toc, care păreau să le chinuie niţel, dar respectul pentru uniformă le dădea aşa, o distincţie aparte… Doar romgleza lor vorbită cu mare graţie le făcea să pară un pic stranii, mai ales nouă, celor care ne aşezaserăm la masa de alături cu o bere, hotărâţi să bârfim, ca ţăranii, doar pe româneşte.
Am primit de curând un e-mail de drag şi agaţament de la cineva care mi-a spus mai întâi “My name is Miss Rose. I got your contact details and Im interested in knowing you & being friendly with you. I will like you to contact me through my private email”. Şi, ca să mă convingă mai bine, mi-a şi tradus pre limba mea printr-un program tâmpit de traducere: “Numele meu este dor de tine Rose. Am primit datele dumneavoastră de contact şi eu sunt interesat în tine şi a fi prietenos cu tine. Ci se va dori să mă contactaţi prin e-mail meu privat”…
S-a povestit de multe ori, pe ton de anecdotă, că într-un avânt de întoarcere la curăţenia limbii române pure şi de eliberare de neologismele care o pângăreau, intelectualii secolului XIX recomandau, doct, ferm şi caraghios, întoarcerea la neaoşele “gâtlegău” în loc de cravată, “nasuflete” în loc de batistă sau “deperetefrecătoriu” pentru chibrit. În zilele noastre, când toată lumea bună ştie cine e FreakaDaDisc, nu FreakaDaPerete, suntem invadaţi nu de neologisme, ci de barbarisme fără de care limba nu-şi mai găseşte odihna, iar tinerii cool nu-şi mai găsesc fraza. Acum toţi şeruim unii cu alţii câte ceva, pentru că, uatevăr, e mai bine aşa, de ce uatzăfac să nu te adaptezi? Doar eu, o biată babă depăşită de vremuri, nu mai ştiu în ce limbă să vorbesc ca să mă fac ascultată şi ce cărţi să le dau copiilor mei să citească sau la ce emisiuni să-i pun să se uite, că nici Kiki-Riki-Miki nu se mai difuzează. Dar ştiu sigur că, oricum, de la întoarcerea la limba curată şi până la situaţia în care traducerile se fac automat e cale lungă şi presărată cu expresii atât de ridicole, încât te poţi îneca de râs, dar n-o să ştii nici măcar dacă ai murit pe limba ta sau ba.
“Numele meu este dor de tine Rose. Am primit datele dumneavoastră de contact şi eu sunt interesat în tine şi a fi prietenos cu tine. Ci se va dori să mă contactaţi prin e-mail meu privat“

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE